ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1323/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 22 decembrie 2003 reclamanta, R.A.J.A. Constanța a chemat în judecată pârâtul, C.J. Constanța pentru obligarea la plata următoarelor sume: - 7.108.547.355 lei, sumă restantă aferentă alimentării fondului II D pentru acoperirea serviciului datoriei externe; - 81.618.182.282 lei, majorări de întârziere datorate neplății în termen a obligațiilor către datoria externă; - 497.598.315 lei, majorări cu indexul general al prețurilor datorate neplății obligațiilor asumate.

Ulterior, cu cererea din 24 februarie 2004, reclamanta și-a majorat pretențiile la suma de 137.717.676.127 lei, reprezentând: - 37.434.189.420 lei cu titlu de sumă restantă aferentă alimentării fondului II D pentru acoperirea serviciului datoriei externe; - 94.697.700.188 lei cu titlu de dobânzi, calculate până la 31 ianuarie 2004; - 5.585.786.519 lei cu titlu de penalități calculate până la 31 ianuarie 2004 - obligarea pârâtei să plătească în continuare în fondul II D deschis la B.C.R. în favoarea R. CONSTANȚA dobânzi și penalități până la achitarea integrală a debitului față de fondul II D pentru acoperirea serviciului datoriei externe. Prin sentința nr. 6480 din 27 iulie 2004, Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul la plata către reclamantă în fondul II D deschis la B.C.R.

a sumelor: - 37.434.189.420 lei sumă restantă aferentă alimentării fondului II D pentru acoperirea serviciului datoriei externe; - 97.774.790.213 lei dobânzi și majorări de întârziere calculate până la 15 iunie 2004; - 6.521.641.251 lei penalități calculate până la 15 iunie 2004 și a fost obligat pârâtul să plătească în continuare în fondul II D deschis la B.C.R. în favoarea R.A.J.A., dobânzi și penalități până la achitarea integrală a debitului față de fondul II D pentru acoperirea serviciului datoriei externe. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că Acordul de Împrumut încheiat între Statul Român și B.E.R.D. privind P.D.U. (M.U.D.P. II) ratificat prin O.G. nr. 37/1997 aprobată prin Legea nr. 186/1997 privind suma totală de 75 milioane dolari S.U.A., Municipiului Constanța i s-a acordat suma de 17.041 mii dolari S.U.A.

rambursabilă în perioada 2001 - 2012. Potrivit art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 37/1997 C.J. Constanța avea obligația de a alimenta contul de rezervă cu sume prevăzute ca alocații în bugetul județean, de valoare cel puțin egală cu vărsămintele din profitul net efectuate și cu impozitul pe profitul plătit de unitățile beneficiare către bugetul județean. În conformitate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 37/1997 R.A.J.A. avea obligația de a alimenta contul de rezervă la B.C.R. cu o sumă echivalentă cu cel puțin amortizarea și veniturile din vânzarea mijloacelor fixe și alte venituri rămase definitive ca profit net al acesteia. S-a mai reținut că expertiza contabilă dispusă în cauză a concluzionat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de alimentare a fondului de rezervă II D cu toate sumele primite de la reclamantă drept impozit pe profit.

Astfel, în 1999, reclamanta a virat drept impozit pe profit suma de 56.000.000.000 lei, a virat la fondul II D numai suma de 18.565.810.580 lei, rămânând o diferență neachitată de 37.434.189.420 lei, pe care o datorează reclamantei. Conform art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1018/1999, pentru întârzierea plății, pârâta datorează dobânzi și în temeiul art. 3 din același act normativ, sunt datorate penalități de întârziere. Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel prin care a susținut că pentru întârzierea plății sumei de 37.434.189.420 lei nu sunt aplicabile dobânzile și penalitățile prevăzute de H.G. nr. 1018/1999, întrucât ulterior prin contractul de garanție și asistență la proiect nr. 894 din 9 mai 2002 încheiat între B.E.R.D.

