ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 831/2021

Ședința publică din data de 12 februarie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Sesizarea instanței de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea notificării nr. x/27.10.2016 transmisă de către CNAS, prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferentă trimestrului III al anului 2016; anularea adresei nr. x/25.11.2016, completată prin adresa nr. x/01.02.2017, prin care CNAS a răspuns contestației administrative formulate împotriva notificării sus-menționate, mai puțin mențiunile privitoare la anularea poziției și valorii aferente codului W42169001; obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate si din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1949 din 24 aprilie 2018, a admis în parte cererea privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a anulat notificarea nr. x/27.10.2016 și adresa nr. x/25.11.2016, emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a obligat pârâta la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor reclamantei în trimestrul III 2016.

Totodată, a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1949 din 24 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și recurs), și recurs incident reclamantă A. S.A. invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul pârâtei-recurente CNAS.

În dezvoltarea motivelor de recurs înfățișate, recurenta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, reiterând componentele soluției date de instanța de fond, a susținut:

Referitor la obligația instituită de instanța de judecata în sarcina pârâtei cu privire la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor reclamantei în trimestrul III 2016, a precizat că în conformitate cu prevederile ari. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, "Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Or, consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale Dapp-urilor, acest consum fiind cunoscut de către furnizorii de servicii medicale și medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Decizia nr. 665/2014, publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 76/29.01.2015, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, Curtea Constituțională a statuat că există două categorii de deținători ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, și anume, unii care sunt obligați la plata contribuției trimestriale și alții cărora nu le incumbă aceasta obligație legala.

Diferența dintre cele două categorii rezidă în făptul că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piață de prima categorie se realizează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Or, din această perspectivă, contribuția trimestrială la care sunt obligați acești deținători de autorizații de punere pe piață apare ca fiind instituită în considerarea faptului că aceștia beneficiază de un real avantaj, și anume, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii medicamentelor având, așadar o exclusivitate în a se "îndestula" din cete două fonduri.

În același sens, Curtea Constituțională a reținut faptul că această contribuție trimestrială a fost reglementată de legiuitor exclusiv prin prisma faptului că acestor deținători li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități), avantaj care nu se acordă și celorlalți subiecți care desfășoară o astfel de activitate comercială.

Aceștia din urmă vând atât medicamente compensate, cât și medicamente cumpărate liber de populație, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru vânzarea medicamentelor, acești subiecți practică un adaos comercial negociat chiar cu deținătorul autorizatiei de punere pe piață (APF), fiind prin urmare firesc ca acest adaos să fie plătit de către deținătorii de APP.

Astfel, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalifcate și a statuat faptul că prevederile O.U.G. nr. 77/2011 sunt constituționale în raport de criticile formulate de către autoarea excepției de neconstituționalitate.

În acest context, Curtea Constituțională a statuat prin decizia 789/2015 și faptul că pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat și drepturile particularilor vizați prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuției stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct ai deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor.

Formula identifjcată de legiuitor pentru calcul contribuței dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP.

Astfel, în considerarea celor de mai sus, modul de calcul al contribuției trimestriale nu poate să țină seama de vânzările intimatei reclamante, ci de valoarea de compensare a medicamentelor, înregistrată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

În ceea ce privește reținerile instanței de fond referitoare la faptul că elementele din formula de calcul sunt afectate de erori, a învederat următoarele:

Referitor la codul CIM W57932001, recurenta a arătat că în nomenclatorul medicamentelor de uz uman ce se vizualizează pe site-ul ANMDM (actualizat la data de 18.11.2016), în rubrica "firma/țara deținătoare APP" se specifică "A. S.A. - România. Precizează că pentru codul CIM W57932001 se identifică medicamentul cu descrierea "Ossica 3 mg., soluție injectabilă în seringă preumplută, Cutie cu 1 seringă preumplută din sticlă incoloră a 3 ml. soluție injectabilă + 1 ac pentru injecție, A.."

