ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3914/2010

Prin cererea de revizuire înregistrată

la 27 mai 2010 pe rolul Curții de Apel Oradea revizuenții M.V. și SC W.L.I. SRL

Oradea au solicitat, în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea Deciziei civile

nr. 54 din 25 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în Dosarul nr. 6358/111/2008,

precum și suspendarea acestei hotărâri, până Ia soluționarea cererii de

revizuire.

Hotărârile judecătorești în legătură

cu care se susține că sunt potrivnice, pronunțate în una și aceeași pricină și

între aceleași părți sunt decizia nr. 122 din 16 decembrie 2008 și respectiv

decizia civilă nr. 54 din 25 mai 2010 a Curții de Apel Oradea.

În dezvoltarea motivelor de revizuire

se arată că cele două hotărâri s-au dat în aceeași pricină, dar în dosare

diferite, contrarietatea există între dispozitivele celor două hotărâri,

respectiv prin Decizia nr. 122 din 16 decembrie 2008 s-a confirmat soluția de

anulare a contractului de cesiune de acțiuni ale SC R.D. SA, iar prin Decizia

nr. 54 din 25 mai 2010 s-a infirmat soluția de anulare a contractului de

cesiune, în mod nelegal, deoarece constatările instanței din primul dosar, potrivit

cărora încheierea contractului de cesiune tară aprobarea adunării generale a

acționarilor constituie motiv de nulitate absolută și contractul astfel

încheiat are o cauză ilicită, nu puteau fi contrazise prin hotărârea

judecătorească ulterioară.

Revizuenții arată că, împrejurarea

potrivit căreia în primul litigiu intimatul M.I. a avut calitatea de reclamant,

iar în al doilea de pârât, precum și faptul că este vorba despre două contracte

diferite este nerelevantă, de vreme ce, problema de drept dedusă judecății a

fost aceeași.

Prin încheierea nr. 63 din 15 iunie

2010 a Curții de Apel Oradea s-a declinat competența materială de soluționare a

cererii de suspendare a executării deciziei nr. 54 din 25 mai 2010 în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție, iar prin Decizia nr. 67 din 29 iunie 2010 s-a

declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea instanței

supreme și în ceea ce privește cererea de revizuire, potrivit art. 323 alin.

(2) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la 01

noiembrie 2010 (f. 17-27), intimatul M.I. a solicitat respingerea cererii de

revizuire.

Analizând cererea de revizuire, prin

prisma motivelor invocate, în raport de prevederile legale incidente se vor

reține următoarele:

ca obiect nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 19 iunie

2007, prin care M.V. a cumpărat un număr de 65.715 acțiuni de la SC W.L.I. SRL

Oradea, Tribunalul Bihor a pronunțat sentința nr. 72/ COM din 8 februarie 2008,

prin care a admis acțiunea formulată de reclamanții M.I. și SC W.L.I. SRL,

împotriva pârâților M.V. și SC R.D. SA.

Soluția a fost menținută de Curtea de

Apel Oradea care, prin decizia nr. 122 din 16 decembrie 2008 a respins

apelurile formulate de pârâții M.V. și SC R.D. SA, ca lipsite de interes.

cererea reclamanților M.V. și SC W.L.I. SRL, prin sentința nr. 860 din 2

decembrie 2009, Tribunalul Bihor a constatat nulitatea absolută a contractului

de vânzare-cumpărare de acțiuni din 29 februarie 2008, prin care pârâtul M.I. a

cumpărat de la SC W.L.I. SRL un număr de 65.715 acțiuni.

Prin decizia nr. 54 din 25 mai 2010,

în esență, Curtea de Apel Oradea a admis însă apelul pârâtului M.I., schimbând

sentința nr. 860/2009 apelată, și în consecință a respins acțiunea precizată.

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C.

proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Ipoteza textului vizează situația în

care, prin pronunțarea celei de a doua hotărâri sunt încălcate dispozițiile

legale care consacră puterea de lucru judecat, astfel că, examinarea

îndeplinirii condițiilor cerute de acest caz de revizuire trebuie să se

raporteze la tripla identitate - de obiect, părți și cauză - care să caracterizeze

cea din urmă hotărâre judecătorească, în raport de aceleași elemente, care însă

privesc prima hotărâre.

Astfel, din examinarea hotărârilor

pronunțate în cele două cauze, aparent identice, reiese că părțile din primul

proces nu se regăsesc în totalitate în cel de-al doilea litigiu, în care SC

R.D. SA nu apare, ele având totodată calități inversate.

Cât privește obiectul litigiilor,

acesta este constituit din două contracte de cesiune diferite, unul încheiat la

19 iunie 2007 între M.V. și SC W.L.I. SRL, iar celălalt fiind încheiat la data de

29 februarie 2008, între M.I. și aceeași societate comercială.

În ceea ce privește fundamentul

juridic al cererilor, acesta, chiar dacă este similar, este o condiție

necesară, dar nu suficientă pentru admisibilitatea revizuirii pentru

contrarietate de hotărâri.

Prin urmare, în baza acestor

considerente, constatând că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., urmează a se respinge cererea de

revizuire.

De asemenea, față de soluționarea

cererii, constată că cererea de suspendare formulată în temeiul art. 325 C.

proc. civ. a rămas tară obiect, lipsind interesul procesual de a mai fi

susținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămasă fără obiect cererea

de suspendare a executării Deciziei nr. 54/C/2010.

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuenții M.V. și SC W.L.I. SRL

Oradea împotriva Deciziei nr. 54/C/2010 din 25 mai 2010, pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 16

noiembrie 2010.