ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4472/2013

Asupra cererii de revizuire de față, urmare a examinării lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26 martie 2013, revizuenții M.A.V., Ș.R.E. și C.N. au solicitat anularea Deciziei civile nr. 476 din 14 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 30050.01/3/2007, cerere formulată în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenții au arătat că prin hotărârea judecătorească a cărei anulare o solicită, respectiv Decizia civilă din 14 martie 2013 pronunțata de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 30050.01/3/2007, instanța de recurs a pronunțat o hotărâre judecătorească potrivnică următoarelor două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile: 1. Sentința civilă din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 40357/3/2007 și 2. Decizia civilă nr. 3208 din 21 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 5849/118/2007.

Susțin revizuenții că prin aceste două hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, instanțele judecătorești au statuat cu putere de lucru judecat în sensul că sunt singurele persoane îndreptățite să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Legii nr. 10/2001 republicată, pentru bunurile preluate de statul român, de la numiții N.C.G., N.I.C., R.I.C., I.I.C., Z.I.C., M.I.C. (fostă M.), Z.I.I.C. și L.F. întrucât doar ei au calitatea de moștenitori ai foștilor proprietari. Mai arată că, în cadrul acestor două procese, soluționate în mod definitiv și irevocabil, instanțele naționale au verificat calitatea revizuenților de moștenitori ai foștilor proprietari deposedați, ajungând în final la concluzia că doar ei au calitatea de moștenitori și, implicit, de persoane îndreptățite la primirea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001.

În continuarea argumentării, în cadrul procesului ce a format obiect Dosarului nr. 30050.01/3/2007, revizuenții prezintă următoarea situație a dosarului: 1. În primă instanță, Tribunalul București, prin Sentința civilă nr. 1584 din 26 septembrie 2012, a considerat ca doar revizuenții au calitatea de moștenitori și, implicit, de persoane îndreptățite la primirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce au aparținut numiților N.C.G., N.I.C., R.I.C., I.I.C., Z.I.C., M.I.C. (fosta M.), Z.I.I.C. și L.F., imobil situat în București. 2. În instanța de recurs, Curtea de Apel București, prin Decizia civilă din 14 martie 2013 a considerat că revizuenții nu ar avea calitatea de unici moștenitori și, implicit, de unice persoane îndreptățite la primirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce a aparținut numiților N.C.G., N.I.C., R.I.C., I.I.C., Z.I.C., M.I.C.

(fosta M.), Z.I.I.C. și L.F., imobil situat în București. Arată că, deși într-adevăr cele trei dosare ce s-au aflat pe rolul instanțelor judecătorești (nr. 40357/3/2007, nr. 5849/118/2007, nr. 30050.01/3/2007) au avut obiecte diferite, fiind vorba de imobile distincte, este însă adevărat că în fiecare dosar s-a verificat același lucru: respectiv calitatea lor de unici moștenitori după numiții N.C.G., N.I.C., R.I.C., I.I.C., Z.I.C., M.I.C. (fosta M.), Z.I.I.C. și L.F. Precizează revizuenții că, în cadrul primelor două dosare, instanțele judecătorești au ajuns la concluzia că sunt unicii moștenitori ai defuncților N.C.G., N.I.C., R.I.C., I.I.C., Z.I.C., M.I.C. (fosta M.), Z.I.I.C. și L.F., în sensul Legii nr. 10/2001 și chiar în cadrul celui de al doilea dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție reținând calitatea lor de unici moștenitori prin raportare la cele stabilite cu putere de lucru judecat în cadrul procesului precedent.

În cadrul celui de al treilea dosar însă, Curtea de Apel București a ajuns la concluzia că revizuenții nu ar avea calitatea de unici moștenitori ai defuncților N.C.G., N.I.C., R.I.C., I.I.C., Z.I.C., M.I.C. (fosta M.), Z.I.I.C. și L.F. statuând că au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent numai pentru o cotă de 3/8 din imobilul ce a aparținut defuncților N.C.G., N.I.C., R.I.C., I.I.C., Z.I.C., M.I.C. (fosta M.), Z.I.I.C. și L.F. Consideră revizuenții că cele statuate prin Decizia Curții de Apel București nr. 479/2013 contrazic cele stabilite prin hotărârea pronunțată de Tribunalul București și cele statuate prin hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, motiv pentru care susțin necesitatea admiterii cererii de revizuire și anularea acestei ultime decizii.