Având în vedere prevederile art. 12 din Ordinul ministrului sănătății nr. 75/2009 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al prețurilor la medicamentele de uz uman, cu modificările și completările ulterioare, înregistrarea și operarea transferului de APP nu este de competența CNAS.

În fine, susține recurenta, faptul că reclamanta nu a înțeles să se îndrepte împotriva altor subiecte de drept, cu atribuții în actualizarea nomenclatorului medicamentelor de uz uman.

Față de acestea recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La data de a data de 12. 11 2018, reclamanta A. S.A. a depus întâmpinare și recurs incident.

În motivarea recursului incident, reclamanta a susținut că soluția instanței de fond nu este temeinică și legală, în ceea ce privește respingerea stabilirea bazei de calcul a contribuției clawback sunt eronate, fiind bazate pe o aplicare greșită a nomelor de drept material ce reglementează stabilirea contruibuției, în special art. 3 și art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinție atacate.

În mod greșit a respins instanța de fond elementul de nelegalitate referitor la nemotivarea notificării, (a se vedea par. 13 - 28 din cererea introductivă, pag. 5 - 7). În esență, instanța de fond a reținut ca ..Notificarea comunicată cuprinde elementele prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011. Concluzia instanței de fond este profund eronată- Tocmai lipsa oricăror elemente care să susțină rațiunea care se află în spatele valorii aferente consumului de medicamente pentru trimestrul III 2016 determină lipsirea reclamantei de orice garanție împotriva arbitrariului, fiind imposibila orice verificare a corectitudinii acestora.

În mod greșit a respins instanța de fond elementul de nelegalitate referitor la modul de stabilire a bazei de calcul a contribuției clawback. Practic, instanța de fond a considerat că, în mod corect a raportat CNAS valoarea consumului comunicată prin notificare la valoarea de compensare a medicamentelor, valoare ce include și adaosurile comerciale ale altor entități de pe lanțul de distribuție a medicamentelor. Astfel, concluzia instanței este eronată, fiind consecința greșitei interpretări și aplicări a normelor de drept material aplicabile în cauză, în special an. 3 din O.U.G. nr. 77/2011.

În orice caz, susține recurenta, odată constată nelegalitatea notificării din perspectiva modului de stabilire a bazei de calcul a contribuției, se impune și obligarea CNAS la comunicarea valorii consmului de medicamente suportate din FonduL național unic de asigurări sociale de sănătate si din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor recurentei.

În continuare recurenta -reclamantă a mai susținut că procedând astfel, instanța de fond a încălcat atât prevederile clare ale O.U.G. nr. 77/2011 dar și principiul consitituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale, contribuția nefiind astfel așezată asupra unei baze de impunere care să fie raportată asupra veniturilor contribuabilului ci inclusiv asupra veniturilor altor entități de pe lanțul de comerecializare a medicamentelor (distribuitori și farmacii).

Instanța de fond a nesocotit prevederile O.U.G. nr. 77/2011 ce instituie modul de calcul a contribuției, rnai exact baza asupra căreia se aplică procentul "p". A reamintit recurenta că prezenta cauză vizează notificarea transmisă subscrisei de către CNAS prin care ne-au fost comunicate dalele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferentă trimestrului I al anului 2016.

În perioada respectivă, contribuția clawback s-a calculat potrivii formulei de calcul cuprinsă în art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011. Ca atare nu se poate susține că procentul "p" se va aplica asupra valorii ... suportate din FNUASS sau din bugetul MS, ci asupra valorii consumului de medicamente suortate din FNUASS sau din bugetul MS ... consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. Pe cate de consecință, modul de stabilire a contribuției are în vedere mecanismul: valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor plătitorului de contribuție, necesare pentru stabilirea contribuției se comunică fiecărui contribuabil de către CNAS, în conformitate cu art. 3 alin. (3) și alin. (5) alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

O atare modalitate de stabilire și calcul al contribuției trimestriale (taxa clawback) încalcă și principiul certitudinii impunerii fiscale prevăzut de art. 3 lit. b) din Codul fiscal, întrucât baza de calcul al contribuției trimestriale include sume variabile, stabilite de ceilalți participanți din lanțul de distribuție și de comercializare a medicamentelor.

