ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 90/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 24.04.2014 sub nr. x/59/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 08.04.2014, prin care s-a stabilit starea sa de incompatibilitate între calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Municipal Cluj și cea de cenzor la SC B. SA Lugoj.

Prin Sentința nr. 237 din 29.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant și anulat Raportul de evaluare nr. x din 08.04.2014 emis de ANI.

Împotriva sentinței menționate, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-pârâtă arată că doar depunerea demisiei nu este suficientă dacă ulterior nu se duc la îndeplinire prevederile legale de publicitate și opozabilitate la Registratura Consiliului.

Or, în documentația primită de recurenta-pârâtă ANI de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, intimatul-reclamant figurează că a deținut calitatea de cenzor în cadrul SC B. SA începând cu data de 1.08.2008 și până la data de 20.09.2012, înregistrarea revocării reclamantului din funcția de cenzor realizându-se prin Mențiunea din data de 20.09.2012.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20.11.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimatul a depus la data de 29.12.2015 punct de vedere asupra raportului, arătând că deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție indicate cu titlu de jurisprudență în cuprinsul raportului îi sunt favorabile, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat.

În raport de disp. art. 493 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și având în vedere jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la problema de drept în dispută, s-a procedat la soluționarea recursului fără citarea părților, așa cum, de altfel, s-a propus și prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului întocmit în cauză.

Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurenta-pârâtă ANI, Înalta Curte constată că sentința nu este susceptibilă de critici în raport cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care are în vedere încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În cauză instanța a fost sesizată potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, cu analizarea legalității Raportului de evaluare emis de ANI, prin care s-a reținut că reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 28.06.2012 - 20.09.2012, deoarece a deținut simultan atât funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Lugoj, cât și calitatea de cenzor în cadrul SC B. SA.

Instanța reține că reclamantul A., consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Lugoj a fost validat în mandatul de consilier la data de 28.06.2012 prin Hotărârea Consiliul Local al Mun. Lugoj nr. 2/2012.

Totodată, la data de 1.08.2008 a fost numit în calitatea de cenzor la SC B. SA, societate cu unic acționar Consiliul Local al municipiului Lugoj, așa cum rezultă din extrasul din 20.12.2013 eliberat de ONRC.

La data de 2.07.2012, conform declarației înregistrată la SC B. SA, intimatul-reclamant a solicitat să se ia act de renunțarea la calitatea de cenzor în societatea menționată.

Ca urmare, la data de 30.08.3012, prin Hotărârea Consiliului Local al Mun. Lugoj (acționar în cadrul SC B. SA) s-a modificat componența comisiei de cenzori a societății, prin înlocuirea reclamantului cu o altă persoană, iar prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC B. SA nr. 9 din 18.09.2012 s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de cenzor.

Mențiunea privind retragerea reclamantului din funcția de cenzor a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului la data de 20.09.2012, conform extrasului din 20.12.2013.

Potrivit disp. art. 88 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003:

"Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu ... d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, asociat administrativ, membru al consiliului de administrație sau cenzor la regiile autonome și societățile comerciale de interes local înființate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului județean respectiv sau la regiile autonome și societățile comerciale de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă".

Totodată, conform art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003:

"Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție".

În cauză, problema care se impune a fi dezlegată este aceea a momentului la care a încetat, prin demisie, calitatea de cenzor în cadrul SC B. SA

Cererea de retragere a reclamantului din calitatea de cenzor a fost înregistrată la sediul societății la 4 zile ulterior datei validării mandatului de consilier local și a fost înregistrată de către reprezentanții societății la Oficiul Registrului Comerțului la data de 20.09.2012.

Înalta Curte, în acord cu soluția instanței de fond, apreciază că relevantă în cauză este data la care intimatul-reclamant a depus cererea de renunțare la calitatea de cenzor al SC B. SA

De altfel, Plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți, în ședința din data de 7.11.2013 s-a pronunțat în sensul că starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voință exprimată, iar nu de la data ulterioară a înregistrării acestei mențiuni în Registrul Comerțului.

Înregistrarea în Registrul Comerțului are, potrivit disp. art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rolul de a asigura opozabilitatea față de terți, însă efectele juridice, sub aspectul existenței sau nu a stării de incompatibilitate în sensul vizat de Legea nr. 161/2003, produc înscrisurile care atestă renunțarea, în termenul prevăzut de lege, la calitatea de administrator al societății comerciale.

Potrivit interpretării lit. a) dispozițiilor din Legea nr. 161/2003, singura obligație ce revine persoanei aflată în stare de incompatibilitate este aceea de a demisiona din funcțiile incompatibile, prin act unilateral de voință.

De altfel, prin renunțarea la calitatea de administrator, intimatul-reclamant nu mai putea efectua înregistrări în numele societății comerciale, astfel că nu i se poate imputa înregistrarea tardivă la Oficiul Registrului Comerțului a documentelor care vizau decizia sa de retragere din funcția de administrator.

În concluzie, în temeiul disp.art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotrivea Sentinței nr. 237 din 29 septembrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2016.

Procesat de ED