ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 65/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat să se dispună:

- anularea notificării nr. x/30.07.2015 transmisă de către CNAS prin care au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferentă trimestrului II al anului 2015;

- anularea notificării nr. x/29.10.2015 transmisă de către CNAS prin care au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferentă trimestrului III al anului 2015;

- anularea adreselor nr. x/02.09.2015, y/15.01.2016, z/11.12.2015, w/13.01.2016 prin care CNAS a răspuns contestației administrative mai puțin mențiunile prin care au fost revocate anumite elemente din cuprinsul notificărilor sus-menționate;

- obligarea CNAS la comunicarea consumului și a valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor subscrisei;

Prin Sentința civilă nr. 611 din 24 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

A anulat în parte notificarea nr. x/30.07.2015 și adresele nr. x/02.09.2015, y/15.01.2016, respectiv în ceea ce privește valoarea aferentă consumului de medicamente identificate prin codurile:

- W55678005, W51317001, W51310002, W51305001, W51313002, W51314001, W51311002, W51642001, W51644001, W51645001, W51646001, W56429004.

- W08419001, W08419003, W08420006, W12499001, W12499002, W42004002, W42004003, W42004004, W42004005, W42004006, W42004007, W55678005, W51319001, W51320001, W51317001, W51310002, W51305001, W51313002, W51314001, W51311002, W58177001, W58639001, W51642001, W51644001, W51645001, W51646001

A anulat în parte notificarea nr. x/29.10.2015 și adresele nr. x/11.12.2015, y/13.01.2016 respectiv în ceea ce privește valoarea aferentă consumului de medicamente identificate prin codurile:

- W55678005, W51317001, W51310002, W51305001, W51313002, W51314001, W51311002, W51642001, W51644001, W51645001, W51646001, W56884006 W56429004 - W07227001, W07227003, W08159003, W07225001, W12499001, W55299004, W42004002, W42004003, W42004004, W42004005, W42004006, W42004007, W42004008, W55678005, W51317001, W51310002, W51305001, W51313002, W51314001, W51311002, W51642001, W51644001, W51645001, W51646001, W56884006, W56429004, W54854002.

A respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței nr. 611 din 24 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate, iar pe fond, respingerea acțiunii.

Recurenta-pârâtă, cu privire la susținerile instanței de fond referitoare la faptul că valoarea consumului de medicamente este afectată de erori privind includerea eronată în listă a unor medicamente, urmare a verificărilor efectuate de casele de asigurări de sănătate la furnizorii de servicii medicale și medicamente care au raportat la nivelul trim. II 2015 consum de medicamente, face un istoric al situației codurilor CIM: W42004003, W42004004, W42004006, W42004007, W51320001, W55299004, W08419001, W42004002, W12499001, W51645001, W12499002, W08420006, W55678005, W12188001, W58177001, W51846001, W51842001, W55300004 și W51644001, reiterând în esență și apărările susținute la fondul cauzei cu privire la acestea și susține în esență că, în concordanță cu prevederile art. 3 alin. (3) și art. 6 alin. (2) și (4) din O.U.G. nr. 77/2011 aprobată prin Legea nr. 184/2015 s-au luat măsuri punctuale pentru fiecare în parte, acolo unde s-a impus, raportat și la prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011.

Referitor la susținerile instanței de fond cu privire la faptul că valoarea consumului de medicamente este afectată de erori privind includerea eronată în listă a unor medicamente, la nivelul trim III 2015, a învederat că, în ceea ce privește codurile CIM W42004002, W42004003, W42004004, W42004005, W42004008, W42004007, W42004008, W56767001, W58177001, acestea au fost utilizate și raportate în consumul aferent trim. III 2015 exclusiv prin canalele de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la codurile CIM W07227001, W07227003, W08159002, W08169003, W07225001, W12188001, W12166002. W12499001, W55299004, W55678005, W51317001, W51310002, W51305001, W51313002, W51314001, W51311002, W51642001, W51811001, W51645001, W51646001, W56884006, W56429004, W54864002 acestea au fost utilizate și raportate în consumul aferent trim III 2015 exclusiv prin canalele de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare, caz în care consumul poate proveni din stocurile anterioare, din stocurile curente și din achiziția curentă sau doar din achiziția curentă.