Încălcarea principiului certitudinii impunerii potrivit art. 3 Codul fiscal, principiul certitudinii impunerii presupune elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plăților, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale. Astfel cum a fost deja statuat în jurisprudența Curții Constituționale, formula "așezarea justă a sarcinilor fiscale'

1

presupune, pe de o parte, obligația de a ține seama de situația materială a contribuabililor, iar pe de altă parte, de posibilitatea crescută, a contribuabililor care dețin o situație economică mai bună de a contribui, într- o manieră mult mai consistentă, prin impozite la cheltuielile publice.

Arată recurenta că nu există temei pentru a susține că deținătorilor de APF li se decontează din FNUASS si din bugetul MS contravaloarea medicamentelor. Dimpotrivă, farmaciilor și spitalelor li se decontează de către casele județene contravaloarea amintită, iar aceste entități, în baza raporturilor contractuale pe care le au cu distribuitorii, urmează să-și achite datoriile față de aceștia. Altfel spus, toate acese aceste entităp implicate (în mod obligatoriu) în lanțul de comercializare desfășoară o activitate comercială ce urmărește, evident, să ducă la obținerea de profit. Cu toate acestea, singura verigă care beneficiază direct și nemijlocit de pe urma plăților făcute de casele județene de asigurări de sănătate este cea de la capătul lanțului - farmaciile și spitalele, întrucât doar acestea sunt parte în convențiile încheiate cu casele județene, iar nu deținătorii de APP.

În fine, mai arată recurenta că modalitatea de interpretare si aplicare a O.U.G. ur. 77/2011 este lipsită de proporționlitate. Chiar dacă s-ar accepta ideea cu care recurenta nu este de acord, că este posibilă stabilirea unui impozit sau a unei contribuții care să privească activitatea sau veniturile unor terți crede că, în cazul de fată această obligație esfie neproporțională. Tocmai mecanismul de calcul a prețului medicamentului și modul de stabilire a adaosurilor comerciale conduc la concluzia nesocotirii condiției proporlioaalitații contribuției. Astfel, prin Decizia nr. 1394/2010 Curtea Constituțională a reținut că: obligația instituită de prevederile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 96/2006 poate conduce, în practică la obligarea asiguratului de a plăți o contribuție mai mare decât înseși veniturile realizate.

Or, o asemenea prevedere nu poate fi considerată, sub niciun aspect ca asigurând proporționalitaiea și caracterul rezonabil ai sarcinii fiscale, in sensul celor arătate mai sus.

Față de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare admiterea cererii de chemare in judecată in sensul anulării notificării și ca urmare a faptului că baza de calcul a contribuției, determinată de CNAS prin notificare, este nelegală.

1.4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat respingerea recursului autorității pârâte ca nefondat, reiterând apărările formulate în fața instanței de fond.

De asemenea, recurenta- reclamantă a formulat concluzii scrise.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 3 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 12 februarie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea notificării nr. x/27.10.2016 transmisă de către CNAS, prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferentă trimestrului III al anului 2016; anularea adresei nr. x/25.11.2016, completată prin adresa nr. x/01.02.2017, prin care CNAS a răspuns contestației administrative formulate împotriva notificării sus-menționate, mai puțin mențiunile privitoare la anularea poziției și valorii aferente codului W42169001; obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate si din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor.

Prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. și în consecință, a anulat notificarea nr. x/27.10.2016 și adresa nr. x/25.11.2016, emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a obligat pârâta la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor reclamantei în trimestrul III 2016, respingând în rest cererea ca neîntemeiată.

Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate motive pentru casarea sentinței, ci vor fi doar înlăturate unele considerente privind nelegalitatea actelor administrative atacate, reținute de prima instanță.

Astfel, prima instanță, a reținut că motivul de nelegalitate invocat de către reclamantă privind caracterul eronat al datelor cuprinse în notificarea aferentă taxei clawback pentru trimestrul III 2016 este întemeiat, având în vedere obligația reclamantei de a plăti contribuția aferentă acestui trimestru pentru medicamentele suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății,astfel că a obligat pârâta la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor reclamantei în trimestrul III 2016.

A reținut că, din cuprinsul dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, informațiile privind vânzările de medicamente, utilizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru calculul consumului trimestrial individual, sunt cele provenite de la canalele de eliberare prevăzute de art. 1 și art. 5 alin. (4) din ordonanță, și anume, farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă.

Acestea raportează lunar caselor de asigurări de sănătate consumul de medicamente.

Casele de asigurări de sănătate centralizează informațiile privind consumul de medicamente, raportând Casei Naționale de Asigurări de Sănătate consumul centralizat.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a afirmat că medicamentul OSSICA 3 mg soluție injectabilă în seringă preumplută identificabil cu codul CIM W57932001 a fost declarat în lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuție trimestrială, transmisă în aprilie 2016 la C.N.A.S. aparținând companiei B. ca și deținător APP, iar în notificarea ce face obiectul cauzei figurează A. S.A. ca și deținător APP.

A arătat că transferul APP-lui de la A. S.A. pe B. a fost aprobat de A.N.M.D.M. în data de 18.08.2014 și comunicat de mai multe ori la C.N.A.S.

Prin urmare, reclamanta a arătat că nu mai este deținătorul de APP pentru acest medicament.

A mai reținut instanța că pârâta nu a contestat aceste afirmații, precizând însă că înregistrarea și operarea transferului de APP nu este de competența sa. Această susținere nu este însă de natură să înlăture eroarea invocată.

Curtea subliniază că, în condițiile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 obligația de plată a contribuției incumbă în sarcina deținătorului autorizației de punere pe piață sau reprezentantului legal al deținătorului de punere pe piață care nu este persoană juridică română, iar potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 "Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție." Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus citate, Curtea reține că această din urmă teză a textului legal implică obligația deținătorului autorizației de punere pe piață/a reprezentantului legal de plată a contribuției instituite de O.U.G. nr. 77/2011 pentru întregul consum de medicamente, a căror valoare este suportată din FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății și care corespund codului atribuit medicamentelor în legătură cu deținătorul respectiv al autorizației de punere pe piață, iar nu doar pentru vânzările efectuate direct de respectivul deținător.

Astfel, așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, Notificarea include în mod eronat o seric de medicamente ce nu pot intra în baza de calcul a contribuției, valoarea consumului de medicamente comunicată de CNAS include nu doar medicamentele real si efectiv suportate din FNUASS si bugetul MS. Includerea, de către CNAS, a unor sume care, în mod real, nu au fost și nu au putut fi decontate din fonduri publice pentru acoperirea consumului de medicamente compensate în trimestrul III al anului 2016, viciază - sub aspectul legalității - atât informațiile care permit stabilirea procentului "p", cât și valoarea consumului de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul MS aferent vânzărilor plătitorului de contribuție.

Punctual, este de observat așa cum a reținut și instanța fondului că notificarea este nelegală sub aspectul următoarelor medicamente: Medicamentul OSSICA 3 mg soluție injectabilă în seringă preumphttă identificabil cu codul CIM W57932001 a fost declarat în lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuție trimestrială (O.U.G. nr. 77/2011), transmisă în apr. 2016 la CNAS aparținând companiei B. ca și deținător APP, iar în notificarea ce face obiectul cauzei figurează A. S.A. ca și deținător APP. Transferul APP-lui de la A. S.A. pe B. a fost aprobat de ANMDM în data de 18.08.2014 și comunicată de mai multe ori la CNAS.