Intimații deși legal citați nu s-au prezentat și nu au formulat întâmpinare. Examinând lucrările dosarului în raport de motivele învederate și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire având în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pe care revizuenții își întemeiază cererea, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă este potrivnică unei alte hotărâri dată de o instanță de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, dispoziții aplicabile și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs, iar una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se judecă de această instanță.

Fundamentul motivului de revizuire înscris în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat și nu acela al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora. Întrucât suportul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile înscrise în art. 322 pct. 7 îl constituie respectarea principiului autorității de lucru judecat, pentru a statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire, axată pe un atare temei de drept, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză), hotărârile respective să nu fi fost pronunțate în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii lucrului judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Dintre aceste condiții, interes pentru speța dedusă judecății este cea referitoare la identitatea de părți, obiect și cauză, întrucât celelalte cerințe sunt întrunite care se referă la existența unor hotărâri definitive, fiind chiar irevocabile, pronunțate în dosare diferite, fără să se fi discutat aspecte legate de excepția puterii lucrului judecat în dosarul în care a fost pronunțată Decizia civilă nr. 476 din 14 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a cărei revizuire se cere.

Prin revizuirea de față se invocă contrarietatea între Decizia civilă din data de 14 martie 2013 pronunțata de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 30050.01/3/2007 și alte două hotărâri judecătorești, respectiv Sentința civilă nr. 285 din 12 februarie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 40357/3/2007 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 6947 din 25 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Decizia civilă nr. 3208 din 21 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 5849/118/2007. Examinând prima hotărâre, respectiv Sentința civilă nr. 285 din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 40357/3/2007 se constată că instanța a admis contestația formulată de reclamanții C.N., M.A.V.

și Ș.R.E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării, dispunând anularea parțială a Ordinului de restituire în natură nr. A/I 1237 din 26 octombrie 2007 emis de M.A.L în sensul că a dispus restituirea în natură către contestatori și a cotei de 5/8 din terenul în suprafață de 895 mp, fostul lot nr. 177, situat în municipiul Mangalia. Sentința a rămas irevocabilă prin epuizarea căilor de atac (Decizia civilă nr. 822 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și Decizia nr. 6947 din 25 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție). În cel de-al doilea dosar înregistrat sub nr. 5849/118/2007 pe rolul Tribunalului Constanța reclamanții C.N., M.N.L.Ș., M.A.V., Ș.R.E.

și B.A.I. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Mangalia, prin Primar, Consiliul local Mangalia, A.V.A.S. și SC T.M.N. au solicitat să se dispună restituirea în natură a imobilului teren în suprafață totală de 1458 mp situat în municipiul Mangalia, aferent lotului 49 "Cvartalul între vii" sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Tribunalul Constanța, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 347 din 17 martie 2009 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de SC T.M.N. SA, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Municipiul Mangalia, prin primar, Consiliul local Mangalia, A.V.A.S., a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta A.V.A.S.

să emită dispoziție motivată de propunere de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul teren în suprafață de 530,50 mp, care nu poate fi restituit în natură, a obligat pârâții Municipiul Mangalia, prin primar și Consiliul local Mangalia să restituie reclamanților prin compensare suprafața de 1225,60 mp formată din lotul 1 în suprafață de 927 mp și lotul 2 în suprafață de 298,60 mp, teren de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici urbanistice cu terenul fostă proprietate a autorilor reclamanților cu suprafața de 927,50 mp, identificat prin suplimentul la raportul de expertiză.

Apelurile pârâților împotriva Sentinței civile nr. 347/2009 au fost respinse prin Decizia nr. 238C din 19 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, iar prin Decizia civilă nr. 3208 din 21 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Municipiul Mangalia, prin primar și a admis recursul declarat de reclamantele G.G.E. și Ș.R.E.

