ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4472/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4472/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cererii de

revizuire de față, urmare a examinării lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

Prin cererea de

revizuire înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26 martie 2013,

revizuenții M.A.V., Ș.R.E. și C.N. au solicitat anularea Deciziei civile nr.

476 din 14 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 30050.01/3/2007,

cerere formulată în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii,

revizuenții au arătat că prin hotărârea judecătorească a cărei anulare o

solicită, respectiv Decizia civilă din 14 martie 2013 pronunțata de Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 30050.01/3/2007, instanța

de recurs a pronunțat o hotărâre judecătorească potrivnică următoarelor două

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile:

din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr.

40357/3/2007 și

3208 din 21 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

Dosarul nr. 5849/118/2007.

Susțin revizuenții că

prin aceste două hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, instanțele

judecătorești au statuat cu putere de lucru judecat în sensul că sunt singurele

persoane îndreptățite să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent, în

condițiile Legii nr. 10/2001 republicată, pentru bunurile preluate de statul

român, de la numiții N.C.G., N.I.C., R.I.C., I.I.C., Z.I.C., M.I.C. (fostă M.),

Z.I.I.C. și L.F. întrucât doar ei au calitatea de moștenitori ai foștilor

proprietari.

Mai arată că, în cadrul

acestor două procese, soluționate în mod definitiv și irevocabil, instanțele

naționale au verificat calitatea revizuenților de moștenitori ai foștilor

proprietari deposedați, ajungând în final la concluzia că doar ei au calitatea

de moștenitori și, implicit, de persoane îndreptățite la primirea de măsuri

reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001.

În continuarea

argumentării, în cadrul procesului ce a format obiect Dosarului nr.

30050.01/3/2007, revizuenții prezintă următoarea situație a dosarului:

Tribunalul București, prin Sentința civilă nr. 1584 din 26 septembrie 2012, a

considerat ca doar revizuenții au calitatea de moștenitori și, implicit, de

persoane îndreptățite la primirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru

imobilul ce au aparținut numiților N.C.G., N.I.C., R.I.C., I.I.C., Z.I.C.,

M.I.C. (fosta M.), Z.I.I.C. și L.F., imobil situat în București.

recurs, Curtea de Apel București, prin Decizia civilă din 14 martie 2013 a

considerat că revizuenții nu ar avea calitatea de unici moștenitori și,

implicit, de unice persoane îndreptățite la primirea de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru imobilul ce a aparținut numiților N.C.G., N.I.C., R.I.C.,

I.I.C., Z.I.C., M.I.C. (fosta M.), Z.I.I.C. și L.F., imobil situat în

București.

Arată că, deși

într-adevăr cele trei dosare ce s-au aflat pe rolul instanțelor judecătorești

(nr. 40357/3/2007, nr. 5849/118/2007, nr. 30050.01/3/2007) au avut obiecte

diferite, fiind vorba de imobile distincte, este însă adevărat că în fiecare

dosar s-a verificat același lucru: respectiv calitatea lor de unici moștenitori

după numiții N.C.G., N.I.C., R.I.C., I.I.C., Z.I.C., M.I.C. (fosta M.),

Z.I.I.C. și L.F.

Precizează

revizuenții că, în cadrul primelor două dosare, instanțele judecătorești au

ajuns la concluzia că sunt unicii moștenitori ai defuncților N.C.G., N.I.C.,

R.I.C., I.I.C., Z.I.C., M.I.C. (fosta M.), Z.I.I.C. și L.F., în sensul Legii

nr. 10/2001 și chiar în cadrul celui de al doilea dosar, Înalta Curte de

Casație și Justiție reținând calitatea lor de unici moștenitori prin raportare

la cele stabilite cu putere de lucru judecat în cadrul procesului precedent.

În cadrul celui de al

treilea dosar însă, Curtea de Apel București a ajuns la concluzia că

revizuenții nu ar avea calitatea de unici moștenitori ai defuncților N.C.G.,

N.I.C., R.I.C., I.I.C., Z.I.C., M.I.C. (fosta M.), Z.I.I.C. și L.F. statuând că

au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent numai pentru o cotă de 3/8 din

imobilul ce a aparținut defuncților N.C.G., N.I.C., R.I.C., I.I.C., Z.I.C.,

M.I.C. (fosta M.), Z.I.I.C. și L.F.

Consideră revizuenții

că cele statuate prin Decizia Curții de Apel București nr. 479/2013 contrazic

cele stabilite prin hotărârea pronunțată de Tribunalul București și cele

statuate prin hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

motiv pentru care susțin necesitatea admiterii cererii de revizuire și anularea

acestei ultime decizii.

