ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5149/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta A.D.S. cu sediul în

București, a chemat în judecată pe pârâta SC T. SRL, cu sediul în orașul

Giurgiu, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 3.072.460.879 lei,

reprezentând obligația sa rezultată din contractul de asociere cu penalitățile

de întârziere și la plata penalităților prevăzute în contract (art. 5.3) până

la data stingerii debitului.

Tribunalul Giurgiu, prin sentința

comercială nr. 199 din 22 aprilie 2004, a respins, ca prematur formulată,

cererea reclamantei, considerând că nu s-au respectat dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., privind concilierea directă, înainte de introducerea acțiunii.

Curtea de Apel București, prin

decizia comercială nr. 96 din 10 februarie 2005, a respins ca nefondat apelul

reclamantei, reținând că notificarea concilierii nu s-a realizat în condițiile

și cu mijloacele stabilite de lege.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că a încercat

concilierea directă cu pârâta, însă aceasta a refuzat corespondența, agentul

procedural consemnând lipsa de la sediu a pârâtei. Astfel s-a întocmit

procedura potrivit dispozițiilor art. 87 C. proc. civ., iar încercarea de

conciliere în două rânduri, a eșuat.

Instanța de apel a interpretat actul

dedus judecății greșit și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce se vor expune.

Prin contractul de asociere în

participațiune din 6 iunie 2001, pârâta s-a obligat să plătească reclamantei,

pentru aportul acesteia în asociere contravaloarea cantității de 550 kg grâu,

prețul fiind determinat de cotația la B.A. din momentul efectuării plății.

Reclamanta, în considerarea

dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., a încercat procedura

prealabilă a concilierii directe prin adresa din 16 septembrie 2003, solicitând

și O.R.C. date privind dizolvarea, radierea, fuziunea sau schimbarea sediului

social al pârâtei.

Prin contractul de asociațiune,

pârâta a indicat sediul social la care reclamanta avea obligația îndeplinirii

procedurii.

Dispozițiile procedurale privind

comunicarea actelor de procedură sunt de strictă interpretare. Astfel,

persoanelor juridice de drept privat li se comunică actele de procedură la

sediul principal sau la cel al sucursalei și după caz al reprezentanței (art. 87

C. proc. civ.).

Interpretarea dată de instanțele de

fond prin hotărârile atacate este nelegală. Dispozițiile procedurale nu

stabilesc obligativitatea citării la punctele de lucru ale unei persoane

juridice de drept privat și nici la domiciliul administratorilor pentru a

aprecia viciată procedura prealabilă a concilierii; iar pârâta nu a făcut

cunoscut partenerului vreo modificare a sediului, pentru ca reclamanta să fie

considerată în culpă.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va modifica decizia nr.

96 din 10 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, va admite

apelul și desființând sentința comercială nr. 199 din 22 aprilie 2004,

pronunțată de Tribunalul Giurgiu va trimite cauza spre rejudecare tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.D.S. București, împotriva deciziei nr. 96 din 10 februarie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Modifică decizia atacată în sensul

că admite și apelul reclamantei împotriva sentinței nr. 199 din 22 aprilie 2004

a Tribunalului Giurgiu, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare

în fond Tribunalului Giurgiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 1 noiembrie 2005.