ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3205/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 8083 din 28 octombrie 2004, Tribunalul Constanța, secția comercială, a luat act de strămutarea judecății pricinii dintre reclamanta SC B. SRL cu sediul social în București și SC E. SA cu sediul social în Eforie Nord județul Constanța potrivit încheierii nr. 3742 din 14 octombrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a dispus înaintarea dosarului spre competentă soluționare Tribunalului București. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 3401 din 2 septembrie 2005, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC B. SRL București în contradictoriu cu SC T.H.R.M.N.

SA Eforie Nord. A mai fost obligată reclamanta și la plata sumei de 184.450.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă. În fundamentarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că reclamanta a constituit două dosare de executare în baza deciziei nr. 1019 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, și a încheierii nr. 1235/ COM din 2 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, potrivit certificatului B.E.J.

rezultând faptul că aceasta a recuperat integral debitul stabilit conform titlului executoriu reactualizat, prin două procese verbale consecutive, pentru perioadele octombrie-decembrie 2002 și decembrie 2002 februarie 2003. Prin dosarul de executare nr. 5/2003 a fost achitată suma de 3.572.847.020 lei conform deciziei nr. 1019 din 30 octombrie 2002 reactualizată până la data plății iar prin dosarul de executare nr. 7/2003 a fost achitat debitul de 56.013.749 lei conform titlului executoriu nr. 1235, debit actualizat pe perioada decembrie 2002 – ianuarie 2003, ajungând la o sumă de 72.649.826 lei. Astfel, întreaga sumă datorată a fost actualizată și recuperată de către reclamantă, prejudiciul fiind în totalitate acoperit.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 486 din 18 octombrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta SC B. SRL București împotriva sentinței comerciale nr. 3401 din 2 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 12331/2004. În esență, s-a apreciat că prin încheierea de executare de la 10 aprilie 2003 s-au constatat realizate obligațiile prevăzute în titlurile executorii decizia civilă nr. 1019/COM/2002 și încheierea nr. 1235/COM/2002 ale Curții de Apel Constanța. S-a mai stabilit că între data pronunțării deciziei civile nr. 1019 din 30 octombrie 2002 și până la executarea integrală a obligației prevăzută în hotărâre, executorul judecătoresc a procedat la actualizarea debitului, astfel încât cererea reclamantei prin care solicită dobânzi sau actualizări de la o dată anterioară pronunțării deciziei civile nr. 1019 din 30 octombrie 2002 apare ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei comerciale nr. 486 din 18 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs SC B. SRL București care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în baza art. 299 și 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu acordarea de cheltuieli de judecată. În dezvoltare s-a evocat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra daunelor interese (dobânzilor) din perioada cuprinsă între data pronunțării hotărârii și data stingerii debitului, afirmațiile instanței sunt nemotivate, hotărârea dată contravine prevederilor legale, s-a greșit atunci când s-a considerat că nu se mai pot cere dobânzi sau actualizări după stingerea debitului și nu s-a făcut o distincție între dobânzi și actualizare în raport de rata inflației.

În ultimul motiv de recurs s-a expus împrejurarea că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra motivului 6 de apel, prin care instanța de fond susține că modul de calcul al dobânzilor a fost eronat în raport de Ordonanța nr. 9/2001, deoarece s-a impus o actualizare a acestora în raport de rata inflației. Intimata pârâtă SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă, pentru următoarele considerente.

Din verificarea documentației existente la dosarul cauzei, rezultă că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 2 septembrie 2004 la Secția Comercială a Tribunalului Constanța, reclamanta SC B. SRL București a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.860.098.846 lei cu titlu de dobândă legală, actualizată în raport de rata inflației la data de 31 mai 2004, aferentă debitului de 3.000.964.205 lei, pentru sumele rămase în debit până la stingerea integrală a acestuia, stabilite prin decizia civilă nr. 1019/ COM din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția comercială și, a încheierii nr. 1235 din 2 decembrie 2002 a aceleiași instanțe. La termenul din 7 ianuarie 2005, reclamanta a depus la instanța de fond o cerere precizatore prin care a mărit câtimea pretențiilor de la suma de 1.860.098.846 lei la suma de 2.093.679.208 lei.

Este de necontestat că prin decizia civilă nr. 1019/ COM din 30 octombrie 2002, Curtea de Apel, secția comercială, a admis recursul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva sentinței civile nr. 877/ COM din 19 februarie 2002 pronunțată de Tribunalul Constanța și a modificat această hotărâre în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 2.913.062.456 lei cu titlul de daune pentru lipsa de folosință a spațiului, precum și a sumei de 31.888.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Ulterior, prin încheierea nr. 1235/ COM din 2 decembrie 2002 aceiași instanță, în baza art. 281 1 C. proc. civ., a dispus completarea deciziei civile nr. 1019 din 30 octombrie 2002, în sensul că a mai obligat intimata și la plata sumei de 56.013.749 lei cheltuieli de judecată efectuate la instanța de fond.

Amplu documentat și bine argumentat, instanța de apel a expus detaliat și a examinat toate aspectele determinate care au condus la aprecierea că reclamanta și-a realizat obligațiile din titlurile executorii invocate. Conform procesului verbal de actualizare din 17 ianuarie 2003 al Biroului Executor Judecătoresc M.A., în condițiile art. 371 2 alin. (3) C. proc. civ., a fost actualizată suma de 2.944.950.456 lei la suma de 3.065.104.435 lei pentru perioada octombrie 2002- decembrie 2002. Din conținutul procesului verbal de actualizare din 18 martie 2003 al aceluiași executor judecătoresc, a fost actualizată suma de 2.944.950.456 lei la suma de 3.007.088.911 lei pentru perioada decembrie 2002 - februarie 2003. Corect s-a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 371 5 C. proc.

civ., la data de 10 aprilie 2003 a fost realizată obligația prevăzută în titlul executor. Aceste rațiuni juridice fac ca toate criticile recurentei să fie apreciate ca nejustificate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 486 din 18 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B. SRL București împotriva deciziei nr. 486 din 18 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 octombrie 2007.