Astfel, învederează faptul că între data de vânzare (comercializare) și datele de consum ale medicamentelor există în mod obișnuit un decalaj de timp, iar ceea ce contează în stabilirea elementelor care stau la baza contribuției trimestriale este data consumului de medicamente (data eliberării efective către consumatorul final - pacient) și nu data comercializării lor în lanțul de distribuție.

Referitor la codurile CIM W42004002, W42004003, W42004004, W42004005, W42004006, W420C4007, W42004008, acestea au fost listate în CANAMED, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 810/2015 pentru aprobarea prețurilor maximale ale medicamentelor utilizate/comercializate de către furnizorii de servicii medicale sau medicamente aflați în relație contractuală cu Ministerul Sănătății, casele de asigurări de sănătate și/sau direcțiile de sănătate publică Județene și a municipiului București, cuprinse în Catalogul național al prețurilor medicamentelor autorizate de punere pe piață în România și a prețurilor de referință generice ale acestora.

Recurenta-pârâtă consideră că este evident faptul că prețul acestor medicamente a fost solicitat de reprezentantul deținătorului autorizației de punere pe piață, cu respectarea prevederilor Ordinului ministrului sănătății nr. 75/2009 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al prețurilor la medicamentele de uz uman, cu modificările și completările ulterioare, unde, la art. 1 din anexa nr. 1 se precizează că acesta se aplică tuturor medicamentelor de uz uman pentru care a fost emisă o autorizație de punere pe piață valabilă pe teritoriul României și care se comercializează pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile legale.

A învederat, totodată, faptul că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare și prin legislația derivată. Valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință, respectiv a medicamentelor suportate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, este valoarea finală la care medicamentele ajung la pacienți prin farmacii spitale și centre de dializa. Acest lucru rezultă din modul de centralizare a datelor prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, care prevede că farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializa care utilizează medicamente raportează consumul de medicamente, casele de asigurări de sănătate raportând mai departe CNAS consumurile astfel centralizat.

A precizat faptul că înscrisurile depuse ca probatoriu de către CNAS în prezenta cauză în susținerea argumentelor sale, vin și contrazic atât susținerile reclamantei cât și reținerile instanței de fond cu privire la corectitudinea consumului de medicamente, având în vedere și faptul că CNAS, încă de la momentul formulării răspunsului administrativ la contestația formulată de către reclamantă, a răspuns punctual celor învederate de aceasta, luând măsuri punctuale, acolo unde s-a impus, raportat și la:

- documentele prin care casele de asigurări de sănătate au raportat lunar către CNAS consumul centralizat de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, pentru trim. II și III 2015. pentru medicamentele reclamantei menționate în actele administrative contestate, în conformitate cu prevederile Ordinului președintelui CNAS nr. 927/2011 pentru aprobarea machetei de raportare de către casele de asigurări de sănătate la Casa Națională de Asigurări de Sănătate a consumului centralizat de medicamente;

- documentele prin care unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă au raportat lunar către casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente al reclamantei care se suportă din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, pentru trim. II și III 2015, pentru medicamentele menționate în actele administrative contestate, în conformitate cu prevederile Ordinului comun al ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 1518/2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente;

- documentele prin care farmaciile cu circuit deschis au raportat lunar către casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente care se suportă din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, pentru trim. II și III 2015, pentru medicamentele reclamantei menționate în actele administrative contestate, cu respectarea dispozițiilor H.G. nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014 - 2015.

A mai arătat că în aplicarea prevederilor speciale în vigoare în materia asigurărilor sociale de sănătate, CNAS a comunicat reclamantei consumul de medicamente aferent trim. II 2015 cu respectarea acestora.

