ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3330/2003

Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Secția comercială a Tribunalului București, prin sentința civilă nr. 139 din 11 ianuarie 2002, a respins excepția de prematuritate a introducerii cererii de emiteri a somației de plată, formulată de debitoarea SC R.T. SA, cu sediul în București, sectorul 1, și a admis în parte cererea precizată formulată de creditoarea SC S.C. SRL, cu sediul în Otopeni, județul Ilfov, somând debitoarea ca, în termen de 30 zile de la comunicare, să plătească suma de 15.332.814.900 lei, reprezentând contravaloarea mărfii livrate și suma de 303.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Capetele de cerere cu privire la contravaloarea investițiilor și modernizărilor și la penalitățile de întârziere au fost respinse ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri a introdus acțiune în anulare debitoarea, susținând că instanța nu a ținut cont de faptul că, pentru suma de 15.000.000.000.000 lei, există două titluri executorii și nici de faptul că între părți a intervenit o conciliere prin care debitul era micșorat. Secția comercială a Tribunalului București a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare. Recursul debitoarei a fost admis prin decizia civilă nr. 1193 din 27 septembrie 2002 de către secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, casându-se sentința și reținându-se cauza spre competentă soluționare în primă instanță, avându-se în vedere prevederile art. 8 din O.G. nr. 5/2001 și art. 3 alin. (1) C. proc. civ.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 143 din 13 decembrie 2002, aceeași instanță a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs debitoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la fondul constatărilor instanței, care a pronunțat hotărârea atacată. Pe parcurs, recurenta a reiterat discuția cu privire la competența materială a instanței de a soluționa acțiunea în anulare. Având în vedere caracterul de ordine publică al competenței materiale a instanței, această problemă urmează a fi examinată înaintea motivelor de recurs invocate inițial, având în vedere prevederile art. 105 și 306 alin. (2) C. proc. civ. Art. 8 alin. (2) din O.G.

nr. 5/2001 stabilește că acțiunea în anulare se soluționează de instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. „Cauza” la care se referă articolul citat este, evident, cea care face obiectul O.G. nr. 5/2001, legată de procedura somației de plată, iar „fondul” ei este cel ce se referă la dezbaterile în urma cărora se emite somația de plată. Interpretarea este justificată de faptul că fondul cauzei, care are ca obiect emiterea somației de plată, este de competența unor instanțe diferite, în raport cu natura civilă sau comercială a titlului ce se execută și nu de valoarea debitului, conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001. Competentă să soluționeze, în primă instanță, acțiunea în anulare era, deci, secția comercială a Tribunalului București și nu cea a Curții de Apel București.

Așa fiind, recursul debitoarei urmează a fi admis, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea recurată urmează a fi casată, trimițându-se cauza secției comerciale a Tribunalului București, pentru competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC R.T. SA București, împotriva sentinței nr. 143 din 13 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția comercială, casează sentința atacată și trimite cauza la Tribunalul București, pentru competentă judecare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 4 iulie 2003.