ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2671/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1719

din 13 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Mangalia a fost admisă excepția

necompetenței materiale a Judecătoriei Mangalia, în sensul că în baza art. 2 pct.

1 lit. a) C. proc. civ., raportat la art. 158 C. proc. civ., a fost declinată

soluționarea cauzei formulată de reclamanta V.G.D. domiciliată în Mangalia

Județul Constanța în contradictoriu cu pârâta SC M. SA cu sediul social în

comuna 23 August Județul Constanța în favoarea Tribunalului Constanța, secția

comercială, având în vedere că obiectul acțiunii îl constituie evacuarea din

spațiul ce reprezintă un activ al reclamantei, fapt ce dă o natură comercială

cauzei.

Tribunalul Constanța, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 4486 din 20 aprilie 2004, a respins

excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare invocată de pârâta SC B.M. SRL

CONSTANȚA cu sediul în municipiul Constanța Județul Constanța. De asemenea, a

admis în parte cererea astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta V.G.D.

în contradictoriu cu pârâtele SC M.M. SA și SC B.M. SRL CONSTANȚA, prin aceea

că a obligat pe pârâta SC M.M. SA la predarea imobilului „atelier combine C14”

și a terenului aferent în suprafață de 8.690 mp situat în comuna 23 August

către reclamantă. Au mai fost obligate pârâtele să ridice toate bunurile

proprietatea lor aflate în incinta „atelierului combine C14” și în caz de

refuz, autorizează pe reclamantă să ridice bunurile acestora, pe cheltuiala

pârâtelor. S-a dispus evacuarea pârâtei SC B.M. SRL CONSTANȚA din spațiile

„atelier combine C14”.

A fost respins capătul de

cerere privind constatarea inopozabilității contractului de închiriere și a

actului adițional încheiate de pârâte. În final au fost obligate pârâtele la

plata a câte 10.000.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată către

reclamantă.

În fundamentarea acestei

soluții instanța de fond a reținut că reclamanta V.G.D. a participat la

licitația publică organizată de A.F.P. Mangalia, pentru vânzarea unor bunuri

aparținând debitoarei SC M. SA, în scopul acoperirii creanțelor bugetare. În

urma vânzării la licitația publică a activului „atelier combine C14” și a

suprafeței de 8690 mp de teren aferent acestuia, situate în comuna 23 August a

fost întocmit procesul verbal de adjudecare nr. 16598 din 9 septembrie 2003,

act în baza căruia dreptul de proprietate asupra imobilului a fost transferat

de la pârâta SC M. SA către reclamantă.

Potrivit art. 1313 și 1314

și următoarele C. civ., pârâta SC M. SA este ținută față de reclamantă a-și

îndeplini obligația principală de predare a bunului vândut.

Nu a fost primită apărarea

pârâtei care a susținut că nu a înstrăinat imobilul, întrucât vânzarea la

licitație este o varietate a contractului de vânzare-cumpărare care realizează

transferul dreptului de proprietate.

Deși pârâtele au susținut că

nu sânt obligate la predarea bunului, motivat de faptul că reclamanta a intrat

abuziv în „atelierul C14”, afirmația nu a fost dovedită. Împrejurarea că în

incinta imobilului se află mai multe bunuri (utilaje industriale) aparținând

pârâtelor, obligația de predare a bunului presupune inclusiv eliberarea

acestuia de utilaje, a căror prezență îngrădește folosința reclamantei.

Pârâtele au mai cerut

respingerea cererii reclamantei, arătând că SC B.M. SRL ocupă spațiul menționat,

în care se află utilajele industriale, în baza contractului de închiriere

încheiat la data de 30 aprilie 1998 și a actului adițional, iar reclamanta, în

temeiul art. 111 C. proc. civ., a solicitat constatarea inopozabilității

contractului de închiriere și actului subsecvent.

S-a apreciat, în principal

că, în speță părțile au încheiat contractul de închiriere nr. 83 din 12 iunie

2000 și actul adițional nr. 59 din 8 aprilie 2002, acte ce nu a fost înscrise

în Cartea Funciară, după cum însăși pârâtele recunosc. Acest contract nu

îmbracă, însă nici forma unui înscris cu dată certă.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 1/ COM din 3 ianuarie 2005, a

admis apelul comercial declarat de pârâta SC B.M. SRL CONSTANȚA împotriva

sentinței civile nr. 4486/ COM din 20 mai 2004 pronunțată de Tribunalul

Constanța, secția comercială, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul

că a admis excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare și pe cale de

consecință a respins acțiunea în evacuare ca inadmisibilă, cu capetele de

cerere accesorii referitoare la predarea imobilului și ridicarea bunurilor și

cheltuielile de judecată. De asemenea, au fost menționate celelalte dispoziții.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a stabilit că evacuarea este sancțiunea civilă aplicabilă în

cazul neîndeplinirii de către locatar a obligațiilor ce-i revin în baza

raporturilor de locațiune. Prin urmare, în cazul în care a fost solicitată

protecția dreptului real de proprietate cu privire la un teren, respectiv

obligarea pârâtei SC M. SA la predarea imobilului, instanța fondului trebuia să

admită excepția inadmisibilității, deoarece reclamanta avea la îndemână calea

acțiunii în revendicare și pe cea a unei cereri de evacuare specifică

raporturilor locative. Acțiunea în evacuare asigură protecția dreptului de

folosință atunci când acest drept izvorăște dintr-un raport obligațional, dar

în egală măsură și atunci când este vorba de dreptul de folosință ca atribut al

dreptului de proprietate.

