ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5762/2004

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța, reclamanta SC E. SRL Caransebeș cu sediul în Caransebeș, județul Caraș Severin, a solicitat obligarea pârâtei SC T.S. SRL cu sediul în Constanța, Județul Constanța la plata sumelor de 203.082.405 lei reprezentând tarif încasat și neachitat, 203.082.405 lei penalități de întârziere, a daunelor și prejudiciilor suferite și a cheltuielilor de judecată. Cauza a fost strămutată la Tribunalul București, a cărui secție comercială, prin sentința civilă nr. 6171, pronunțată la 12 octombrie 200, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei, obligând-o la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia civilă nr. 1437, pronunțată la 3 decembrie 2001, a respins, ca nefondate, apelurile ambelor părți, declarate împotriva sentinței de mai sus, pârâta susținând că în mod greșit nu i-au fost acordate în întregime cheltuieli efectuate și probate în dosar (pag. 311 dosar fond). Recursurile declarate de ambele părți au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 1251, pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 30 martie 2004. Instanța supremă a reținut că recursul pârâtei, motivat de greșita neacordare a cheltuielilor de judecată ca urmare a unei erori evidente, nu se încadrează în nici una din ipotezele art. 304 C. proc.

civ., însă echivalează cu o cerere ce poate fi soluționată conform procedurii prevăzută de art. 281 2 C. proc. civ. În consecință, din oficiu, dosarul a fost înaintat Curții de Apel București, pentru a se pronunța sub acest aspect. Aceasta, prin decizia comercială nr. 325 din 17 iunie 2004, a declinat competența în favoarea Tribunalului București, apreciind că aceasta este instanța competentă să se pronunțe în cauză, conform art. 281 2 C. proc. civ., ea fiind instanța care a pronunțat hotărârea a cărei completare se solicită. La rândul său, Tribunalul București a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de apel București, sesizând Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a constatării existenței unui conflict negativ de competență.

Această din urmă instanță și-a motivat hotărârea pe prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora problema competenței curții de apel, problemă rezolvată de instanța de control judiciar, este obligatorie pentru aceasta. În plus, s-a constatat că în speță nici nu sunt aplicabile prevederile art. 281 2 C. proc. civ., care se referă la o omisiune de pronunțare și nu la o pronunțare greșită cum este cazul în speță. Examinând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, se constată faptul că în speță competentă să soluționeze cererea este Curtea de Apel București. Soluția se impune, față de prevederile deciziei nr. 1251 din 30 martie 2004 a secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a investit-o cu soluționarea cererii și față de inaplicabilitatea art. 281 2 C. proc.

civ., care se referă la omisiunea pronunțării asupra unor capete de cerere și nu l-a admiterea în parte a acestora, așa cum este cazul în speță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența în favoarea Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2004.