ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3330/2003

Din examinarea actelor dosarului,

constată următoarele:

Secția comercială a Tribunalului

București, prin sentința civilă nr. 139 din 11 ianuarie 2002, a respins excepția

de prematuritate a introducerii cererii de emiteri a somației de plată,

formulată de debitoarea SC R.T. SA, cu sediul în București, sectorul 1, și a

admis în parte cererea precizată formulată de creditoarea SC S.C. SRL, cu sediul

în Otopeni, județul Ilfov, somând debitoarea ca, în termen de 30 zile de la comunicare,

să plătească suma de 15.332.814.900 lei, reprezentând contravaloarea mărfii

livrate și suma de 303.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Capetele de cerere cu privire la

contravaloarea investițiilor și modernizărilor și la penalitățile de întârziere

au fost respinse ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri a

introdus acțiune în anulare debitoarea, susținând că instanța nu a ținut cont

de faptul că, pentru suma de 15.000.000.000.000 lei, există două titluri executorii

și nici de faptul că între părți a intervenit o conciliere prin care debitul

era micșorat.

Secția comercială a Tribunalului

București a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare.

Recursul debitoarei a fost admis prin

decizia civilă nr. 1193 din 27 septembrie 2002 de către secția a VI-a comercială

a Curții de Apel București, casându-se sentința și reținându-se cauza spre

competentă soluționare în primă instanță, avându-se în vedere prevederile art. 8

din O.G. nr. 5/2001 și art. 3 alin. (1) C. proc. civ.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 143

din 13 decembrie 2002, aceeași instanță a respins, ca nefondată, acțiunea în

anulare.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs debitoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu

privire la fondul constatărilor instanței, care a pronunțat hotărârea atacată.

Pe parcurs, recurenta a reiterat

discuția cu privire la competența materială a instanței de a soluționa acțiunea

în anulare.

Având în vedere caracterul de ordine

publică al competenței materiale a instanței, această problemă urmează a fi examinată

înaintea motivelor de recurs invocate inițial, având în vedere prevederile art.

105 și 306 alin. (2) C. proc. civ.

Art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001

stabilește că acțiunea în anulare se soluționează de instanța competentă pentru

judecarea fondului cauzei în primă instanță.

„Cauza” la care se referă articolul

citat este, evident, cea care face obiectul O.G. nr. 5/2001, legată de

procedura somației de plată, iar „fondul” ei este cel ce se referă la dezbaterile

în urma cărora se emite somația de plată.

Interpretarea este justificată de

faptul că fondul cauzei, care are ca obiect emiterea somației de plată, este de

competența unor instanțe diferite, în raport cu natura civilă sau comercială a

titlului ce se execută și nu de valoarea debitului, conform art. 2 alin. (1)

din O.G. nr. 5/2001.

Competentă să soluționeze, în primă

instanță, acțiunea în anulare era, deci, secția comercială a Tribunalului

București și nu cea a Curții de Apel București.

Așa fiind, recursul debitoarei urmează

a fi admis, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea recurată urmează

a fi casată, trimițându-se cauza secției comerciale a Tribunalului București, pentru

competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

R.T. SA București, împotriva sentinței nr. 143 din 13 decembrie 2002 a Curții

de Apel București, secția comercială, casează sentința atacată și trimite cauza

la Tribunalul București, pentru competentă judecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 4 iulie 2003.