ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 896/2020

Ședința publică din data de 28 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

La data de 13.02.2018, reclamanta RAEDPP Constanța a sesizat instanța cu o acțiune în atragerea răspunderii contractuale a pârâtei S.C. A. S.R.L. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 330.796,28 RON reprezentând penalități de întârziere calculate conform clauzei penale inserată în art. 8 din contractul de asociere nr. x/19.12.2002, a sumei de 21,91 RON reprezentând diferențe de curs valutar în temeiul art. 6-7 din același contract de asociere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispozițiile contractului de asociere nr. x/2002, art. 969, art. 251-256 vechiul C. civ., art. 1069 și următoarele vechiul C. civ..

Pârâta A. S.R.L. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat reducerea cuantumului penalităților la nivelul debitului principal și obligarea reclamantei/pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 768 din 15 mai 2018, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis acțiunea promovată de reclamanta REGIA AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC și PRIVAT CONSTANȚA în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.; a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 330.796,28 RON cu titlu de penalități de întârziere și a sumei de 21,91 RON-diferențe de curs valutar; totodată, a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în cuantum de 6913 RON constând în taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 567 din 31 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul promovat de apelanta pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 768/15.05.2018 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata reclamantă REGIA AUTONOMA EXPLOATAREA DOMENIULUI SI PRIVAT CONSTANTA, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 567 din 31 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta S.C. A. S.R.L., indicând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a susținut, în esență că hotărârea nu cuprinde considerentele, subliniind că la pag. 6 din decizie se face mențiunea că "prezenta hotărâre nu conține considerentele, astfel cum impune art. 425 alin. (1) lit. "b" noul C. proc. civ., intrucat la data de 23.03.2019 a intervenit decesul dnei B., iar dna judecător C., membru al completului de judecata, a fost eliberata din funcție ca urmare a pensionarii la 01.11.2018".

Recurenta-pârâtă a invocat nulitatea deciziei pentru lipsa considerentelor, evidențiind dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. "b" C. proc. civ. și indicând temeiul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a menționat că prin Ordinul de serviciu nr. 4/2.04.2019 publicat pe site-ul Curții de Apel Constanta la pct. 1 se arata ca "Hotărârile neredactate, repartizate spre redactare regretatei colege doamna judecător B., pronunțate in complet colegial de judecata, vor fi repartizate ciclic de către președintele secției, prin nota organizatorica, celorlalți membri ai completului de judecata care au participat la pronunțarea hotărârii, aflați la aceasta data in activitate, excepție facand opiniile separate formulate de doamna judecător B.".

S-a susținut că motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părțile sa cunoască temeiurile, fundamentele soluției adoptate de judecător, iar instanța de control judiciar sa poată aprecia asupra legalității acesteia și că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv in absenta considerentelor hotărârii judecătorești.

In speța, a susținut recurenta-pârâtă, împrejurarea ca unul dintre membrii completului s-a pensionat, iar dosarul a fost repartizat la celalalt judecător, care a decedat, nu este de natura sa acopere nulitatea deciziei pronunțate, care nu conține considerentele.

A fost amintită hotărârea Cerovsek si Bozicnik impotriva Slovaciei din 7.03.2017, prin care Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cu unanimitate, a constatat ca a fost incalcat art. 6 alin. (1) dn Convenție, apreciind că pensionarea judecătorului nu poate reprezenta un motiv pentru lipsa redactării hotărârii. Totodată, Curtea a considerat că judecătorul a cunoscut dinainte data pensionarii sale astfel ca acesta ar fi putut sa ia masuri in vederea motivării hotărârii in termenul de 30 de zile.

Recurenta-pârâtă a susținut că i s-a cauzat o vătămare procesuala care nu poate fi înlăturata, altfel decât prin casarea deciziei care nu cuprinde considerentele cu trimitere spre rejudecare.

În cererea de recurs a fost indicat și motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în argumentarea căruia s-a susținut, în sinteză, că instanța a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșita a art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 privind unele masuri pentru întărirea disciplinei contractuale si art. 115 din Legea nr. 71/2011, procedând la expunerea pe larg a argumentelor pentru care consideră că este incident motivul de recurs ce vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Pentru aceste motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanta.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca lovit de nulitate, în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat; a menționat că este de acord cu soluționarea prezentei cauze in complet de filtru, prevăzut la art. 493 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., care a fost comunicat părților, față de care niciuna dintre părți nu a depus punct de vedere.

Prin încheierea din 5 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis, în principiu, recursul și a acordat termen la data de 28 mai 2020, pentru judecata acestuia.

Înalta Curte, reține că, în condițiile în care recursul a fost admis în principiu, chestiunea privind nulitatea recursului a fost depășită, impunându-se analizarea pe fond a cererii de recurs.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de nelegalitate vizează prin conținutul său nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) din C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Ipoteza avută în vedere de recurenta-pârâtă în argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează lipsa considerentelor deciziei atacate.

Se reține că obligația instanței de a-și argumenta soluția adoptată, consacrată legislativ de dispozițiile textului mai-sus citat, are în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare critică relevantă și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul indicat clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

În speță, recurenta-pârâtă a invocat nulitatea deciziei atacate pentru lipsa considerentelor, susținând că i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, iar dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv in absenta considerentelor hotărârii judecătorești; împrejurarea că unul dintre membrii completului s-a pensionat, iar dosarul a fost repartizat celuilalt judecător, care a decedat, nu este de natura să acopere nulitatea deciziei pronunțate, care nu conține considerentele.

Verificând conținutul deciziei atacate se observă că aceasta nu respectă exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.

Pornind de la faptul că dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei au fost aplicate dispozițiile legale, se constată că exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii.

Motivarea este de esența hotărârilor și reprezintă o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție, inexistența motivării sau o motivare necorespunzătoare atrăgând casarea hotărârii.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că părții i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și că i s-a cauzat o vătămare procesuală, care nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, care va proceda la soluționarea pricinii respectând regulile în materia motivării hotărârilor, în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale.

Având în vedere că a fost găsit întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile recurentei-pârâte întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu se mai impun a fi analizate.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 497 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 567 din 31 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 mai 2020.