ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 702/2023

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 160 din 01 aprilie 2021, Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Negrești Oaș, împotriva pârâtelor Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Satu-Mare, în privința abaterilor reținute la punctele 15 și 16 din Decizia nr. 88/28.11.2016 emisă de Camera de Conturi Satu Mare și punctele 9 și 10 din încheierea nr. 289/02.02.2017 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Negrești Oaș și Primarul UAT Orașul Negrești Oaș, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiuii, cu consecința anulării încheierii nr. 289/02.02.2017 de soluționare a contestației formulate împotriva Deciziei nr. 88/28.11.2016 și a admiterii contestației, în sensul anulării în parte a Deciziei nr. 88/28.11.2016, cu privire la pct. 15 și 16 din aceasta.

Prin decizia nr. 1027/CA/2021 din 19 noiembrie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Negrești Oaș și Primarul UAT Orașul Negrești Oaș în contradictoriu cu intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României, în nume propriu și pentru Camera De Conturi Satu-Mare, împotriva sentinței nr. 160 din 01.04.2021 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.

La data de 28 decembrie 2021 Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Negrești Oaș și Primarul UAT Orașul Negrești Oaș au formulat cerere de revizuire înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocând în drept prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Revizuenții au susținut că decizia nr. 1027/CA/2021 din 19 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, încalcă decizia nr. 201/2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Oradea și decizia nr. 158/2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Oradea, pentru următoarele considerente;

Instanța de recurs a pronunțat o hotărâre care, pe de o parte, față de motivul de casare invocat, nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut și, pe de altă parte, a încălcat efectul pozitiv al lucrului judecat.

Judecătorul fondului, cu privire la nelegalitatea Deciziei nr. 88/2016, față de constatarea ca abatere de la legalitate și regularitate achiziționarea și executarea lucrării de punere în operă a betonului asfaltic BA 16 și a acostamentului cu piatră spartă, deși s-a raportat la faptul că, prin Decizia nr. 90/2016, emisă de Curtea de Conturi în valorificarea auditului financiar realizat asupra exercițiului financiar pe anul 2015 la Județul Satu Mare, nu s-a constatat ca abatere de la legalitatea și regularitatea cheltuirii banilor publici plata achiziționării și executarea lucrării de punere în operă a betonului asfaltic BA 16 și a acostamentului cu piatră spartă, nu a valorificat legalitatea Deciziei nr. 88/2016 din perspectiva beneficiului tratamentului egal.

S-a propus verificarea legalității hotărârii pronunțate față de împrejurarea că, cu valoarea efectului lucrului judecat, soluția pronunțată prin decizia de casare nr. 840/2020, cu privire la pct. 17 din Decizia nr. 88/2016, s-a reținut interdependența dintre Decizia nr. 88/2016 și Decizia nr. 90/2016, sub aspectul că este vorba de cheltuieli generate în două bugete publice distincte, fața de calitatea de co-finanțatori ai aceleași investiții, motiv pentru care, dacă prin încheierea de soluționare a contestației Județului împotriva măsurii dispuse s-a admis contestația, în egală măsură, același regim juridic de interpretare se impune și față de măsura dispusă la pct. 17 față de UAT Negrești Oaș

Ca atare, instanța de recurs urma să verifice legalitatea hotărârii instanței de fond față de critica invocată, aceea că nu are cum să subziste ca abatere de la legalitate suma cheltuită cu achiziționarea și executarea lucrării de punere în operă a betonului asfaltic BA 16 și a acostamentului cu piatră spartă la nivelul exercițiului financiar al UAT Orașul Negrești Oaș, atâta timp cât suma cheltuită cu achiziționarea și executarea lucrării de punere în operă a betonului asfaltic BA 16 și a acostamentului cu piatră spartă din bugetul co-finanțatorului UAT Județul Satu Mare A FOST apreciat de auditorii publici că a fost făcută respectat prevederile art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006. Cu alte cuvinte, atâta timp cât la co-finanțatorul majoritar, cel care de altfel a organizat procedura de atribuire a lucrării de turnare a betonului asfaltic BA 16, nu a fost apreciată ca abatere de la legalitate această procedură de atribuire, în mod implicit noi nu puteam avea parte de un alt regim de apreciere.

