ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1323/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1323/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
22 decembrie 2003 reclamanta, R.A.J.A. Constanța a chemat în judecată pârâtul, C.J.
Constanța pentru obligarea la plata următoarelor sume:
- 7.108.547.355 lei, sumă
restantă aferentă alimentării fondului II D pentru acoperirea serviciului datoriei
externe;
- 81.618.182.282 lei,
majorări de întârziere datorate neplății în termen a obligațiilor către datoria
externă;
- 497.598.315 lei, majorări
cu indexul general al prețurilor datorate neplății obligațiilor asumate.
Ulterior, cu cererea din 24
februarie 2004, reclamanta și-a majorat pretențiile la suma de 137.717.676.127
lei, reprezentând:
- 37.434.189.420 lei cu
titlu de sumă restantă aferentă alimentării fondului II D pentru acoperirea
serviciului datoriei externe;
- 94.697.700.188 lei cu
titlu de dobânzi, calculate până la 31 ianuarie 2004;
- 5.585.786.519 lei cu titlu
de penalități calculate până la 31 ianuarie 2004
- obligarea pârâtei să
plătească în continuare în fondul II D deschis la B.C.R. în favoarea R. CONSTANȚA
dobânzi și penalități până la achitarea integrală a debitului față de fondul II
D pentru acoperirea serviciului datoriei externe.
Prin sentința nr. 6480 din 27
iulie 2004, Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat
pârâtul la plata către reclamantă în fondul II D deschis la B.C.R. a sumelor:
- 37.434.189.420 lei sumă
restantă aferentă alimentării fondului II D pentru acoperirea serviciului
datoriei externe;
- 97.774.790.213 lei dobânzi
și majorări de întârziere calculate până la 15 iunie 2004;
- 6.521.641.251 lei
penalități calculate până la 15 iunie 2004 și a fost obligat pârâtul să
plătească în continuare în fondul II D deschis la B.C.R. în favoarea R.A.J.A.,
dobânzi și penalități până la achitarea integrală a debitului față de fondul II
D pentru acoperirea serviciului datoriei externe.
Pentru a pronunța această
sentință, prima instanță a reținut că Acordul de Împrumut încheiat între Statul
Român și B.E.R.D. privind P.D.U. (M.U.D.P. II) ratificat prin O.G. nr. 37/1997
aprobată prin Legea nr. 186/1997 privind suma totală de 75 milioane dolari
S.U.A., Municipiului Constanța i s-a acordat suma de 17.041 mii dolari S.U.A.
rambursabilă în perioada 2001 - 2012.
Potrivit art. 4 alin. (3)
din O.G. nr. 37/1997 C.J. Constanța avea obligația de a alimenta contul de
rezervă cu sume prevăzute ca alocații în bugetul județean, de valoare cel puțin
egală cu vărsămintele din profitul net efectuate și cu impozitul pe profitul
plătit de unitățile beneficiare către bugetul județean.
În conformitate cu
prevederile art. 7 din O.G. nr. 37/1997 R.A.J.A. avea obligația de a alimenta
contul de rezervă la B.C.R. cu o sumă echivalentă cu cel puțin amortizarea și
veniturile din vânzarea mijloacelor fixe și alte venituri rămase definitive ca
profit net al acesteia.
S-a mai reținut că expertiza
contabilă dispusă în cauză a concluzionat că pârâta nu și-a îndeplinit
obligațiile de alimentare a fondului de rezervă II D cu toate sumele primite de
la reclamantă drept impozit pe profit. Astfel, în 1999, reclamanta a virat
drept impozit pe profit suma de 56.000.000.000 lei, a virat la fondul II D
numai suma de 18.565.810.580 lei, rămânând o diferență neachitată de
37.434.189.420 lei, pe care o datorează reclamantei.
Conform art. 1 alin. (2) din
H.G. nr. 1018/1999, pentru întârzierea plății, pârâta datorează dobânzi și în
temeiul art. 3 din același act normativ, sunt datorate penalități de
întârziere.
Împotriva acestei sentințe,
pârâta a declarat apel prin care a susținut că pentru întârzierea plății sumei
de 37.434.189.420 lei nu sunt aplicabile dobânzile și penalitățile prevăzute de
H.G. nr. 1018/1999, întrucât ulterior prin contractul de garanție și asistență
la proiect nr. 894 din 9 mai 2002 încheiat între B.E.R.D. și Județul Constanța,
s-a convenit eșalonarea datoriei existentă.
Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă fluvială și contencios adminsitrativ, prin decizia nr. 76
din 31 martie 2005, a respins apelul ca nefondat.
Instanța de apel a înlăturat
susținerile apelantului, C.J. Constanța privind neaplicarea H.G. nr. 1018/1999
și înlocuirea cu contractul de garanție 894 din 9 mai 2002, reținând că acest
contract nu se referă la împrumutul în litigiu, II D, ci la împrumutul și
fondul M.R.D., așa cum rezultă din corespondența B.E.R.D. depusă în dosarul de
apel.