În completarea cadrului legal aplicabil speței deduse judecății, a precizat că, în conformitate cu art. 1 din Ordinul președintelui CNAS nr. 927/2011 pentru aprobarea machetei de raportare de către casele de asigurări de sănătate ia Casa Națională de Asigurări de Sănătate a consumului centralizat de medicamente, casele de asigurări de sănătate au obligația validării consumului de medicamente, raportat în condițiile Ordinului comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1518/890/2011, pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu, sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis. în tratamentul spitalicesc, și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă. În acest sens citează dispozițiile art. 2 și 3 din Ordinul președintelui CNAS nr. 927/2011.

În consecință, susține că, casele de asigurări de sănătate raportează consumul centralizat către CNAS, în baza raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente, astfel că datele comunicate reclamantei și puse la dispoziția instanței de judecată sunt raportări efectuate de furnizorii de servicii existente în SIUI, acesta fiind un sistem folosit de CNAS ca un Sistem Informatic de raportare și decontare a serviciilor specifice.

Reiterează că potrivit art. 270 alin. (11) din Legea nr. 95/2006, (în forma în vigoare la momentul emiterii Notificării contestate de către reclamantă), CNAS organizează și administrează Platforma informatică din asigurările de sănătate, care cuprinde: sistemul Informatic unic integrat, sistemul național al cardului de asigurări sociale de sănătate, sistemul național de prescriere electronică și sistemul dosarului electronic de sănătate al pacientului, asigurând interoperabilitatea acestuia cu soluțiile de e-Sănătate la nivel național, pentru utilizarea eficientă a Informațiilor în elaborarea politicilor de sănătate și pentru managementul sistemului de sănătate și, prin urmare, toate aspectele mai sus menționate fac pe deplin dovada că datele existente în SIUI aduse la cunoștința reclamantei sunt corecte și întăresc convingerea asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat.

Intimata-reclamantă A. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor de recurs formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva împotriva Sentinței civile nr. 611 din 24 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, în cauză, în fapt, prin notificarea nr. x/30.07.2015 emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, i s-a comunicat reclamantei, în vederea calculării contribuției clawback, valoarea aferentă consumului de medicamente pentru trimestrul II al anului 2015, precum și faptul că valoarea procentului "p" pentru acest trimestru este de 23,97%.

Prin notificarea nr. x/29.10.2015 emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, i s-a comunicat reclamantei, în vederea calculării contribuției clawback, valoarea aferentă consumului de medicamente pentru trimestrul III al anului 2015, precum și faptul că valoarea procentului "p" pentru acest trimestru este de 12,35%.

Împotriva acestor date reclamanta a formulat contestații, ce au fost soluționate de către C.N.A.S. prin adresa nr. x/02.09.2015, completată prin adresa x/15.01.2016, y/11.12.2015, completată prin adresa x/13.01.2016.

Nemulțumită de răspunsul primit la contestație, reclamanta a formulat acțiune, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 și ale art. 8 din Legea nr. 554/2004, iar instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată, anulând în parte notificările nr. x/30.07.2015 și nr. y/29.10.2015 emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, reținând în esență, pe de o parte că o serie de medicamente au fost în mod eronat incluse în notificări întrucât nu se regăsesc în lista medicamentelor prevăzute de H.G. nr. 720/2008 și care sunt suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate sau din bugetul Ministerului Sănătății, iar pe de altă parte că o serie de medicamente au fost în mod eronat incluse în notificări întrucât nu se regăsesc în lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția prevăzută de art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011.