și Județul Constanța, s-a convenit eșalonarea datoriei existentă. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă fluvială și contencios adminsitrativ, prin decizia nr. 76 din 31 martie 2005, a respins apelul ca nefondat. Instanța de apel a înlăturat susținerile apelantului, C.J. Constanța privind neaplicarea H.G. nr. 1018/1999 și înlocuirea cu contractul de garanție 894 din 9 mai 2002, reținând că acest contract nu se referă la împrumutul în litigiu, II D, ci la împrumutul și fondul M.R.D., așa cum rezultă din corespondența B.E.R.D. depusă în dosarul de apel. Împotriva acestei ultime hotărâri pârâtul C.J. Constanța a declarat recurs la 20 iunie 2005, în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., formulând următoarele critici: - apelul nu a fost timbrat, instanța de fond precum și cea din apel considerând greșit că sunt aplicabile prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 care prevăd scutirea de taxa de timbru, în cauză, nefiind îndeplinite condițiile acestei dispoziții legale: instituție publică și venituri publice; - greșit a fost obligată la plata de dobânzi și penalități, întrucât nu-și au aplicabilitate prevederile H.G. nr. 1018/1999, ci contractul de garanție și asistență la proiect 894 din 9 mai 2002 încheiat cu B.E.R.D. ce conține reglementări speciale, derogatorii de la H.G. menționată. La 10 martie 2008 a formulat cerere de intervenție accesorie, D.S. în interesul recurentului, solicitând admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii. Intervenientul își motivează cererea de intervenție prin calitatea de președinte al Consiliului Județean Constanța în perioada decembrie 2002 – 31 iulie 2003 și pe eventuala răspundere pentru daune. Prin încheierea din 18 martie 2008, Curtea a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de D.S. în interesul reclamantului pârât. Intervenientul a formulat împotriva deciziei instanței de apel următoarele critici: - aplicarea greșită a art. 17 din Legea nr. 146/1997, și scutirea reclamantei de plata taxelor de timbru calculată la valoarea pretențiilor, având în vedere că suma pretinsă provine din relații contractuale comerciale; - cererea reclamantei este prematur introdusă, nefiind efectuată procedura concilierii conform art. 720 1 C. proc.

civ.; - greșit instanța de apel a reținut că Fondul M.R.D. nu este același cu Fondul II D. În realitate este același fond cu denumiri diferite, în varianta din limba engleză este trecut Fondul M.R.D., iar în limba română Fondul II D; - fără temei s-au admis pretențiile la penalități întrucât prin art. 3 din H.G. nr. 1018/1999 nu s-au stabilit penalități în sarcina garantului, C.J. Constanța pentru nevirarea în termen a vărsămintelor în Fondul II D și nici nu se puteau stabili pentru obligațiile aferente anilor 1998 - 1999, anterioare emiterii actului normativ invocat, intrat în vigoare la 20 decembrie 1999; - în perioada de aplicare a H.G. nr. 1018/1999 și anume 2000 - iunie 2004 s-au efectuat plăți suplimentare în 2000, 2001 și 2003, care au acoperit minusul din 2002; - greșit s-au calculat dobânzi de întârziere la suma restantă cât timp nu exista un text legal ca H.G.

nr. 1018/1999; - actele de control efectuate de Curtea de Conturi la C.J. Constanța sunt eronate atât referitor la sumele privind obligațiile de plată cât și exigibilitatea acestora. Înalta Curte, asupra recursurilor declarate de pârâtă și intervenientă, din actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Litigiul dintre părți este determinat de neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor ce-i reveneau urmare Acordului de împrumut încheiat de Statul român și B.E.R.D. privind Programul de dezvoltare a utilităților, ratificat prin O.G. nr. 37/1997, aprobată prin Legea nr. 186/1997, în sumă de 75 milioane dolari S.U.A., din care 17.041 mii dolari S.U.A. este destinat Municipiului Constanța.

În temeiul acordului menționat, la 23 decembrie 1997, Ministerul Finanțelor Publice, reprezentant autorizat al împrumutului a încheiat Acordul subsidiar de împrumut cu beneficiara R.A.J.A. Constanța și C.J. Constanța, în calitate de garant pentru suma de 17.041 mii dolari S.U.A. Conform art. 7 din O.G. nr. 37/1997, C.J. Constanța avea obligația să alimenteze contul de rezervă la B.C.R. deschis de R.A.J.A. Constanța, cu sume provenite din alocații de la bugetul local în condițiile art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 37/1997, acestea fiind echivalente cu cel puțin impozitul pe profit și cu vărsămintele din profitul net, efectuate de reclamant către bugetul local. Este necontestat faptul că pârâta nu a respectat obligația alimentării contului de rezervă conform O.G.

