ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1971/2003

Examinând recursul declarat în cauză, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4301 din 27 iunie 2000, secția comercială a Tribunalului București a admis acțiunea reclamantei SC H.R. SRL, cu sediul în București, sectorul 2, și a obligat pârâta SC C.L. SA, cu sediul în Satu-Mare, județul Satu-Mare, la plata sumei de 1.333.495.338 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate, precum și a sumei de 473.320.168 lei penalități, ambele pe baza contractului nr. 4 din 22 iunie 1998, a sumei de 1.487.760.750 lei contravaloarea mărfurilor livrate, a sumei de 669.730.379 lei penalități, ambele pe baza facturii 3792805 din 31 martie 1999 și a sumei de 182.676.268 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Secția comercială a Curții de Apel București, prin decizia civilă nr. 3337 din 21 martie 2000, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, înlăturând susținerile acesteia, constând în aceea că debitul dovedit de reclamantă este în sumă de 639.623.409 lei și că s-a respins, fără temei, o cerere a sa, referitoare la efectuarea unei expertize contabile. Reînvestită cu soluționarea recursului pârâtei după anularea, pe calea contestației, a deciziei nr. 1887 din 14 martie 2002, pronunțată de secția comercială a Curții Supreme de Justiție, pentru motivul că recursul a fost soluționat fără ca instanța să se pronunțe asupra cesiunii de creanță, care a avut drept rezultat înlocuirea reclamantei din proces, se constată faptul că recursul este întemeiat.

În fața primei instanțe, pârâta a invocat necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, probă asupra căreia instanța nu se pronunță, mulțumindu-se că insereze, în practicaua încheierii din 14 ianuarie 2000, faptul că reclamanta „apreciază că expertiza contabilă nu este necesară”. Necesitatea efectuării unei expertize contabile este invocată de pârâtă și în motivele de apel, iar instanța respinge proba prin practicaua deciziei care a soluționat calea de atac, cu motivarea că, „față de justificarea expusă de reprezentantul legal al apelantei, apreciază că este o probă care nu ajută la dezlegarea pricinii, urmând a o respinge, ca nefondată”, motive care echivalează, practic, cu o nemotivare față de prevederile art. 129 și 295 C. proc.

civ. și care face ca recursul să fie admisibil, conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În consecință, în baza art. 313 C. proc. civ., admițându-se recursul pârâtei, se va casa decizia pronunțată, trimițându-se cauza aceleiași instanțe de apel pentru rejudecarea apelului pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.L. SA Satu-Mare împotriva deciziei nr. 3337 din 21 noiembrie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 martie 2003.