ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1430/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 105/2016 din 28 ianuarie 2016 Tribunalul Buzău, secția I civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., astfel cum a fost precizată și restrânsă.

Apelul declarat de reclamantul A. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă prin decizia nr. 2629 din 24 noiembrie 2016.

Prin încheierea din data de 25 ianuarie 2017 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis cererea formulată de petentul A. și a dispus îndreptarea dispozitivului deciziei nr. 2629 din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în sensul că hotărârea pronunțată este supusă căii de atac a recursului, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii și nu definitivă cum din eroare s-a menționat.

Împotriva deciziei nr. 2629 din 24 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

În cadrul cererii de recurs, recurentul - reclamant A. a solicitat repunerea în termenul de recurs, conform dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., apreciind că motivul este justificat tocmai de nehotărârea instanței de apel, care nu a indicat în hotărâre posibilitatea de a declara recurs, și abia ulterior și-a revizuit atitudinea.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 30 iunie 2017, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 07 iulie 2017.

Nu au fost depuse puncte de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu a recursului.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția tardivității, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel…". Din dispozițiile citate mai sus rezultă că pentru exercițiul căii extraordinare de atac a recursului s-a instituit un termen legal de 30 zile, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia, partea îndreptățită se poate adresa instanței.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un terme, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ. partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Prin edictarea acestei dispoziții legale - art. 186 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere posibilitatea repunerii părții în termenul legal de declarare a unei căi de atac sau a îndeplinirii unui act de procedură, în cazul în care partea dovedește existența unei "unor motive temeinic justificate" și care se referă la o împrejurare obiectivă de neîndeplinire a obligației legale, care să se fi produs înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege.

În speță a fost atacată cu recurs decizia nr. 2629 din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, decizie ce a fost comunicată reclamantului A. la data de 23 decembrie 2016, conform filei 332 dosar apel, iar recursul a fost înregistrat la data de 21 februarie 2017 peste termenul stabilit imperativ de dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Solicitarea recurentului-reclamant A. de repunere în termenul de recurs, motivat de faptul că nemenționarea căii de atac în decizia comunicată reprezintă un motiv justificat pentru ca cererea de recurs să fie repusă în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., va fi înlăturată.

Potrivit dispozițiilor art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.

Totodată, conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) și (2) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Astfel încât, formularea cererii de îndreptare a erorii materiale în sensul menționării căii de atac, nu reprezintă un motiv temeinic justificat din perspectiva dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ. pentru a fi admisă cererea de repunere în termenul de recurs.

Nu este lipsit de relevanță nici faptul că recurentul - reclamant A. atât la soluționarea apelului cât și la momentul formulării cererii de îndreptare a erorii materiale a fost asistat de un avocat ales, iar acesta nu poate invoca necunoașterea legii, cu atât mai mult cu cât obiectul cauzei dedus judecății depășește pragul de 1.000.000 RON, ceea ce înseamnă că pricina este supusă atât căii de atac a apelului cât și a recursului.

Or, când legea procesuală stabilește un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar dacă partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate potrivit dispozițiilor art. 185 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că recursul formulat de reclamantul A. nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de dispozițiile legale, că partea nu a dovedit existența unor motive temeinic justificate care să o împiedice să exercite dreptul de a ataca cu recurs decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale citate, să admită excepția tardivității declarării recursului și să dispună anularea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2629 din 24 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de tardivitate.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2629 din 24 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 octombrie 2017.