Împotriva acestei ultime hotărâri
pârâtul C.J. Constanța a declarat recurs la 20 iunie 2005, în temeiul art. 304 pct.
9 și 10 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- apelul nu a fost timbrat,
instanța de fond precum și cea din apel considerând greșit că sunt aplicabile
prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 care prevăd scutirea de taxa de
timbru, în cauză, nefiind îndeplinite condițiile acestei dispoziții legale:
instituție publică și venituri publice;
- greșit a fost obligată la
plata de dobânzi și penalități, întrucât nu-și au aplicabilitate prevederile H.G.
nr. 1018/1999, ci contractul de garanție și asistență la proiect 894 din 9 mai 2002
încheiat cu B.E.R.D. ce conține reglementări speciale, derogatorii de la H.G.
menționată.
La 10 martie 2008 a formulat
cerere de intervenție accesorie, D.S. în interesul recurentului, solicitând
admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în temeiul art.
312 alin. (2) C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate admiterea apelului
și schimbarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul respingerii
acțiunii.
Intervenientul își motivează
cererea de intervenție prin calitatea de președinte al Consiliului Județean
Constanța în perioada decembrie 2002 – 31 iulie 2003 și pe eventuala răspundere
pentru daune.
Prin încheierea din 18
martie 2008, Curtea a admis în principiu cererea de intervenție accesorie
formulată de D.S. în interesul reclamantului pârât.
Intervenientul a formulat
împotriva deciziei instanței de apel următoarele critici:
- aplicarea greșită a art. 17
din Legea nr. 146/1997, și scutirea reclamantei de plata taxelor de timbru
calculată la valoarea pretențiilor, având în vedere că suma pretinsă provine
din relații contractuale comerciale;
- cererea reclamantei este
prematur introdusă, nefiind efectuată procedura concilierii conform art. 720
1
C. proc. civ.;
- greșit instanța de apel a
reținut că Fondul M.R.D. nu este același cu Fondul II D. În realitate este
același fond cu denumiri diferite, în varianta din limba engleză este trecut
Fondul M.R.D., iar în limba română Fondul II D;
- fără temei s-au admis
pretențiile la penalități întrucât prin art. 3 din H.G. nr. 1018/1999 nu s-au
stabilit penalități în sarcina garantului, C.J. Constanța pentru nevirarea în
termen a vărsămintelor în Fondul II D și nici nu se puteau stabili pentru
obligațiile aferente anilor 1998 - 1999, anterioare emiterii actului normativ
invocat, intrat în vigoare la 20 decembrie 1999;
- în perioada de aplicare a
H.G. nr. 1018/1999 și anume 2000 - iunie 2004 s-au efectuat plăți suplimentare
în 2000, 2001 și 2003, care au acoperit minusul din 2002;
- greșit s-au calculat
dobânzi de întârziere la suma restantă cât timp nu exista un text legal ca H.G.
nr. 1018/1999;
- actele de control
efectuate de Curtea de Conturi la C.J. Constanța sunt eronate atât referitor la
sumele privind obligațiile de plată cât și exigibilitatea acestora.
Înalta Curte, asupra
recursurilor declarate de pârâtă și intervenientă, din actele și lucrările
dosarului, reține următoarele:
Litigiul dintre părți este
determinat de neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor ce-i reveneau
urmare Acordului de împrumut încheiat de Statul român și B.E.R.D. privind
Programul de dezvoltare a utilităților, ratificat prin O.G. nr. 37/1997,
aprobată prin Legea nr. 186/1997, în sumă de 75 milioane dolari S.U.A., din
care 17.041 mii dolari S.U.A. este destinat Municipiului Constanța.
În temeiul acordului
menționat, la 23 decembrie 1997, Ministerul Finanțelor Publice, reprezentant
autorizat al împrumutului a încheiat Acordul subsidiar de împrumut cu
beneficiara R.A.J.A. Constanța și C.J. Constanța, în calitate de garant pentru
suma de 17.041 mii dolari S.U.A.
Conform art. 7 din O.G. nr. 37/1997,
C.J. Constanța avea obligația să alimenteze contul de rezervă la B.C.R. deschis
de R.A.J.A. Constanța, cu sume provenite din alocații de la bugetul local în
condițiile art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 37/1997, acestea fiind echivalente cu
cel puțin impozitul pe profit și cu vărsămintele din profitul net, efectuate de
reclamant către bugetul local.
Este necontestat faptul că
pârâta nu a respectat obligația alimentării contului de rezervă conform O.G.
nr. 37/1997.