Înalta Curte reține ca fiind întemeiată soluția instanței de fond, precum și argumentele care au condus la pronunțarea acestei soluții, cu atât mai mult cu cât aspectele de fapt și de drept reținute de către instanța de fond în justificarea soluției de anulare în parte a notificărilor nu au fost contestate în mod convingător de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs. Astfel, criticile acesteia din urmă se bazează în principal pe o prezentare a anumitor dispoziții normative ce vizează strict relația dintre CNAS și casele județene de asigurări de sănătate, respectiv furnizorii de medicamente (spitale, farmacii, centre de dializă), dispoziții care nu fac obiectul dezlegării în drept a cauzei, atât timp cât esența soluționării recursului dedus judecății vizează faptul că în notificările contestate au fost în mod eronat incluse o serie de medicamente care nu se regăsesc în lista medicamentelor prevăzute de H.G. nr. 720/2008 și care sunt suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate sau din bugetul Ministerului Sănătății, iar alte medicamente au fost în mod eronat incluse întrucât nu se regăsesc în lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția prevăzută de art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011.

Înalta Curte reține în primul rând ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 potrivit cărora:

"Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, o contribuție trimestriala calculată conform prezentei ordonanțe de urgență ".

Cum în mod întemeiat a reținut și instanța de fond, din acest text reiese că pentru ca medicamentele menționate să intre în baza de calcul a contribuției clawback, este necesar ca ele să fie suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS) sau din bugetul Ministerului Sănătății (MS). Per a contrario, orice alte medicamente acordate pacienților și care sunt suportate din alte surse nu pot constitui bază de impunere pentru această taxă. Înalta Curte are în vedere în acest sens că pentru stabilirea corectă și plata contribuției clawback trebuie să fie îndeplinită inclusiv condiția ca medicamentele menționate la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 să fie suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS) sau din bugetul Ministerului Sănătății (MS).

În continuare, Înalta Curte reține că potrivit art. 241 din Legea nr. 95/2006 (în vigoare la data emiterii notificărilor):

"Asigurații beneficiază de medicamente cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 242. Modalitățile de prescriere și eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru. ".

Textul la care se face astfel trimitere, respectiv art. 242 din lege, statuează: "(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății Publice și CNAS, cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse. ".

În aplicarea prevederilor anterior reținute a fost adoptată H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate.

Având în vedere prevederile legale enunțate mai sus, rezultă că orice medicament ce nu se regăsește în lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008 nu poate fi acordat pacienților în tratamentul ambulatoriu, programele de sănătate, în spitale sau centre de dializă, cu suportarea contravalorii acestuia din FNUASS sau din bugetul MS.

Neaflându-se pe lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, medicamentele incluse în notificarea nr. x/30.07.2015, respectiv în ceea ce privește medicamentele identificate prin codurile:W55678005, W51317001, W51310002, W51305001, W51313002, W51314001,W51311002, W51642001, W51644001, W51645001, W51646001, W56429004, precum și medicamentele incluse în notificarea nr. x/29.10.2015, identificate prin codurile W55678005, W51317001, W51310002, W51305001, W51313002, W51314001, W51311002, W51642001, W51644001, W51645001, W51646001, W56884006 W56429004, nu au putut și nu pot fi suportate din FNUASS sau din bugetul MS, astfel încât, contrar susținerilor recurentei-pârâte, rezultă că în mod eronat au fost incluse în notificările contestate, iar instanța de fond în mod întemeiat a anulat în parte notificările contestate cu privire la aceste medicamente.

În ceea ce privește categoria medicamentelor cuprinse în notificările contestate și care nu se regăsesc în declarațiile privind medicamentele pentru care se datorează contribuția claw-back, astfel cum au fost depuse de către intimata-reclamantă în perioada de referință, Înalta Curte reține în primul rând că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 "Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor prevăzute la art. 1, persoane juridice române, precum și reprezentanții legali au obligația să depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în termenul prevăzut la alin. (1), lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială", iar potrivit art. 4 alin. (21) din a același act normativ "Persoanele juridice menționate la alin. (2) au obligația să depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuția, în baza metodologiei și a formatului stabilit prin ordin al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate." Date fiind aceste prevederi legale rezultă că notificarea emisă de CNAS poate cuprinde doar acele medicamente care au fost asumate de către deținătorul de APP sau de reprezentantul acestuia.

