ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2671/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1719 din 13 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Mangalia a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Mangalia, în sensul că în baza art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., raportat la art. 158 C. proc. civ., a fost declinată soluționarea cauzei formulată de reclamanta V.G.D. domiciliată în Mangalia Județul Constanța în contradictoriu cu pârâta SC M. SA cu sediul social în comuna 23 August Județul Constanța în favoarea Tribunalului Constanța, secția comercială, având în vedere că obiectul acțiunii îl constituie evacuarea din spațiul ce reprezintă un activ al reclamantei, fapt ce dă o natură comercială cauzei.

Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 4486 din 20 aprilie 2004, a respins excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare invocată de pârâta SC B.M. SRL CONSTANȚA cu sediul în municipiul Constanța Județul Constanța. De asemenea, a admis în parte cererea astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta V.G.D. în contradictoriu cu pârâtele SC M.M. SA și SC B.M. SRL CONSTANȚA, prin aceea că a obligat pe pârâta SC M.M. SA la predarea imobilului „atelier combine C14” și a terenului aferent în suprafață de 8.690 mp situat în comuna 23 August către reclamantă. Au mai fost obligate pârâtele să ridice toate bunurile proprietatea lor aflate în incinta „atelierului combine C14” și în caz de refuz, autorizează pe reclamantă să ridice bunurile acestora, pe cheltuiala pârâtelor.

S-a dispus evacuarea pârâtei SC B.M. SRL CONSTANȚA din spațiile „atelier combine C14”. A fost respins capătul de cerere privind constatarea inopozabilității contractului de închiriere și a actului adițional încheiate de pârâte. În final au fost obligate pârâtele la plata a câte 10.000.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă. În fundamentarea acestei soluții instanța de fond a reținut că reclamanta V.G.D. a participat la licitația publică organizată de A.F.P. Mangalia, pentru vânzarea unor bunuri aparținând debitoarei SC M. SA, în scopul acoperirii creanțelor bugetare. În urma vânzării la licitația publică a activului „atelier combine C14” și a suprafeței de 8690 mp de teren aferent acestuia, situate în comuna 23 August a fost întocmit procesul verbal de adjudecare nr. 16598 din 9 septembrie 2003, act în baza căruia dreptul de proprietate asupra imobilului a fost transferat de la pârâta SC M. SA către reclamantă.

Potrivit art. 1313 și 1314 și următoarele C. civ., pârâta SC M. SA este ținută față de reclamantă a-și îndeplini obligația principală de predare a bunului vândut. Nu a fost primită apărarea pârâtei care a susținut că nu a înstrăinat imobilul, întrucât vânzarea la licitație este o varietate a contractului de vânzare-cumpărare care realizează transferul dreptului de proprietate. Deși pârâtele au susținut că nu sânt obligate la predarea bunului, motivat de faptul că reclamanta a intrat abuziv în „atelierul C14”, afirmația nu a fost dovedită. Împrejurarea că în incinta imobilului se află mai multe bunuri (utilaje industriale) aparținând pârâtelor, obligația de predare a bunului presupune inclusiv eliberarea acestuia de utilaje, a căror prezență îngrădește folosința reclamantei.

Pârâtele au mai cerut respingerea cererii reclamantei, arătând că SC B.M. SRL ocupă spațiul menționat, în care se află utilajele industriale, în baza contractului de închiriere încheiat la data de 30 aprilie 1998 și a actului adițional, iar reclamanta, în temeiul art. 111 C. proc. civ., a solicitat constatarea inopozabilității contractului de închiriere și actului subsecvent. S-a apreciat, în principal că, în speță părțile au încheiat contractul de închiriere nr. 83 din 12 iunie 2000 și actul adițional nr. 59 din 8 aprilie 2002, acte ce nu a fost înscrise în Cartea Funciară, după cum însăși pârâtele recunosc. Acest contract nu îmbracă, însă nici forma unui înscris cu dată certă. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 1/ COM din 3 ianuarie 2005, a admis apelul comercial declarat de pârâta SC B.M.

SRL CONSTANȚA împotriva sentinței civile nr. 4486/ COM din 20 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare și pe cale de consecință a respins acțiunea în evacuare ca inadmisibilă, cu capetele de cerere accesorii referitoare la predarea imobilului și ridicarea bunurilor și cheltuielile de judecată. De asemenea, au fost menționate celelalte dispoziții. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că evacuarea este sancțiunea civilă aplicabilă în cazul neîndeplinirii de către locatar a obligațiilor ce-i revin în baza raporturilor de locațiune.