Revizuenții apreciază că instanța de recurs, sub aspectul beneficiului efectului pozitiv al lucrului judecat, în contextul celor de mai sus, trebuia să se pronunțe față de faptul că Decizia 840/2020 generează putere de lucru judecat sub aspectul interpretării interdependentei constatărilor la cele două entități verificate, fată de calitatea lor de cofinanțatori ai aceleași investiții, cu consecința sancționării soluției instanței de fond fată de faptul că nu a aplicat același regim de interpretare a normei substanțiale la emiterea celor două decizii, respectiv Decizia nr. 88 și Decizia 90.

Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la abaterea de la punctul 16 față de efectul pozitiv al lucrului judecat, motiv pentru care raționamentul expus de instanța de recurs pentru a respinge critica de nelegalitate invocată prin recurs este străin de ceea ce s-a cerut, pronunțându-se din perspectiva unor considerente pe care nu le-au invocat. Practic, instanța de recurs a verificat efectul pozitiv al lucrului judecat dintr-o altă perspectivă decât cea cerută, respectiv față de considerentele Deciziei nr. 158/CA/2019, pronunțată în Dosar nr. x/2017, iar nu fată de considerentele Deciziei nr. 840/2020, așa cum au fost dezvoltate cu privire la admiterea recursului nostru față de modul de dezlegare a pct. 17 din Decizia nr. 88/2016.

Precizează că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, atunci când a verificat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5, în legătură cu faptul că, deși era obligată în rejudecare să se pronunțe asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept invocate de părți prin acțiunea introductivă și întâmpinarea depuse în prim ciclu procesual, nu s-a pronunțat asupra anulabilității actului administrativ atacat din perspectiva prescripției dreptului auditului public de a efectua auditul financiar pe perioade anterioare anului 2013.

Instanța de recurs a reținut, cu privire la acest motiv de casare și pe acest aspect de nelegalitate a hotărârii instanței de fond, împrejurarea că este nefondat, atâta timp cât această problemă juridică ar fi fost dezlegată de instanța de fond în prim ciclu procesual, atunci când se pronunță asupra legalității constatărilor și măsurilor dispuse la pct. 5 din Decizia nr. 88/2016.

Chestiunea juridică pe care s-a pronunțat instanța de fond în prim ciclu procesual vizează cu totul și cu totul alte aspecte invocate de reclamanți, în contextul în care, față de constatările și măsurile dispuse la pct. 5 din Decizia nr. 88/2016, prescripția a fost invocată față de anul financiar 2013, în timp ce pentru punctele 15 și 16 prescripția dreptului de a extinde verificarea și de a efectua auditului vizează anul financiar 2012.

Arată revizuenții că instanța de fond, în prim ciclu procesual, nu s-a pronunțat față de incidența prevederilor art. 352 lit. c) din HCC nr. 155/2014, ci din perspectiva prescripției dreptului material la acțiune, or, sub acest aspect, este la fel de prezent motivul de nelegalitate față de care s-a dispus casarea, cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în condițiile în care nu s-a realizat verificarea motivului de nelegalitate a măsurilor dispuse la pct. 15 și 16 față de extinderea auditului pentru un exercițiu financiar față de care se ieșise din termenul legal de prescripție, iar chestiunea juridică tranșată față de pct. 5 privește o cu totul și cu totul alt exercițiu financiar și o altă problematică juridică, decât cea a prescripției dreptului material la acțiune.

În acest context reiese faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, dând și mai mult decât s-a cerut, atâta timp cât prin hotărârea pronunțată de instanța de fond în rejudecare nu s-a argumentat soluția de neverificare a acestor motive de nelegalitate față de incidența efectuării auditării peste termenul legal de prescripție, pe motiv că acest aspect ar fi fost soluționat juridic prin hotărârea de fond pronunțată în prim ciclu procesual.