împotriva Deciziei nr. 238 C din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și familie, muncă și asigurări sociale, modificând decizia recurată în sensul că, a admis apelurile declarate de pârâții A.V.A.S., Consiliul local Mangalia și Municipiul Mangalia împotriva Sentinței nr. 347 din 17 martie 2009 a Tribunalului Constanța, secția civilă, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că, a respins acțiunea formulată de reclamanții M.N.L.Ș. și B.A.I., ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Cea de a treia hotărâre, pretins potrivnică primelor două, o constituie Decizia civilă nr. 476 din 14 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 30050.01/3/2007 prin care s-a admis recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul București prin primarul general împotriva Sentinței civile nr. 1584 din data de 26 septembrie 2012, pronunțate de către Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 30050.01/3/2007, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C.N., M.A.V., Ș.R.E. și cu intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului București și a modificat, în parte, sentința civilă recurată, în sensul că măsurile reparatorii au fost acordate pentru o cotă de 3/8 din imobil.

Prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr. 30050.01/3/2007 reclamanții C.N., M.N.L.Ș., M.A.V., B.A.I. și Ș.R.E. au chemat în judecată Municipiul București prin Primar General și Consiliul General al Municipiului București pentru obligarea pârâților la restituirea prin echivalent a imobilului situat în București, compus din teren și 2 clădiri, una cu destinația de tipografie, iar cealaltă cu destinația de locuință și a utilajelor aflate în imobilul cu destinația de tipografie. Față de cele expuse, în analiza hotărârilor evocate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu întrunește cerințele de admisibilitate întrucât nu se verifică în cauză tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele trei dosare, soluționate prin hotărârile irevocabile invocate.

Hotărârile pretins potrivnice au obiecte diferite, referindu-se la imobile diferite. Astfel, în Dosarul nr. 40357/3/2007 obiectul cererii de chemare în judecată a vizat solicitarea acordării de măsuri reparatorii pentru un imobil-teren în suprafață de 898 mp situat în municipiul Mangalia, iar în Dosarul nr. 5849/118/2007 cererea a vizat restituirea în natură a unui imobil-teren în suprafață totală de 1458 mp situat în municipiul Mangalia, aferent lotului 49, pe când obiectul cererii de chemare în judecată din Dosarul nr. 30050.01/3/2007 a constat în solicitarea de restituire prin echivalent a imobilului din București, compus din teren și două clădiri.

Diferit este și obiectul cererii de chemare în judecată soluționată prin Sentința civilă nr. 1584 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 476 din 14 martie 2013 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 30050.01/3/2007, acțiune care a vizat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat la fosta adresă din București, compus din teren în suprafață de 2123 mp și construcțiile amplasate pe terenul respectiv.

Nu se verifică elementele lucrului judecat nici în privința părților litigante întrucât în primul Dosar nr. 40357/3/2007 al Tribunalului București au avut calitatea de pârât Ministerul Apărării, în al doilea Dosar nr. 5849/118/2007 au avut calitatea de pârâți Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Municipiul Mangalia, prin primar, Consiliul local Mangalia și SC T.M.N., iar în Dosarul nr. 30050.01/3/2007 au avut calitatea de pârâți Municipiul București, prin primarul general și Consiliul General al Municipiului București. În consecință, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire atâta timp cât condiția privind tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ.

nu este întrunită, ipoteza legală reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. având scopul de a salvgarda efectul negativ al puterii de lucru judecat în sensul interzicerii reluării unei judecăți definitive cu privire la același obiect, între aceleași părți și întemeiate pe aceeași cauză și nu funcția pozitivă a autorității de lucru judecat, care impune jurisdicțiilor ulterioare respectarea acelor chestiuni litigioase tranșate deja prin hotărâri anterioare, înzestrate cu autoritate de lucru judecat, drept pentru care cererea va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții M.A.V., Ș.R.E. și C.N. împotriva Deciziei civile nr. 476 din 14 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV