ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 998/2017

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, sub nr. x/2017, disjunsă la data de 22 martie 2017 din dosarul nr. x/2012, A. și B. au solicitat revizuirea deciziei nr. 90 din 10 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2012, și a deciziei nr. 2925 din 30 septembrie 2015 a Tribunalului Buzău, pentru încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 515 din 26 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, în dosarul nr. x/2008, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Totodată, revizuienții A. și B. au formulat cerere pentru repunerea în termenul de exercitare a căii de atac extraordinare a revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitare care a fost respinsă la termenul la care au avut loc dezbaterile. Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin decizia nr. 80 din 22 martie 2017, în dosarul nr. x/2012, a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în ceea ce privește contradictorialitatea dintre decizia nr. 2925 din 30 septembrie 2015 a Tribunalului Buzău și sentința civilă nr. 515 din 26 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, în dosarul nr. x/2008.

Prin decizia nr. 81/2017 din 22 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus declinarea cererii de revizuire formulată de revizuenții B. și A. împotriva deciziei nr. 90 din 10 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2012, indicată ca fiind potrivnică sentinței civile nr. 515 din 26 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata S.C. C. S.A. București - Sucursala Siriu a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul pentru exercitarea cererii de revizuire și admiterea excepției tardivității acesteia.

Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., a luat în examinare excepția tardivității declarării cererii de revizuire, reținând următoarele: Față de împrejurarea că, revizuenții și-au întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile noului C. proc. civ., respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8, se reține că în cauză sunt incidente prevederile vechiul C. proc. civ. hotărârile împotriva cărora s-a formulat revizuirea fiind pronunțate sub imperiul vechiul Cod, motivul de revizuire invocat având corespondent în art. 322 pct.

Prin cererea dedusă judecății revizuenții au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 90 din 10 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2012, susținând că este potrivnică sentinței civile nr. 515 din 26 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, în dosarul nr. x/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 871 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Buzău, secția civilă. Dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., stabilesc că termenul în care se poate promova revizuirea este de o lună și se socotește în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri. Potrivit art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare. Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților. În cauză, se constată că ultima hotărâre pronunțată, dintre cele două pretins a fi contradictorii, date de instanțe de recurs, este decizia nr. 90 din 10 martie 2016 a Curții de Apel Ploiești, astfel încât termenul de revizuire se calculează începând de la data pronunțării acesteia. Așadar, în raport de data formulării cererii de revizuire, respectiv 27 ianuarie 2017 și data pronunțării ultimei decizii contradictorii, respectiv 10 martie 2016, rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc. civ. a fost depășit. Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancțiunea decăderii, prevăzută de art. 103 C. proc. civ. Cum în cauză, cererea de revizuire a fost promovată cu depășirea termenului imperativ de o lună, prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de la data pronunțării ultimei hotărâri, iar cererea de repunere în termenul de declarare a cererii de revizuire a fost respinsă, Înalta Curte urmează să admită excepția tardivității, invocată de intimata S.C. C. S.A. București - Sucursala Siriu, și să respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire. În aceste condiții, aspectele formale care țin de analiza existenței hotărârilor potrivnice astfel cum sunt reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu se mai impun a fi verificate.