Prin urmare, în cazul în care a fost solicitată protecția dreptului real de proprietate cu privire la un teren, respectiv obligarea pârâtei SC M. SA la predarea imobilului, instanța fondului trebuia să admită excepția inadmisibilității, deoarece reclamanta avea la îndemână calea acțiunii în revendicare și pe cea a unei cereri de evacuare specifică raporturilor locative. Acțiunea în evacuare asigură protecția dreptului de folosință atunci când acest drept izvorăște dintr-un raport obligațional, dar în egală măsură și atunci când este vorba de dreptul de folosință ca atribut al dreptului de proprietate. Acțiunea principală trebuia respinsă, ca inadmisibilă, deoarece reclamanta a cerut obligarea pârâtei la predarea bunului (atelier și teren în suprafață de 8690 mp), în funcție și de capătul de cerere privind constatarea impozabilității contractului de închiriere și a actului adițional dintre pârâte, capătul de cerere care a fost respins.

În acest context și celelalte capete de cerere accesorii referitoare la predarea imobilului și ridicarea bunurilor, precum și cel privind cheltuielile de judecată trebuiesc respinse ca neîntemeiate.

Împotriva deciziei civile nr. 1/ COM din 3 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamanta V.G.D., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece față de ambele pârâte singura acțiune admisibilă este numai evacuarea ci nu acțiunea în revendicare, precum și împrejurarea că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., solicitându-se admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de SC B.M. SRL CONSTANȚA, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond. Intimatele pârâte SC B.M. SRL CONSTANȚA și SC M. MANGALIA SA cu sediul social în comuna 23 August Județul Constanța au depus întâmpinări, motivate în fapt și în drept, prin care au cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile formulate în cererea de recurs, urmează a admite recursul declarat de reclamanta V.G.D. pentru următoarele considerente. Este de necontestat că reclamanta V.G.D.

a devenit proprietara imobilului compus din construcție „atelierul combine C14” în suprafață de 1.754 mp și a terenului aferent clădirii în suprafață de 1754 mp, situat în incinta SC M. SA, situație atestată de procesul verbal de adjudecare pentru bunuri imobile sau pentru ansambluri de bunuri încheiat la data de 5 septembrie 2003 în temeiul art. 112 din O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare. Conform procesului verbal de licitație nr. 16.366 din 4 septembrie 2003 emis de A.F.P. Mangalia cumpărătoarea reclamantă a plătit integral prețul de adjudecare. În aceste condiții, conform art. 112 pct. 1 din Ordonanța nr. 61 din 29 august 2002 (M. Of. nr. 644/30.08.2002), în cazul vânzării bunurilor imobile, după plata în întregime a prețului, organul de executare va încheia procesul verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis, pe baza căruia se va face înscrierea în Cartea Funciară.

În mod constant, doctrina, a stabilit că vânzarea prin licitație constituie un tip sau varietate a contractului de vânzare cumpărare, caracterizată prin faptul că un bun este pus în vânzare în mod public, cu respectarea unor procedurii speciale și stricte, fiind vândut (adjudecat) aceluia dintre participanții la licitație care îndeplinește condițiile impuse și oferă prețul cel mai mare. Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanța de fond a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu întinderea drepturilor și obligațiilor care decurg din calitatea de proprietară a reclamantei, prin aceea că acțiunea în evacuare și obligarea la predarea imobilului și ridicarea bunurilor privind pe pârâta SC B.M.

SRL CONSTANȚA este admisibilă. Din verificarea întregii documentații existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta, prin cererea intitulată „ precizări în sensul completării acțiunii introductive”, depuse la instanța de fond la data de 26 februarie 2004 a solicitat evacuarea necondițională a pârâtei SC B.M. SRL CONSTANȚA din spațiul „atelier combine C14”, deoarece nu-i este opozabil contractul de închiriere și actul adițional încheiat de cele două pârâte (dosar nr. 8451/COM/2003, Tribunalul Constanța, secția comercială). Așa cum amplu argumentat s-a reținut de prima instanță, nefiind înregistrat în Cartea Funciară, neavând dată certă, contractul de închiriere încheiat de pârâte nu este opozabil reclamantei, aceasta nefiind ținută, în condițiile art. 1441 C. civ., de a respecta locațiunea.

Raporturile juridice specifice dintre părți, conform actelor depuse, fac admisibile evacuarea pârâtei și a capetelor accesorii privind predarea imobilului și ridicarea bunurilor. Pentru aceste rațiuni urmează a admite recursul declarat de reclamanta V.G.D. împotriva deciziei nr. 1 din 3 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., o modifică în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC B.M. SRL CONSTANȚA împotriva sentinței nr. 4486 din 20 mai 2004 a Tribunalului Constanța, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta V.G.D. împotriva deciziei nr. 1 din 3 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC B.M. SRL CONSTANȚA împotriva sentinței nr. 4486 din 20 mai 2004 a Tribunalului Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 septembrie 2006.