ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 117/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 117/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 1397 din 2 septembrie 2004 la Tribunalul Constanța, reclamanta SC R.C. SRL

Mangalia a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.P.A.D.P.P. Mangalia

obligarea acestuia la încheierea unui contract de vânzare - cumpărare pentru o

suprafață de teren intravilan de 15 mp aferentă activului edificat iar în

situația în care terenul a fost vândut către altă persoană să se constate

nulitatea absolută a contractului încheiat.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că prin contractul de asociere nr. 17 din 3 octombrie 1997

încheiat cu pârâta a preluat spre exploatare, în regim de asociere în participațiune

un teren în suprafață de 15 mp constituind proprietatea pârâtei și pe care a

edificat o construcție având drept scop

comercializarea unor produse alimentare.

S-a mai

arătat că prin cererea nr. 22936 din 26 august 2002 a

solicitat

cumpărarea

terenului

respectiv dar cu toate demersurile efectuate nu a reușit perfectarea contractului

solicitat.

Prin încheierea nr. 1138 din

30 septembrie 2004 instanța a constatat natura comercială a cauzei, dosarul

fiind înregistrat la secția comercială sub nr. 6403/COM/2004.

Prin încheierea din 14

februarie 2005 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

Primarului Municipiului Mangalia și a respins aceeași excepție față de S.P.A.D.P.P.

Mangalia.

În cursul procesului,

reclamanta a învederat că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâtă,

și pe SC S. SRL, cumpărătoarea din contractul nr. 3667 din 19 iulie 2004.

Totodată, a precizat că înțelege să invoce drept

motive de nulitate a contractului, încheierea acestuia în frauda legii,

cauza ilicită

și imorală.

Pârâta SC S. SRL a formulat

întâmpinare și a arătat că perfectarea contractului de vânzare - cumpărare s-a

realizat cu respectarea prevederilor

legale.

A mai afirmat aceasta să reclamanta pretinde să-i fie vândut terenul în

suprafață

de 15 mp. dar nu arată să nu îndeplinește cerințele legale instituite prin

hotărârea C.L. Mangalia.

Chiar dacă reclamanta ar fi

îndeplinit cumulativ condițiile, terenul nu putea fi înstrăinat acesteia,

întrucât este aferent spațiului comercial aflat în proprietatea SC S. SRL, iar

chioșcul aparținând SC R.C. SRL este lipit de terasa restaurantului.

Prin

Sentința civilă nr. 6047/ COM din 28 septembrie 2006, Tribunalul Constanța a

respins cererea reclamantei,

ca nefondată, reținând că prin contractul de asociere nr. 17 din 3 octombrie 1997

încheiat între G.R. Mangalia și SC R.C. SRL pe o durată de 10 ani s-a convenit

asocierea părților, în vederea exploatării și modernizării spațiului comercial

situat în Mangalia, str. Oituz și a terenului aferent, activitatea desfășurată

constând în comerțul cu pește, produse din pește și băuturi răcoritoare.

G.R.,

în calitate de administrator asociat, a contribuit la asocierea cu

suprafața de 15 mp. teren.

S.P.A. Mangalia a devenit

parte contractantă,

preluând drepturile și

obligațiile G.R., în temeiul actului adițional nr. 1/2003

la contractul

de asociere nr. 17 din 03 octombrie 1997.

Hotărârea

nr. 30 din 29 martie 2002 adoptată de C.L.M.

Mangalia a aprobat vânzarea

terenurilor proprietate privată a Municipiului Mangalia, către deținătorii

acestora, titulari ai contractelor de concesiune, închiriere, asociere, ocupate

de active în care se desfășoară activități comerciale.

Prin art.

4 din hotărâre, s-a statuat că, de prevederile acesteia, pot beneficia

numai agenții economici ale

căror active sunt astfel amplasate, încât să nu împiedice dezvoltarea urbanistică

a zonei și totodată că pentru cererea de cumpărare depusă la primărie este necesar

avizul comisiei de urbanism a C.L. Mangalia.

Expertiza tehnică

topografică efectuată în cauză (expert D.F.). A stabilit, în esență, că

suprafața de 13 mp. aferentă chioșcului pentru comercializarea peștelui

aparținând SC R.C. SRL se suprapune circa 5 mp. cu proprietatea SC S. SRL, iar

circa 5 mp. cu proprietatea SC S. SRL, iar circa 8 mp. cu domeniul public

(trotuarul aferent străzii Oituz).

Deși a susținut că îndeplinește

cumulativ condițiile instituite prin art. 4 din Hotărârea nr. 30/2002 adoptată

de C.L.M. Mangalia, reclamanta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.

De altfel, cerința

amplasării activului, astfel încât să permită dezvoltarea urbanistică a zonei,

deopotrivă cu aceea a avizării cererii de către comisia de urbanism vizau doar

terenurile aparținând domeniului privat al municipiului.

Ori, cea mai mare parte a

construcției, chioșc (aproximativ 62 %) este amplasată, potrivit raportului de

expertiză, pe un teren aparținând domeniului public al Municipiului Mangalia și

ca atare, inalienabil în virtutea prevederilor art. 11 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 213/1998.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței Tribunalului Constanța a fost respins, ca

nefondat, de către Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 89 din 12 aprilie

2007.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta SC R.C. SRL Mangalia solicitând admiterea recursului

său și modificarea hotărârilor atacate în sensul admiterii cererii sale astfel

cum a fost formulată.

În motivarea recursului său

recurenta invocă în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără însă

a indica textele legale care ar fi fost încălcate sau aplicate greșit de către

instanța de apel.

În dezvoltarea motivelor

recurenta reia în mare parte relatarea stării de fapt susținând că față de

aceasta motivarea ambelor hotărâri este eronată, în condițiile în care a avut

avizul Comisiei de urbanism odată cu obținerea autorizației de construire a

magazinului și apoi a obținut autorizații de funcționare, de unde reiese că

activitatea sa comercială nu a împiedicat dezvoltarea urbanistică a zonei.

Contractul de concesiune și

apoi de vânzare - cumpărare al pârâtei SC S. SRL a fost încheiat ulterior

contractului de asociere al reclamantei, cu încălcarea dreptului de preemțiune

al reclamantei.

Examinând recursul prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Instanța de apel a pronunțat o decizie legală, cu aplicarea corectă a legii în

speța dedusă judecății. Motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate nici în

ceea ce privește aplicarea prevederilor legale de către instanța de apel și

nici în ceea ce privește motivarea de către această instanță a deciziei sale,

atacată cu prezentul recurs.

Este de menționat că temeiul

pentru vânzarea terenurilor de către

Consiliul

Local către deținătorii acestora l-a constituit H.C.L.

Constanța nr. 30/2002,

dar care nu s-a aplicat și în cazul reclamantei întrucât aceasta avea un

contract de asociere pe o porțiune de teren aflată în domeniul public iar

hotărârea

consiliului local viza doar

terenurile aflate în domeniul privat al

Municipiului Mangalia.

Mai mult, contractul de

asociere al reclamantei cu S.P.A.D.P.P. Mangalia nr. 17 din 3 octombrie 1997 a

încetat prin ajungerea la termen la 3 octombrie 2007.

Față de cele de mai sus, Înalta

Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul

reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC R.C. SRL Mangalia împotriva deciziei nr. 89 din 12 aprilie

2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2008.