ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.05.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1437/2009

HOTĂRÂRE
14.05.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1437/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 845 din 1 aprilie 2008

pronunțată în dosar nr. 1851/254/2007 al Tribunalului Constanța, secția

comercială, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și în consecință s-a

respins ca inadmisibilă acțiunea în evacuare formulată de reclamanta SC A.T. SRL

Mangalia împotriva pârâților S.B.R. Mangalia și M.S.P. și totodată s-a respins

cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâtul M.S.P. în

contradictoriu cu M.E.F.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță – investită prin sentința civilă nr. 20/2008 a

Judecătoriei Mangalia ca urmare a admiterii excepției necompetenței materiale

conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. – stabilind ordinea de soluționare

a excepțiilor, respectiv a inadmisibilității acțiunii în evacuare, a lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului M.S.P. și a lipsei calității procesuale

active a reclamantei a concluzionat că se impune analizarea cu prioritate a

excepției inadmisibilității acțiunii.

Sub acest aspect, Tribunalul

a reținut că reclamanta a solicitat evacuarea pârâților din imobilul situat

administrativ în Mangalia, compus din teren în suprafață de 11.339,47 mp și

construcție în suprafață de 9.712,05 mp, înscris în CF Mangalia cu motivarea că

are un drept de proprietate asupra acestora, iar pârâții le ocupă în mod

abuziv.

Dat fiind faptul că la

rândul lor, pârâții S.B.R. Mangalia și M.S.P. au invocat cu privire la aceleași

imobile un drept de proprietate, dobândit în temeiul H.G. nr. 1106/2002 și

respectiv H.G. nr. 1705/2006, prima instanță constatând că, în speță nu sunt

incidente dispozițiile art. 1410 C. civ., care reglementează raporturile

juridice specifice locațiunii, și care pot fi soluționate pe calea acțiunii în

evacuare, a admis excepția inadmisibilității acțiunii cu motivarea că pentru

apărarea dreptului de proprietate reclamanta are la îndemână acțiunea în

revendicare pentru a se compara titlurile de proprietate.

În privința cererii de

chemare în judecată a M.E.F., formulată de M.S.P., față de soluția dată

acțiunii principale s-a respins și această cerere.

Apelul formulat de

reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia

civilă nr. 122 pronunțată în 3 iulie 2008 de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că în

condițiile în care părțile își dispută dreptul de proprietate, acțiunea în

evacuare este inadmisibilă, mijlocul specific pentru apărarea dreptului de

proprietate fiind acțiunea în revendicare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC A.T. SRL Mangalia criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.

În mod concret, recurenta

invocă faptul că la data soluționării cauzei, deși motivele de apel au fost

depuse după strigarea cauzei, dar anterior închiderii dezbaterilor, instanța de

apel nu a consemnat împrejurarea că reprezentantul societății a arătat că are

de depus motive de apel, acestea au fost expediate prin fax împreună cu o

excepție de nelegalitate a H.G. nr. 1025/2000.

În aceste condiții, arată

recurenta, instanța de apel avea obligația redeschiderii dezbaterilor și

comunicării motivelor și a excepției invocate tuturor părților litigante, mai

ales că și pârâtul M.S.P. a solicitat comunicarea motivelor, în caz contrar pronunțând

o hotărâre nelegală.

De asemenea, în privința

fondului instanța de apel nu a cercetat cauza, câtă vreme în considerentele

deciziei se face trimitere la o suprafață de 1.339,47 mp când în realitate

aceasta este de 11.339,47 mp. Pe de altă parte, dreptul său de proprietate

fiind înscris în CF iar limitele sunt clar determinate, greșit s-a respins

acțiunea în evacuare raportat la împrejurarea că pârâtele invocă un drept de

proprietate dobândit în temeiul H.G. nr. 1106/2002.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., cu

precizarea că pct. 8 al aceluiași articol este doar invocat nu și dezvoltat,

Curtea constată că este nefondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 287 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., cererea de apel va

cuprinde, printre altele „motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază

apelul”, cerință care trebuie îndeplinită potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, sub sancțiunea decăderii până cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

Prin urmare, rezultă că

omisiunea apelantei de a depune motivele de apel în termenele prescrise de

legiuitor nu poate fi suplinită de instanța de judecată, căreia nu i se poate

reproșa justificat faptul că nu a procedat la redeschiderea dezbaterilor,

pentru comunicarea înscrisurilor sosite la dosar ulterior închiderii

dezbaterilor în cauză.

De altfel, instanța de apel,

aplicând dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ. a procedat la examinarea

cauzei prin prisma susținerilor părților formulate în fața primei instanțe,

ajungând la concluzia, corectă, că aceasta este legală și temeinică.

În privința criticii

referitoare la faptul că instanța de apel nu a intrat în cercetarea cauzei se

impune precizarea că față de soluția Tribunalului, de respingere a acțiunii ca

inadmisibilă, o atare cercetare nici nu era posibilă, iar împrejurarea că s-a

reținut în considerentele deciziei că suprafața din litigiu este de 1.339,47 mp

și nu de 11.339,47 mp, deși reală, nu este de natură a conduce la o altă

concluzie decât aceea de respingere a recursului ca fiind nefondat, conform art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea intimatei S.B.R. Mangalia

de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca

nedovedită deoarece pe împuternicirea avocațială este menționat contractul de

asistență juridică din 26 iunie 2008, dată la care cauza se afla în fața

instanței de apel, iar factura pe care este menționat contractul din 2007 nu

are legătură cu împuternicirea avocațială depusă în instanța de recurs.

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC A.T. SRL Mangalia împotriva deciziei nr. 122 din 3 iulie 2008

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea intimatului

- pârât S.B.R. Mangalia pentru obligarea recurentei la plata cheltuielilor de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 mai 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-09-28
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2671/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1719 din 13 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Mangalia a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Manga
ÎCCJ 2011-03-15
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1116/2011
Prin Încheierea din 29 ianuarie 2009, Tribunalul Constanța, secția comercială, s-a pronunțat în sensul, respingerii excepției de necompetență materială, invocată de pârâți, reținând în esență aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 4
ÎCCJ 2013-10-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4472/2013
față de 895 mp, fostul lot nr. 177, situat în municipiul Mangalia. Sentința a rămas irevocabilă prin epuizarea căilor de atac (Decizia civilă nr. 822 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și Decizia nr. 694
ÎCCJ 2009-02-03
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 250/2009
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 24 februarie 2005, reclamantul I. a chemat în judecată pe pârâtele F. Constanța și SC V. SRL Constanța pentru ca prin hotărârea ce se va pron
ÎCCJ 2012-11-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7041/2012
irevocabile prin Decizia nr. 162 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea irevocabilă dispunându-se respingerea acțiunii în evacuare formulată de reclamantă. Pe cale de consecință, existând trip
Sursă