Expertiza contabilă
efectuată în cauză, a stabilit că deși reclamanta a virat drept impozit pe
profit în 1999 suma de 56.000.000.000 lei în favoarea pârâtei, aceasta a
alimentat fondul II D în perioada 26 noiembrie 1999 – 10 octombrie 2002 numai
cu suma de 18.565.810.580 lei, astfel că datorează diferența de 37.434.189.420
lei.
În ce privește sancționarea
pârâtei pentru neîndeplinirea obligațiilor de alimentare a Fondului II D, se
reține că reglementarea a fost dată prin H.G. nr. 1018/1999.
Prin art. 3 din această
hotărâre se prevede că „pentru nevirarea în termen a vărsămintelor la Fondul II
D, banca de implementare va calcula și va percepe penalități pentru suma
nevirată în termen, calculate pentru fiecare zi de întârziere, egale cu cele
prevăzute pentru neplata obligațiilor către bugetul de stat, conform
legislației în vigoare, aplicate asupra valorii obligațiilor de plată
neachitate în termen. Penalitățile astfel calculate de Banca de implementare se
vor vărsa în Fodnul II D și se vor utiliza cu aceeași destinație.”
Se reține, astfel că singura
sancțiune legală pentru nerespectarea obligației de virare a vărsămintelor de
către autoritatea locală, pârâtul în cauză, sunt penalitățile, ca urmare
întemeiat s-a admis capătul de cerere privind plata de penalități, în cuantumul
calculat de expertiză, în raport de suma nevirată și perioada de întârziere.
Susținerile recurentei
pârâte în sensul că nu-și are aplicabilitate H.G. nr. 1018/1999 sunt nefondate,
întrucât acesta reglementează modul de aplicare a Acordului de împrumut și de
aplicare a O.G. nr. 37/1997.
Sunt fără temei și
susținerile intervenientei privind greșita aplicare a H.G. nr. 1018/1999, cu
efect retroactiv, întrucât, așa cum rezultă din expertiza contabilă,
penalitățile s-au calculat începând cu data intrării în vigoare a H.G. 1018 și
anume, 20 decembrie 1999 și până la 15 iunie 2004.
Nu pot fi primite, nefiind
dovedite plățile suplimentare efectuate de pârât, plăți invocate de
intervenientă. Sub acest aspect se reține că pârâta nu a formulat obiecțiuni la
expertiză și nu a invocat o altă situație de fapt, care, oricum nu poate fi
invocată în recurs. Pe aceleași considerente, a neîncadrării în prevederile art.
304 C. proc. civ., nu pot fi primite nici criticile intervenientei privitoare
la concluziile Curții de Conturi urmare verificărilor efectuate.
Excepția prematurității
acțiunii invocată de intervenientă, este de respins, lipsa concilierii nefiind
invocată de pârâtă la fond și apel, astfel că intervenienta în interesul
pârâtei, nu este îndreptățită să invoce lipsa concilierii, intervenția acestei
părți fiind în faza recursului.
Nu pot fi primite nici
criticile recurentelor privind taxarea acțiunii la valoare.
Aceasta întrucât obiectul
litigiului, respectiv sumele pretinse de reclamantă pentru alimentarea datoriei
publice externe, reprezintă parte din bugetele instituțiilor publice, deci
provin din surse prevăzute în legile de aprobare a bugetelor locale, astfel că
întemeiat instanțele de fond și apel au reținut ca aplicabile prevederile art. 17
din Legea nr. 146/1997.
Sunt întemeiate, însă,
criticile recurentelor privind greșita obligare a pârâtei la plata dobânzilor
pentru întârzierea alimentării Fondului II D.
Așa cum s-a reținut mai sus,
singura sancțiune pentru nerespectarea obligației de către pârât este plata
penalităților prevăzute de pct. 3 din H.G. nr. 1018/1999.
Aplicarea și a dobânzilor,
la aceeași sumă vărsată cu întârziere de pârâtă, nu-și are temei legal (H.G.
nr. 1018/1999) și ar însemna o sancțiunea dublă pentru aceeași obligație
neîndeplinită.
Ca urmare recursul pârâtului
și intervenientei urmează să fie admis în sensul modificării deciziei curții de
apel și admiterii apelului pârâtului și schimbării în parte a sentinței
Tribunalului Constanța nr. 6480 din 27 iulie 2004 în sensul înlăturării
obligării pârâtului la plata dobânzilor și majorărilor de întârziere în sumă de
9.477.479 lei (RON), urmând să fie menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâtul C.J. CONSTANȚA și intervenientul D.S. împotriva deciziei civile nr. 76/
COM din 31 martie 2005 a Curții de Apel Constanța.
Modifică decizia recurată în
sensul că admite apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 6480 din 27
iulie 2004 a Tribunalului Constanța și pe fond admite în parte acțiunea
reclamantei R.A.J.A. SA Constanța și înlătură obligarea pârâtului la plata
sumei de 9.477.479 lei (RON) dobânzi și majorări de întârziere.
Menține restul dispozițiilor
sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 aprilie 2008.