Acțiunea principală trebuia

respinsă, ca inadmisibilă, deoarece reclamanta a cerut obligarea pârâtei la predarea

bunului (atelier și teren în suprafață de 8690 mp), în funcție și de capătul de

cerere privind constatarea impozabilității contractului de închiriere și a

actului adițional dintre pârâte, capătul de cerere care a fost respins. În

acest context și celelalte capete de cerere accesorii referitoare la predarea

imobilului și ridicarea bunurilor, precum și cel privind cheltuielile de

judecată trebuiesc respinse ca neîntemeiate.

Împotriva deciziei civile nr.

1/ COM din 3 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal a promovat recurs reclamanta V.G.D., care a criticat

această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub

aspectele că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece față de ambele pârâte

singura acțiune admisibilă este numai evacuarea ci nu acțiunea în revendicare,

precum și împrejurarea că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină

sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind

invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 și

9 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, modificarea hotărârii

atacate în sensul respingerii apelului declarat de SC B.M. SRL CONSTANȚA, cu

consecința menținerii hotărârii instanței de fond.

Intimatele pârâte SC B.M.

SRL CONSTANȚA și SC M. MANGALIA SA cu sediul social în comuna 23 August Județul

Constanța au depus întâmpinări, motivate în fapt și în drept, prin care au

cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile formulate în

cererea de recurs, urmează a admite recursul declarat de reclamanta V.G.D. pentru

următoarele considerente.

Este de necontestat că

reclamanta V.G.D. a devenit proprietara imobilului compus din construcție

„atelierul combine C14” în suprafață de 1.754 mp și a terenului aferent

clădirii în suprafață de 1754 mp, situat în incinta SC M. SA, situație atestată

de procesul verbal de adjudecare pentru bunuri imobile sau pentru ansambluri de

bunuri încheiat la data de 5 septembrie 2003 în temeiul art. 112 din O.G. nr. 61/2002

privind colectarea creanțelor bugetare. Conform procesului verbal de licitație nr.

16.366 din 4 septembrie 2003 emis de A.F.P. Mangalia cumpărătoarea reclamantă a

plătit integral prețul de adjudecare. În aceste condiții, conform art. 112 pct.

1 din Ordonanța nr. 61 din 29 august 2002 (M. Of. nr. 644/30.08.2002), în cazul

vânzării bunurilor imobile, după plata în întregime a prețului, organul de

executare va încheia procesul verbal de adjudecare care constituie titlu de

proprietate pentru imobilul transmis, pe baza căruia se va face înscrierea în

Cartea Funciară. În mod constant, doctrina, a stabilit că vânzarea prin

licitație constituie un tip sau varietate a contractului de vânzare cumpărare,

caracterizată prin faptul că un bun este pus în vânzare în mod public, cu

respectarea unor procedurii speciale și stricte, fiind vândut (adjudecat)

aceluia dintre participanții la licitație care îndeplinește condițiile impuse

și oferă prețul cel mai mare.

Printr-o corectă și

integrală apreciere a probelor, instanța de fond a stabilit adevăratele

raporturi juridice dintre părți, cu întinderea drepturilor și obligațiilor care

decurg din calitatea de proprietară a reclamantei, prin aceea că acțiunea în

evacuare și obligarea la predarea imobilului și ridicarea bunurilor privind pe

pârâta SC B.M. SRL CONSTANȚA este admisibilă.

Din verificarea întregii

documentații existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta, prin cererea

intitulată „ precizări în sensul completării acțiunii introductive”, depuse la

instanța de fond la data de 26 februarie 2004 a solicitat evacuarea

necondițională a pârâtei SC B.M. SRL CONSTANȚA din spațiul „atelier combine

C14”, deoarece nu-i este opozabil contractul de închiriere și actul adițional

încheiat de cele două pârâte (dosar nr. 8451/COM/2003, Tribunalul Constanța, secția

comercială). Așa cum amplu argumentat s-a reținut de prima instanță, nefiind

înregistrat în Cartea Funciară, neavând dată certă, contractul de închiriere

încheiat de pârâte nu este opozabil reclamantei, aceasta nefiind ținută, în

condițiile art. 1441 C. civ., de a respecta locațiunea. Raporturile juridice

specifice dintre părți, conform actelor depuse, fac admisibile evacuarea

pârâtei și a capetelor accesorii privind predarea imobilului și ridicarea

bunurilor.

Pentru aceste rațiuni

urmează a admite recursul declarat de reclamanta V.G.D. împotriva deciziei nr. 1

din 3 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și

fiscal, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc.

civ., o modifică în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC B.M. SRL

CONSTANȚA împotriva sentinței nr. 4486 din 20 mai 2004 a Tribunalului

Constanța, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta V.G.D. împotriva deciziei nr. 1 din 3 ianuarie 2005 pronunțată de

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică, în sensul că respinge

apelul declarat de pârâta SC B.M. SRL CONSTANȚA împotriva sentinței nr. 4486

din 20 mai 2004 a Tribunalului Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 28 septembrie 2006.