ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2662/2020

Ședința publică din data de 09 decembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, secția civilă la data de 12 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice Buzău, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 115.300 RON, cu titlu de obligație fiscală principală și a accesorilor calculate până la data plății efective, cu titlu de obligație fiscală accesorie.

Prin sentința civilă nr. 3735 din 17 mai 2016, Judecătoria Buzău, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Prin sentința civilă nr. 1357 din 01 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Râmnicu Sărat a admis acțiunea civilă privind pe reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice Buzău și a obligat pârâta la plata sumei de 115.300 RON despăgubiri și accesorii calculate până la data plății efective.

Prin decizia civilă nr. 283 din 02 aprilie 2018, Tribunalul Buzău, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta A. împotriva sentinței civile nr. 1357 din 01 noiembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat.

Prin decizia nr. 2705 din 27 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a declinat competența de soluționare a recursului declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 283 din 2 aprilie 2018 a Tribunalului Buzău, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Prin decizia civilă nr. 209 din 25 iunie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 283 din 2 aprilie 2018 a Tribunalului Buzău.

Împotriva deciziei civile nr. 209 din 25 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a declarat recurs pârâta A., criticând-o pentru nelegalitate.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 28 iulie 2020 și a fost repartizat aleatoriu completului filtru nr. 6.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că recursul este admisibil, însă nu este declarat în termenul prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul filtru nr. 6, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din data de 28 septembrie 2020, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Părțile nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea, în scris, a unor puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., prin rezoluția din data de 16 noiembrie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 09 decembrie 2020, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului, în complet filtru, fără citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cererea de recurs, în raport de excepția tardivității invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. (...)".

Termenul de 5 zile are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac a recursului.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reține că decizia prin care a fost constatată perimată cererea de recurs îndreptată împotriva deciziei civile nr. 283 din 02 aprilie 2018 a Tribunalului Buzău, secția I civilă a fost pronunțată la data de 25 iunie 2020.

Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. pentru declararea recursului, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 coroborate cu cele ale art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., s-a împlinit la data de 01 iulie 2020, într-o zi lucrătoare (miercuri).

Cum cererea de recurs a fost depusă la data de 10 iulie 2020, conform ștampilei poștei aplicate pe plicul de expediere, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege, Înalta Curte constată că, în cauză, a intervenit sancțiunea decăderii recurentei-pârâte din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, în condițiile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. (...)."

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 209 din 25 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 209 din 25 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 decembrie 2020.