Prin cererea de recurs s-a criticat soluția pronunțată în prim ciclu procesual față de modul în care a dezlegat problema prescripției dreptului de a extinde activitatea de audit peste termenul legal de prescripție, așa cum această prescripție a fost invocată, în contextul în care, cu privire la pct. 5 din Decizia nr. 88/2016, au fost dezvoltate doar motive de anulabilitate a Încheierii 289/2017 de soluționare a contestației.

Instanța de nu a verificat legalitatea hotărârii instanței de fond față de împrejurarea că nu a statuat juridic cu privire la legalitatea actului administrativ din perspectiva faptului că a fost emis ca și consecință a unei activități de auditare realizate cu depășirea compenței Curții de Conturi.

Cu privire la acest aspect, apreciază că intervin considerentele Deciziei 840/2020, cea care, constatând că instanța de fond, în prim ciclu procesual, nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept invocate de părți, a invocat din oficiu motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casând hotărârea și trimițând cauza spre rejudecare pentru a fi soluționată din perspectiva tuturor apărărilor părților.

Revizuenții menționează că instanța de fond, în prim ciclu procesual s-a pronunțat cu privire la depășirea competenței față de lipsa mandatului dat auditorilor publici pentru perioada de verificare ce excede anului financiar 2015, or aceștia au invocat depășirea competenței legale de a dispune cu privire la abateri care sunt de competența exclusivă a ANAP, sens în care au făcut trimitere la împrejurară că auditorii publici, în timpul misiunii de audit, au sesizat autoritatea competentă, ANAP și, în urma acestei sesizări, aceasta a efectuat controlul și a aplicat sancțiunile prevăzute de lege.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 509 și urm. C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României, în nume propriu și pentru Camera de Conturi Satu-Mare cu privire la motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la 28 decembrie 2021 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuenții au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1027/CA/19.11.2021-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2017, față de decizia de casare nr. 840/CA/23.11.2020-R pronunțată de aceeași instanță în dosar x/2017, apreciind că există o contrarietate între cele două hotărâri întrucât "Judecătorul fondului, cu privire la nelegalitatea Deciziei nr. 88/2016, față de constatarea ca abatere de la legalitate și regularitate achiziționarea și executarea lucrării de punere în operă a betonului asfaltic BA16 și a acostamentului cu piatră spartă, deși s-a raportat la faptul că, prin Decizia nr. 90/2016, emisă de Curtea de Conturi în valorificarea auditului financiar asupra exercițiului financiar pe anul 2015 la Județul Satu Mare, nu s-a constatat ca abatere de la legalitatea și regularitatea cheltuirii banilor publici plata achiziționării și executarea lucrării de punere în operă a betonului asfaltic BA 16 și a acostamentului cu piatră spartă, nu a valorificat legalitatea Deciziei nr. 88/2016 din perspectiva tratamentului egal. " (...) "Cu alte cuvinte, atât timp cât la cofinanțatorul majoritar, cel care de altfel a organizat procedura de atribuire a lucrării de turnare a betonului asfaltic BA 16, nu a fost apreciată ca abatere de la legalitate această procedură de atribuire, în mod implicit noi nu putem avea parte de un alt regim de apreciere."

În ce privește competența de soluționare a cererii întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut la pct. 8 al alin. (1) art. 509 C. proc. civ., solicită a se constata că raportat la prevederile art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., aceasta revine instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, sens în care a invocat excepția de necompetență a Curții de Apel Oradea în soluționarea acestei cereri cu solicitarea de a fi admisă.

Cum revizuenții prin cererea formulată au invocat două motive de revizuire care atrag competența de soluționare a unor instanțe diferite, solicită disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe pct. 8 alin(l) art. 509 și declinarea competenței de soluționare a pricinii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În fața instanței competente să soluționeze cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocă excepția tardivității cererii de revizuire, raportat la art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, în ipoteza în care excepția tardivității va fi respinsă, solicită respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată pentru argumentele dezvoltate în cele ce succed.