Astfel, intimata-reclamantă a înregistrat la CNAS sub nr. x/15.07.2015 - trimestrul II 2015 (Anexa 9 a cererii introductive), respectiv declarațiile depuse sub nr. x - trimestrul III 2015 (Anexa 10 a cererii introductive) declarația trimestrială privind medicamentele pentru care se datorează contribuția, în conformitate cu prevederile legale incidente în cauză anterior menționate. Contrar susținerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte este în acord cu instanța de fond care, examinând listele actualizate cu medicamentele pentru care se datorează contribuția trimestrială aferente trimestrului II și III 2015, nu a regăsit în aceste declarații medicamentele incluse în notificarea nr. x/30.07.2015, identificate prin codurile: - W08419001, W08419003, W08420006, W12499001, W12499002, W42004002, W42004003, W42004004, W42004005, W42004006, W42004007, W55678005, W51319001, W51320001, W51317001, W51310002, W51305001, W51313002, W51314001, W51311002, W58177001, W58639001, W51642001, W51644001, W51645001, W51646001. În aceeași situație se regăsesc, în ceea ce privește notificarea nr. x/29.10.2015, medicamentele cu codurile: W07227001, W07227003, W08159003, W07225001, W12499001, W55299004 W42004002, W42004003, W42004004, W42004005, W42004006, W42004007, W42004008, W55678005, W51317001, W51310002, W51305001, W51313002, W51314001, W51311002, W51642001, W51644001, W51645001, W51646001, W56884006, W56429004, W54854002.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că în mod convingător a argumentat instanța de fond că nu pot fi reținute apărările recurentei-pârâte în sensul că aceste medicamente se regăsesc în declarații date anterior trimestrului de referință, cât timp nu a fost făcută dovada în acest sens, pârâta limitându-se la a face o simplă afirmație în acest sens. Mai mult decât atât, instanța de fond, procedând la examinarea facturilor fiscale depuse de către pârâtă pentru a face dovada consumului medicamentelor mai sus menționate, a apreciat în mod corect că nu s-a făcut o astfel de dovadă, cât timp în cuprinsul unor facturi fiscale nu se regăsește niciun cod CIM, iar în cuprinsul altor facturi fiscale depuse de pârâtă pentru a se dovedi consumul medicamentelor identificate prin anumite coduri CIM, se regăsesc alte coduri CIM. În acest sens, cu titlu exemplificativ s-a reținut că factura fiscală din x/2014 depusă pentru medicamentul cu CIM W08419001 nu cuprinde niciun cod CIM, factura fiscală din x/2015 depusă pentru medicamentul cu CIM W42004003 nu conține medicamentul identificat prin acest CIM, facturile fiscale depuse pentru medicamentul cu cod CIM W42004004 fac referire la alte coduri CIM, respectiv W06825001 și W42004005, factura fiscală din x/2015 depusă pentru medicamentul cu CIM W2004006 nu cuprinde niciun cod CIM.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod întemeiat a reținut că recurenta-pârâtă nu s-a raportat la declarațiile depuse de către intimata-reclamantă conform prevederilor legale incidente în cauză, notificările atacate în cauză cuprinzând astfel în listele anexate o serie de medicamente care nu se regăsesc în lista depusă de intimata-reclamantă. În speță sunt medicamente care nu au fost asumate de către deținătorul de APP, iar pentru că facturile fiscale depuse de recurenta-pârâtă nu atestă în mod cert consumul acestor medicamente, în mod corect instanța de fond nu a putut reține în sarcina reclamantei obligația de plată a contribuției pentru comercializarea medicamentelor identificate cu aceste coduri CIM, notificările contestate fiind anulate parțial, sub aspectul includerii în consum și a acestor medicamente.

Toate celelalte aspecte învederate de recurentă, referitoare la cadrul normativ, la procedura de raportare și centralizare a datelor privind consumul de medicamente, ori la destinația contribuției clawback nu reprezintă veritabile critici la adresa sentinței, deși au fost expuse ca atare de către recurentă.

Soluția pronunțată de Curtea de Apel este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 611 din 24 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 611 din 24 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.

GGC - GV