Ca atare, notificarea este nelegală sub aspectul includerii acestui medicament, întrucât reclamanta nu mai este deținătorul de APP.

Cu privire la acest aspect, pârâta CNAS a precizat prin adresa nr. x/25.11.2016 că, deși reclamanta nu mai deține APP (recunoscând indirect că avea cunoștință de această situație), nu este de competența autorității administrative să opereze înregistrarea transferului (schimbării) de APP.

Medicamentul MODUXIN 20 mg identificabil cu codul CIM W41825001 - ultimul lot pus pe piață a expirat la data de 25.02.2016., motiv pentru care acest produs nu s-a putut elibera către pacienți în perioada de referință T3 2016 și nici nu a fost declarat în lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuție trimestrială (O.U.G. nr. 77/2011), transmisă în apr. 2016 la CNAS de către reclamantă.

În privința acestui produs, CNAS a arătat prin adresa nr. x/01.02.2017 faptul că a înregistrat în evidența cantitativ valorică codul CIM W41825001 în locul C. civ. W59722004, fără a proba în vreun fel cele afirmate. Or, simpla afirmație a pârâtei lipsită de orice dovadă nu poate reprezenta o bază sustenabilă pentru obliga reclamantei subscrisei la pata taxei de clawback aferentă acestui medicament.

Mai mult decât atât, recurenta-pârâta nu a contestat aceste afirmații, precizând însă că înregistrarea și operarea transferului de APP nu este de competența sa. Această susținere nu este însă de natură să înlăture eroarea invocată, așa cum În mod corect a reținut instanța fondului.

În aceste condiții, împrejurarea că, potrivit art. 5 alin. (7) din ordonanță, Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, nu echivalează cu imposibilitatea contestării acestor date.

Declarațiile trimestriale depuse de societate privesc medicamentele pentru care ar putea datora contribuția trimestrială, în funcție de vânzările de pe piață, iar nu medicamentele efectiv vândute.

În acest context, instanța de control judiciar apreciază că este corectă soluția instaneți de fond cu privire la obligarea pârâtei la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor reclamantei în trimestrul III 2016.

În ceea ce privește recursul incident formulat de reclamanta A. SA

În prealabil, Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurenta- reclșamantă sunt elemente care țin de temeinicia respingerii în parte a acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond.

Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Acest text vizează încălcarea legii de drept substanțial (material), încălcare ce poate îmbrăcă mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretare greșită; violarea unor principii generale de drept.

Ca elemente factuale ale cauzei, Curtea reține că prin notificarea nr. x/27.10.2016, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate i-a comunicat reclamantei că, valoarea procentului "p" pentru trimestrul III 2016 este de 14,91%, unde elementele CTt și Bat din formula de calcul a procentului "p" prevăzută la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 aprobată prin Legea nr. 184/2015 și la art. 7 din O.G. nr. 17/2012, nu includ taxa pe valoarea adăugată, Bat este de 1.515 milioane RON iar CTt este de 1.780.501.575,98 RON.

Se mai menționează în cuprinsul notificării că, din valoarea consumului total trimestrial de medicamente (CTt) s-a exclus valoarea consumului pentru medicamentele prevăzute la art. 12 din O.U.G. nr. 77/2011 pentru care s-au încheiat contracte cost-volum/cost-volum-rezultat, în condițiile legii.

Prin aceeași notificare pârâta i-a comunicat reclamantei că valoarea aferentă consumului de medicamente pentru trimestrul III 2016, suportat din Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuția trimestrială este prevăzută în anexă și conține TVA, urmând ca această să fie dedusă de fiecare persoană obligată la plata contribuției trimestriale, conform prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 aprobată prin Legea nr. 184/2015.