În mod greșit revizuenții apreciază că există o contrarietate între Decizia nr. 1027/2021 și Decizia de casare nr. 840/2020 motivată de faptul că instanța nu a observat că decizia 840/2020 generează putere de lucru judecat sub aspectul interpretării interdependenței constatărilor la cele două entități verificate, față de calitatea lor de co-finanțatori ai aceleiași investiții .

În opinia revizuenților abaterea de la pct. 16 din Decizia nr. 88/2016 emisă de Camera de Conturi Satu Mare în sarcina UATO Negrești Oaș nu a fost valorificată și prin Decizia nr. 90/2016 emisă în sarcina UATJ Satu Mare, cofinanțator majoritar, cel care de altfel a organizat procedura de atribuire a lucrării de turnare a betonului asfaltic BA 16, pe considerentul că auditorii publici au considerat că executarea lucrării a fost făcută cu respectarea prevederilor art. 122din O.U.G. nr. 34/2006.

Cu alte cuvinte, afirmă revizuenții, atâta timp cât la cofinanțatorul majoritar, cel care de altfel a organizat procedura de atribuire a lucrării de turnare a betonului asfaltic BA16, nu a fost apreciată ca abatere de la legalitate această procedură de atribuire, în mod implicit nici ei nu pot avea parte de un alt regim de apreciere.

Aceste critici nu au fost formulate de revizuenții recurenți-reclamanți prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 160/2021 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, dosar nr. x/2017, ci după închiderea dezbaterilor, prin concluziile orale și scrise formulate în cauză.

În atare situație, recurenții nu pot formula critici noi de nelegalitate, cu depășirea termenului de motivare a recursului, fiind decăzuți din acest drept.

Cu toate acestea, în mod nefondat revizuenții afirmă că abaterea de la pct. 16 din Decizia nr. 88/28.11.2016, prezentată în mod detaliat la pct. 2 din PVC nr. 19.399/28.10.2016, nu a fost constatată și la UAT Județul Satu Mare. Abaterea de la legalitate și regularitate a fost constată pentru prima dată la entitatea UATJ Satu Mare dar nu s-au constatat plăți de către aceasta, motiv pentru care, nu s-au dispus măsuri în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 prin Decizia nr. 90/09.112.2016, fapta nefiind cauzatoare de prejudicii la bugetul entității UATJ Satu Mare. Din acest motiv revizuenții se află într-o eroare când afirmă că abaterea nu a fost constată și la UATJ Satu Mare.

Situația prezentată mai sus este confirmată și de cele menționate în Procesul-verbal de constatare nr. x/28.10.2016, (existent la dosarul cauzei, nr. x/2017), întocmit cu ocazia desfășurării misiunii de audit financiar al exercițiului bugetar 2015 la revizuenta UATO Negrești Oaș, ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 88/28.11.2016. Detalierea celor două abateri, pct. 15 și 16 din Decizia 88/2016, este prezentată la Capitolul III al PVC.

Lucrările noi executate de S.C. A. S.R.L. în valoare de 1.986363,04 fără TVA sunt prezentate spre decontare către UATO Negrești Oaș în Centralizatorul situație de lucrări nr. x (anexa nr. III.2.11) și Centralizatorul situație de lucrări nr. x (anexa nr. III.2.12). Situațiile de lucrări 20 și 21 ce cuprind punerea în operă a stratului de uzură de mixtură asfaltică, sunt facturate de către S.C. A. S.R.L. cu facturile nr. Seria x nr. x/5.11.2013 în valoare de 1.609.932,36 RON (anexa nr. III.2.13) și nr. Seria x nr. x/08.12.2013 în valoare de 2.390.378,27 RON (anexa nr. IIL2.14).

