ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2724/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta R.A.E.D.P.P. Constanța a chemat în judecată SC V. SRL Constanța și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 37.075.764 lei (21.126.878 lei – suma minimă garantată și 15.948.886 lei – penalități de întârziere calculate conform contractului), cu cheltuieli de judecată. Într-un prim ciclu procesual, Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 2989/ COM din 11 octombrie 2005, a respins acțiunea principală formulată de reclamanta R.A.D.E.P.P. Constanța, precum și cererea formulată de pârâta SC V. SRL Constanța de chemare în garanție a foștilor săi asociați C.G.V.

și C.S. care la 30 mai 2001 și-au cesionat părțile sociale lui O.M. și s-au retras din societate. Sentința fondului a fost atacată cu apel, iar Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 75/ COM din 23 martie 2006, a admis apelul reclamantei R.A.D.E.P.P. Constanța și a schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul că a admis acțiunea reclamantei R.A.D.E.P.P. Constanța astfel cum a fost precizată, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC V. SRL și a obligat SC V. SRL la plata sumei de 46.681.789 Rol din care 25.785.922 Rol sumă minimă garantată prin contractul de asociere nr. 684/1999 pentru perioada august 2002 – august 2004 și suma de 20.895.867 lei Rol penalități de întârziere în favoarea reclamantei R.A.D.E.P.P.

Constanța. Împotriva deciziei nr. 75/2006 au declarat recurs pârâta SC V. SRL Constanța și chemații în garanție C.V. și C.S., care a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, la data de 17 mai 2007. Prin decizia nr. 1865 din 17 mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile, a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță. Instanța de recurs a avut în vedere la casare faptul că a fost interpretată greșit clauza referitoare la data încetării contractului. După casare, prin decizia nr. 285/ COM din 21 decembrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis apelul reclamantei R.A.D.E.P.P.

Constanța, a schimbat în parte sentința civilă nr. 2989/ COM din 11 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, în sensul că a admis în parte acțiunea și a constatat încetat contractul de asociere. Ca urmare a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 253,18 lei reprezentând suma minimă garantată pentru perioada august-octombrie 2002 cu penalitățile aferente calculate conform contractului până la data plății efective. Totodată, pârâta a fost obligată să ridice construcția provizorie amplasată pe terenul în suprafață de 9 mp situat în Bazarul Șt.V., spațiul comercial nr. 6,8 și a menținut dispozițiile referitoare la respingerea cererii de chemare în garanție.

Pârâta SC V. SRL a fost obligată și la cheltuieli de judecată către reclamanta R.A.D.E.P.P. Constanța și intimații chemați în garanție. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta R.A.D.E.P.P. Constanța și pârâta SC V. SRL Constanța. În motivarea recursului său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta R.A.D.E.P.P. Constanța a criticat decizia instanței de apel privind neaplicarea corectă a dispozițiilor legale privind stabilirea și interpretarea pactului comisoriu înserat în contractul de asociere nr. 6841 din 11 martie 1999 solicitând în esență admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul stabilirii momentului încetării contractului de asociere nr. 684 din 11 martie 1999 la data soluționării irevocabile a cauzei.

Pârâta SC V. SRL Constanța a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea acestuia și modificarea deciziei recurate cu consecința respingerii acțiunii principale formulată de reclamanta R.A.D.E.P.P. Constanța. În dezvoltarea motivelor recurenta-pârâtă a precizat că în conformitate cu contractul de asociere încheiat între părți reclamanta R.A.D.E.P.P. Constanța nu participa decât la beneficii nu și la pierdere, fiind stipulată în favoarea sa o clauză privind profitul minim garantat, clauză care, în opinia sa, este nulă prin nerespectarea dispozițiilor art. 1513 alin. (2) C. civ. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc.

civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997 modificată, a luat în examinare excepția insuficientei timbrări a recursului reclamantei și netimbrării recursului pârâtei și a reținut: Având în vedere criticile formulate în cererile de recurs, raportat la soluția instanței de apel, Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997, a stabilit în sarcina recurentei-reclamante R.A.D.E.P.P. Constanța obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 151,28 lei și în sarcina recurentei-pârâte SC V. SRL Constanța obligația de a timbra recursul cu suma de 11,70 lei taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în valoare de 5 lei potrivit art. 1 din O.G.

nr. 32/1995. Prin citațiile emise pentru termenul de judecată din 3 octombrie 2008 s-a pus în vedere recurentei-reclamante să achite 151,28 lei taxa judiciară de timbru întrucât aceasta a fost achitată în cont greșit și recurentei-pârâte de a achita suma de 11,70 lei taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar în valoare de 5 lei, obligație pe care recurentele în mod nejustificat nu au adus-o la îndeplinire. Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Art. 20 alin. (1) din aceeași lege, stabilește că taxele datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță pentru întregirea cuantumului sumei datorate legal cu titlu de taxe de timbru sau timbru judiciar.

În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată sau insuficient timbrată, după caz. Având în vedere că atât recurenta-reclamantă cât și recurenta-pârâtă nu s-au conformat obligației de timbrare, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 30 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii să dispună anularea recursului reclamantei ca insuficient timbrat și anularea recursului pârâtei ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta R.A.E.D.P.P. Constanța împotriva deciziei civile nr. 285/ COM din 21 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat. Anulează recursul declarat de pârâta SC V. SRL Constanța împotriva aceleiași decizii, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2008.