Reclamanta A. S.A. a supus controlului de legalitate exercitat în temeiul Legii nr. 554/2004 notificarea nr. x/25.11.2016 emisă de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, dar și adresa nr. x/25.11.2016, completată prin adresa nr. x/01.02.2017soluționare a contestației administrative.

Referitor la nemotivarea actului atacat, se apreciază că existența sau inexistența unei motivări suficiente trebuie raportată și la actul administrativ comunicat în concret, la dispozițiile legale aplicabile, pentru a se determina dacă reclamanta, în calitatea sa de contribuabil, avea datele necesare suficiente pentru a înțelege rațiunile sarcinii fiscale.

Art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 prevede că "Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7)", iar, conform art. 5 alin. (7) din același act normativ "Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și T.V.A. suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.".

Contrar susținerilor recurentei, notificarea contestată cuprinde referiri la dispozițiile legale aplicabile, precum și datele pe care legea obligă a fi comunicate către reclamantă, date care să-i permită determinarea sarcinii fiscale, precum și rațiunea din spatele acesteia. Pe de altă parte, notificarea datelor de consum nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, iar întocmirea ei nu reclamă exigența motivării în fapt sau în drept.

Înalta Curte apreciază că aspectele la care recurenta face referire nu ar reprezenta, în realitate, o motivare în fapt a actului administrativ contestat, ci ar avea ca efect comunicarea unor date suplimentare, respectiv raportările făcute de casele județene de asigurări de sănătate, date pe care O.U.G. nr. 77/2011 nu le menționează ca fiind obligatorii de comunicat contribuabilului de către C.N.A.S.

Consumul de medicamente pentru trimestrul în discuție, suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor reclamantei în calitate de plătitor de contribuție pentru care se datorează contribuția trimestrială comunicat acesteia conform art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli din domeniul sănătății, se întemeiază pe raportările caselor de asigurări de sănătate județene.

Această valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială.

Deci, ceea ce a pus C.N.A.S. la dispoziția recurentei-reclamante sunt informațiile a căror comunicare a fost reglementată de legiuitor ca fiind obligatorie, iar, câtă vreme a inclus în notificarea contestată toate datele prevăzute cu caracter obligatoriu de dispozițiile legale, nu se poate considera că informațiile furnizate de C.N.A.S. sunt netransparente.

Așadar, actele normative incidente nu stabilesc în sarcina C.N.A.S. obligația urmăririi trasabilității unui medicament pe piață, astfel încât la nivelul acesteia să existe informații legate de activitatea comerciala a unui deținător de autorizație de punere pe piață.

Pe cale de consecință, coroborând valoarea procentului "p" cu modalitatea de calcul a acestuia prevăzută la art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 și valoarea totală de consum afișată pe site-ul C.N.A.S., aceasta din urmă nu a făcut decât să respecte prevederile legale referitoare la modalitatea de calcul a procentul "p" instituită de O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale legislației secundare aferente.

În condițiile în care calculul procentului "p" notificat recurentei-reclamante a respectat la momentul emiterii actului administrativ atacat legislația în vigoare, precum și actele normative emise pentru punerea în aplicare a legislației principale și care nu au fost atacate și anulate pentru nelegalitate, Înalta Curte nu poate stabili că modalitatea de calcul încalcă drepturile subiective ale recurentei, iar solicitarea recurentei-reclamante, de a-i fi comunicate și alte informații pe care le apreciază necesare în scopul stabilirii contribuției pe care o datorează, este lipsită de suport legal.

În privința susținerilor recurentei referitoare la încălcarea principiului predictibilității fiscale și al certitudinii impunerii, Înalta Curte reține că acest principiu este definit în art. 3, alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în vigoare la momentul emiterii notificării contestate, ca fiind reprezentat de certitudinea fiscală, respectiv de elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.

Totuși, sub acest aspect, este de remarcat că dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 au făcut obiectul unei excepții de neconstituționalitate, care a fost respinsă prin Decizia nr. 484/2014.

S-a arătat în această decizie "în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui "just echilibru" între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc" (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49).

În cauză, reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamentele cu și fără contribuție personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naționale de sănătate, și ținând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuție sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanțare a sistemului public de sănătate în regim de urgență, în vederea asigurării asistenței medicale a populației. În acest context și pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat și drepturile particularilor vizați prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuției stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP."

Referitor la principiul predictibilității fiscale, Curtea Constituțională a mai precizat că "deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuției trimestriale reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, "Ministerul Sănătății Publice stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății publice, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC)." În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit așadar modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus."

Referitor la critica recurentei-reclamante privind caracterul excesiv al contribuției, prin includerea TVA și a adaosurilor comerciale ale celorlalți subiecți din lanțul de distribuție, Înalta Curte reține că, potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, "Stabilirea, calculul și declararea contribuției se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 4 alin. (3), pe baza informațiilor furnizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Contribuția trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8).".

Informațiile furnizate de CNAS erau reglementate în art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 care avea următorul conținut:

"Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. I, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate ".

Totodată, conform art. 3 alin. (1) ce stabilește modul de calcul al taxei:

"Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție".

Așadar, în condițiile în care s-ar accepta opinia recurentei, este evident că nu s-ar mai putea stabili procentul "p", de vreme ce, în cuprinsul formulei de calcul, se include valoarea consumului de medicamente, iar nu consumul.

Pe de altă parte, aceasta nu a justificat o vătămare prin indicarea valorii consumului în notificarea contestată, în condițiile în care, pentru a se calcula taxa fiscală pe care o datorează, formula de calcul conține valoarea consumului de medicamente, așa cum, de altfel, i-a fost comunicat de către intimata-pârâtă.

Legiuitorul nu a stabilit că această contribuție trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Or, consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale DAPP-urilor, acest consum fiind cunoscut doar de către furnizorii de servicii medicale și medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 77/2011.

Pe de altă parte, norma legală reprezentată de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, adică a medicamentelor suportate din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, este valoarea finală la care medicamentele ajung la pacienți prin farmacii spitale și centre de dializă.

Acest lucru rezultă din modul de centralizare a datelor prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, care prevede că farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente raportează consumul de medicamente, casele de asigurări de sănătate raportând mai departe C.N.A.S. consumurile astfel centralizate. C.N.A.S. centralizează consumul de medicamente și îl comunică DAPP. În plus față de consumurile individuale, C.N.A.S. determină și valoarea consumului total trimestrial în vederea determinării valorii procentului "p".

Așadar, valoarea consumului de medicamente se determină în funcție de valoarea de compensare a medicamentelor și nu în funcție de prețul de vânzare practicat de deținătorul de APP în lanțul de distribuție. În acest context, este de menționat faptul că existența intermediarilor în lanțul de distribuție al medicamentelor este impusă prin lege, farmaciile și distribuitorii fiind intermediari în circuitul medicamentelor de la deținătorul de APP la pacienți.

Este evident că, în accepțiunea O.U.G. nr. 77/2011, vânzările realizate de către recurenta-reclamanta nu au relevanță în stabilirea, calcularea și declararea contribuției trimestriale, legiuitorul reglementând expres că la calculul contribuției trimestriale se au în vedere datele aferente valorii consumului din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, respectiv medicamentele eliberate asiguraților.

Pe acest aspect, prin Decizia nr. 484/25.09.2014 a Curții Constituționale, în care s-a analizat aspectul dacă prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 sunt neconstituționale, în măsura în care "procentul "p" se aplică nu la valoarea vânzărilor deținătorilor de autorizații de punere pe piață (APP), ci la valoarea de compensare/decontare plătită de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, valoare care include adaosurile distribuitorilor și farmaciilor",

Avându-se în vedere considerentele acestei decizii, Înalta Curte constată că este corectă determinarea valorii consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție plecând de la valoarea de compensare din prețul final al acestor medicamente, iar faptul că, atât prețul de referință cât și prețul de decontare se stabilesc prin raportare la prețul de vânzare cu amănuntul, în structura căruia nu intră doar prețul de producător, ci și adaosul de distribuitor, nu este un aspect de nelegalitate, deținătorii de autorizații de punere pe piață cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor și influența adaosurilor, pe care le pot negocia, pentru plata unei contribuții într-un cuantum mai redus.

Pe lângă această decizie, poate fi reținută și Decizia Curții Constituționale nr. 789/2015.

Criticile susținute prin recursul incident referitoare la împrejurarea că nu există o așezare corectă a contribuției asupra bazei de impunere, raportată la venituri, ceea ce ar păgubi producătorii de medicamente generice ieftine, sunt neavenite în speță, nefăcând, de asemenea, obiectul verificării notificării atacate pentru motive de nelegalitate.

Referitor la susținerea reclamantei conform căreia procentul "p" conține în continuare TVA, aceasta este vădit nefondată, Înalta Curte reținând în acord cu soluția primei instanțe, că prin art. 7 din O.G. nr. 17/2012 s-a prevăzut că "Începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu completările ulterioare, unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane RON".

Împrejurarea că bugetul aprobat trimestrial (BAt) este fix nu justifică concluzia reclamantei privind nelegalitatea notificării, întrucât C.N.A.S nu a făcut altceva decât să aplice formula de calcul instituită de legiuitor, astfel că nu se poate reține o anumită conduită a autorității pârâte, ci însăși soluția legislativă adoptată prin O.U.G. nr. 77/2011, în forma aplicabilă speței. Or, o critică privind neindexarea indicelui BAt excede controlul de legalitate propriu contenciosului administrativ, această valoare fiind stabilită prin actul normativ.

Reclamanta a mai susținut că efectele notificării încalcă libera circulație a capitalurilor și a mărfurilor, garantate de art. 64 (referirea corectă vizând art. 63) și art. 34 TFUE.

Or, în speță nu poate fi vorba despre restrângerea liberei circulații a capitalurilor, nefiind în discuție investițiile străine în industria farmaceutică din România ori investițiile românești în domeniu în alte state membre ori terțe, ci cel mult atractivitatea pieței românești de desfacere a produselor farmaceutice.

Prin urmare, art. 63 TFUE nu este incident, iar în ceea ce privește art. 34 TFUE, jurisprudența CJUE este constantă în sensul că domeniul de aplicare al cestui articol nu include impozitele interne.

Cât privește pretinsa încălcare a art. 14 CEDO și a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, Inalta Curte constată că reclamanta nu contestă efectiv notificarea ci chiar obligația legală de plată a contribuției clawback instituită prin O.U.G. nr. 77/2011, astfel de susțineri implicând obligatoriu un control de constituționalitate, atribuție ce nu intră în competența instanțelor de judecată, ci a Curții Constituționale, în condițiile art. 146 lit. d) din Constituție.

Instanța fondului, a apreciat însă întemeiate criticile reclamantei în ceea ce privește faptul că notificarea este afectată de numeroase erori privind includerea unor medicamente ce nu puteau fi puse pe piață în perioada de referință, aspect care face obiectul recursului principal declarat.

Cât privește decizia invocată cu titlu de jurisprudență favorabilă de către recurent: Decizia nr. 190/2.02.2016 a ICCJ - SCAF, aceasta este o hotărâre izolată în contextul jurisprudenței acestei instanțe care s-a consolidat în sensul celor stabilite prin deciziile Curții Constituționale expuse și in prezenta hotărâre.

Constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate și reflectă o aplicare corectă a dispozițiilor de drept material, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul incident ca nefondat.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele sus-arătate, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, precum și recursul incident declarat de recurenta - reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1949 din 24 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, precum și recursul incident declarat de recurenta - reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1949 din 24 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administr