Față de cele ce preced, excepția prescrierii dreptului Curții de Conturi de a audita și dispune măsuri și cu privire la această abatere, este nefondată, câtă vreme, pe de-o parte, verificarea s-a făcut în baza pct. 125/a din RODAS, iar, pe de altă parte, cheltuiala nelegală a fost efectuată în lunile decembrie 2013 și februarie 2014, înlăuntrul termenului general de prescripție de 3 ani, calculat de la momentul acțiunii de audit (28 octombrie 2016).

În drept, au invocat dispozițiile art. 513 coroborat cu art. 205, art. 509 și următoarele din C. proc. civ.

La data de 28 ianuarie 2022, Curtea de Apel Oradea a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență materială în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia nr. 42/CA/2022-R pronunțată la 28 ianuarie 2022, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea, invocată de intimată și a declinat competența de soluționare a revizuirii declarate de revizuenții-reclamanți Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Negrești Oaș și Primarul UAT Orașul Negrești Oaș, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României, în nume propriu și pentru Camera de Conturi Satu-Mare, împotriva deciziei nr. 1027/CA din 19.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2017, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat la data de 8 februarie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2021.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 15 februarie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 17 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2022, reprezentantul revizuienților a precizat că a invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 1027/CA/2021 din 19 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, întrucât aceasta încalcă decizia nr. 201/2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Oradea și decizia nr. 158/2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Oradea.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând decizia a cărei revizuire se solicită, prin prisma criticilor invocate prin cerere, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză s-a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1027/CA/2021 din 19 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenții au susținut încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 201/2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Oradea și deciziei nr. 158/2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Oradea.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În cazul invocării acestui motiv de revizuire, instanța de revizuire verifică doar dacă cea din urmă hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Așadar, instanța de revizuire nu poate exercita un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, neavând căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Sintetizând circumstanțele cauzei, se reține că s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 1027/CA/2021 din 19 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins recursul declarat de către revizuen, menținuându-se soluția pronunțată în dosarul de fond în sensul că acțiunea nu este întemeiată în privința abaterilor reținute la punctele 15 și 16 din Decizia nr. 88/28.11.2016 emisă de Camera de Conturi Satu Mare și punctele 9 și 10 din încheierea nr. 289/02.02.2017 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte subliniază că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a primei hotărâri; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării autorității de lucru judecat, prin dispozițiile art. 430 din C. proc. civ., o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prin decizia 1027/2021, instanța de recurs a analizat și răspuns criticilor formulate de către recurenții-reclamanți, revizuenți în prezenta cauză, în sensul că a verificat sub aspectul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dacă instanța de fond la momentul respingerii cererii de chemare în judecată a motivat soluția dată. Astfel a constatat că "prima instanță a arătat, analizând abaterea prevăzută la punctul 15 din decizia atacată că aceasta apare ca legală raportat la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei Curții de Apel Oradea nr. 158/CA/2019 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosarul nr. x/2017 și a înlăturat motivat apărările recurențillor privind consecințele deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare pronunțate de instanța de recurs în primul ciclu procesual și referitor la imposibilitatea reținerii efectului pozitiv al autorității de lucru judecat raportat la probele administrate în cauză.

De asemenea, referitor la abaterea de la punctul 16 din decizia atacată, instanța de fond a răspuns motivat susținerilor recurenților privind incidența situației de excepție prevăzute la art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, a analizat concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, susținerile recurenților privind consecințele procesului-verbal intermediar de evaluare și lipsa prejudiciului precum și cele privind efectul pozitiv al deciziei Curții de Apel Oradea nr. 158/CA/2019 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosarul nr. x/2017."

În ceea ce privește criticile de nelegalitate instanța de recurs a constatat "că recurenții au formulat critici atât în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la cererea de anulare a abaterii reținute la punctul 15 din decizia atacată cât și în ceea ce privește cererea de anulare a abaterii reținute la punctul 16 din decizia atacată."

Instanța de recurs "Analizând criticile de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la soluția pronunțată cu privire la cererea de anulare a abaterii reținute la punctul 15 din decizia atacată, . . . . . . . . . . .constată, contrar susținerilor recurenților că în mod legal a valorificat prima instanță efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei Curții de Apel Oradea nr. 158/CA/2019 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Astfel, corect a stabilit prima instanță că abaterea de la punctul 15 din decizia atacată a fost constatată de auditorii Camerei de Conturi Satu Mare și cu ocazia auditului financiar efectuat la U.A.T. Județul Satu Mare, fiind retinută la pct. 2 din Decizia nr. 90/09.12.2016 iar prin sentința civilă nr. 367/CA/08.05.2018, pronunțată de Tribunalului Satu Mare în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta U.A.T.J. Satu Mare, cu privire la această abatere, soluția fiind menținută prin Decizia nr. 158/CA/25.02.2019- R pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Raportat la faptul că prin Decizia nr. x/25.02.2019 - R pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a statuat definitiv asupra legalității și temeiniciei constatării abaterii consemnate la punctul 2 din Decizia 90/2016 privind acceptarea la plată a unor lucrări suplimentare angajate cu nerespectarea prevederilor legale în domeniul achizițiilor publice, identică cu cea de la punctul 15 din decizia atacată în prezenta cauză, în mod judicios a reținut tribunalul efectul pozitiv al autorității de lucru judecat cu privire la această abatere.

Având în vedere că în cauza în care s-a pronunțat Decizia nr. 158/CA/25.02.2019 - R pronunțată de Curtea de Apel Oradea recurenții nu au fost părți, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat operează cu forța juridică a unei prezumții relative, părțile putând face dovada contrară.

Cu toate acestea instanța de control judiciar are în vedere că prima instanță nu a reținut că prin probele de la dosar s-ar fi făcut dovada contrară celor stabilite cu autoritate de lucru judecat cu prilejul judecății anterioare, concluzia instanței de fond fiind în sensul că sunt "neîntemeiate și susținerile reclamantei în sensul că nu se poate reține efectul pozitiv al autorității de lucru judecat raportat la faptul că în prezenta cauză au fost administrate probe care nu au fost avute în vedere în dosarul x/2017 și care demonstrează că lucrarea atribuită direct nu este o lucrare nouă, având în vedere că procedura de achiziție publică a fost derulată în exclusivitate de către UAT Consiliul Județean Satu Mare, reclamanta UAT Orașul Negrești Oaș participând doar la decontarea lucrărilor executate cu încălcarea legii, în raport de cota de contribuție financiară cu care s-a angajat față de asociatul său".

Prin urmare, raportat la starea de fapt reținută de prima instanță în urma probatoriului administrat, Curtea constată că în mod legal a stabilit prima instanță legalitatea și temeinicia abaterii reținute la punctul 15 din decizia atacată raportat la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei Curții de Apel Oradea nr. 158/CA/2019 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosarul nr. x/2017."

În contextul în care instanța de recurs a verificat toate criticile aduse de către recurenți, în revizuire nu se mai poate susține că a omis să se pronunțe asupra efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

În fapt, aspectele formulate prin cererea de revizuire se circumscriu nemulțumirii revizuienților față de soluția pronunțată și nu pot fi valorizate pe calea prezentului demers judiciar, întrucât prin exercitarea revizuirii nu se deschide calea verificării legalității sau temeiniciei hotărârii atacate, dispozițiile care reglementează condițiile de admisibilitate și motivele de exercitare ale acestei căi extraordinare de atac fiind de strictă interpretare și aplicare. Altminteri ar fi încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârii ce face obiectul revizuirii.

Astfel fiind, în conformitate cu prevederile art. 513 C. proc. civ. va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Negrești Oaș și Primarul UAT Orașul Negrești Oaș împotriva deciziei nr. 1027/CA/2021-R din 19 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 09 februarie 2023.