nr. 37/1997. Expertiza contabilă efectuată în cauză, a stabilit că deși reclamanta a virat drept impozit pe profit în 1999 suma de 56.000.000.000 lei în favoarea pârâtei, aceasta a alimentat fondul II D în perioada 26 noiembrie 1999 – 10 octombrie 2002 numai cu suma de 18.565.810.580 lei, astfel că datorează diferența de 37.434.189.420 lei. În ce privește sancționarea pârâtei pentru neîndeplinirea obligațiilor de alimentare a Fondului II D, se reține că reglementarea a fost dată prin H.G. nr. 1018/1999. Prin art. 3 din această hotărâre se prevede că „pentru nevirarea în termen a vărsămintelor la Fondul II D, banca de implementare va calcula și va percepe penalități pentru suma nevirată în termen, calculate pentru fiecare zi de întârziere, egale cu cele prevăzute pentru neplata obligațiilor către bugetul de stat, conform legislației în vigoare, aplicate asupra valorii obligațiilor de plată neachitate în termen.

Penalitățile astfel calculate de Banca de implementare se vor vărsa în Fodnul II D și se vor utiliza cu aceeași destinație.” Se reține, astfel că singura sancțiune legală pentru nerespectarea obligației de virare a vărsămintelor de către autoritatea locală, pârâtul în cauză, sunt penalitățile, ca urmare întemeiat s-a admis capătul de cerere privind plata de penalități, în cuantumul calculat de expertiză, în raport de suma nevirată și perioada de întârziere. Susținerile recurentei pârâte în sensul că nu-și are aplicabilitate H.G. nr. 1018/1999 sunt nefondate, întrucât acesta reglementează modul de aplicare a Acordului de împrumut și de aplicare a O.G. nr. 37/1997. Sunt fără temei și susținerile intervenientei privind greșita aplicare a H.G.

nr. 1018/1999, cu efect retroactiv, întrucât, așa cum rezultă din expertiza contabilă, penalitățile s-au calculat începând cu data intrării în vigoare a H.G. 1018 și anume, 20 decembrie 1999 și până la 15 iunie 2004. Nu pot fi primite, nefiind dovedite plățile suplimentare efectuate de pârât, plăți invocate de intervenientă. Sub acest aspect se reține că pârâta nu a formulat obiecțiuni la expertiză și nu a invocat o altă situație de fapt, care, oricum nu poate fi invocată în recurs. Pe aceleași considerente, a neîncadrării în prevederile art. 304 C. proc. civ., nu pot fi primite nici criticile intervenientei privitoare la concluziile Curții de Conturi urmare verificărilor efectuate. Excepția prematurității acțiunii invocată de intervenientă, este de respins, lipsa concilierii nefiind invocată de pârâtă la fond și apel, astfel că intervenienta în interesul pârâtei, nu este îndreptățită să invoce lipsa concilierii, intervenția acestei părți fiind în faza recursului.

Nu pot fi primite nici criticile recurentelor privind taxarea acțiunii la valoare. Aceasta întrucât obiectul litigiului, respectiv sumele pretinse de reclamantă pentru alimentarea datoriei publice externe, reprezintă parte din bugetele instituțiilor publice, deci provin din surse prevăzute în legile de aprobare a bugetelor locale, astfel că întemeiat instanțele de fond și apel au reținut ca aplicabile prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997. Sunt întemeiate, însă, criticile recurentelor privind greșita obligare a pârâtei la plata dobânzilor pentru întârzierea alimentării Fondului II D. Așa cum s-a reținut mai sus, singura sancțiune pentru nerespectarea obligației de către pârât este plata penalităților prevăzute de pct. 3 din H.G.

nr. 1018/1999. Aplicarea și a dobânzilor, la aceeași sumă vărsată cu întârziere de pârâtă, nu-și are temei legal (H.G. nr. 1018/1999) și ar însemna o sancțiunea dublă pentru aceeași obligație neîndeplinită. Ca urmare recursul pârâtului și intervenientei urmează să fie admis în sensul modificării deciziei curții de apel și admiterii apelului pârâtului și schimbării în parte a sentinței Tribunalului Constanța nr. 6480 din 27 iulie 2004 în sensul înlăturării obligării pârâtului la plata dobânzilor și majorărilor de întârziere în sumă de 9.477.479 lei (RON), urmând să fie menținute restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul C.J. CONSTANȚA și intervenientul D.S. împotriva deciziei civile nr. 76/ COM din 31 martie 2005 a Curții de Apel Constanța. Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 6480 din 27 iulie 2004 a Tribunalului Constanța și pe fond admite în parte acțiunea reclamantei R.A.J.A. SA Constanța și înlătură obligarea pârâtului la plata sumei de 9.477.479 lei (RON) dobânzi și majorări de întârziere. Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2008.