Intimații deși legal

citați nu s-au prezentat și nu au formulat întâmpinare.

Examinând lucrările

dosarului în raport de motivele învederate și dispozițiile legale incidente în

cauză, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire având în

vedere următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pe care revizuenții își întemeiază

cererea, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere dacă este potrivnică unei alte hotărâri dată de o

instanță de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate, dispoziții aplicabile și în cazul în

care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs, iar una dintre

instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se

judecă de această instanță.

Fundamentul motivului

de revizuire înscris în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl reprezintă instituția

puterii lucrului judecat și nu acela al îndreptării hotărârilor greșite prin

anularea acestora și pronunțarea altora.

Întrucât suportul

unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile înscrise în art. 322 pct. 7

îl constituie respectarea principiului autorității de lucru judecat, pentru a

statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire, axată pe un atare temei

de drept, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri

definitive contradictorii, să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același

litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză), hotărârile respective

să nu fi fost pronunțate în același proces, ci în procese sau dosare diferite,

iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii lucrului

judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Dintre aceste

condiții, interes pentru speța dedusă judecății este cea referitoare la identitatea

de părți, obiect și cauză, întrucât celelalte cerințe sunt întrunite care se

referă la existența unor hotărâri definitive, fiind chiar irevocabile,

pronunțate în dosare diferite, fără să se fi discutat aspecte legate de

excepția puterii lucrului judecat în dosarul în care a fost pronunțată Decizia

civilă nr. 476 din 14 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a cărei revizuire se cere.

Prin revizuirea de

față se invocă contrarietatea între Decizia civilă din data de 14 martie 2013

pronunțata de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr.

30050.01/3/2007 și alte două hotărâri judecătorești, respectiv Sentința civilă

nr. 285 din 12 februarie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 40357/3/2007 al

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, irevocabilă prin Decizia civilă

nr. 6947 din 25 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și

Decizia civilă nr. 3208 din 21 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în Dosarul nr. 5849/118/2007.

Examinând prima

hotărâre, respectiv Sentința civilă nr. 285 din 12 februarie 2008 pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 40357/3/2007 se

constată că instanța a admis contestația formulată de reclamanții C.N., M.A.V.

și Ș.R.E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării, dispunând anularea

parțială a Ordinului de restituire în natură nr. A/I 1237 din 26 octombrie 2007

emis de M.A.L în sensul că a dispus restituirea în natură către contestatori și

a cotei de 5/8 din terenul în suprafață de 895 mp, fostul lot nr. 177, situat

în municipiul Mangalia. Sentința a rămas irevocabilă prin epuizarea căilor de

atac (Decizia civilă nr. 822 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă, și Decizia nr. 6947 din 25 iunie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție).

În cel de-al doilea

dosar înregistrat sub nr. 5849/118/2007 pe rolul Tribunalului Constanța

reclamanții C.N., M.N.L.Ș., M.A.V., Ș.R.E. și B.A.I. în contradictoriu cu

pârâții Municipiul Mangalia, prin Primar, Consiliul local Mangalia, A.V.A.S. și

SC T.M.N. au solicitat să se dispună restituirea în natură a imobilului teren

în suprafață totală de 1458 mp situat în municipiul Mangalia, aferent lotului

49 "Cvartalul între vii" sau acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent.

Tribunalul Constanța,

secția civilă, prin Sentința civilă nr. 347 din 17 martie 2009 a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive invocate de SC T.M.N. SA, a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Municipiul Mangalia,

prin primar, Consiliul local Mangalia, A.V.A.S., a admis acțiunea reclamanților

și a obligat pârâta A.V.A.S. să emită dispoziție motivată de propunere de

despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul teren în suprafață de

530,50 mp, care nu poate fi restituit în natură, a obligat pârâții Municipiul

Mangalia, prin primar și Consiliul local Mangalia să restituie reclamanților

prin compensare suprafața de 1225,60 mp formată din lotul 1 în suprafață de 927

mp și lotul 2 în suprafață de 298,60 mp, teren de aceeași valoare și cu

aceleași caracteristici urbanistice cu terenul fostă proprietate a autorilor

reclamanților cu suprafața de 927,50 mp, identificat prin suplimentul la

raportul de expertiză.

Apelurile pârâților

împotriva Sentinței civile nr. 347/2009 au fost respinse prin Decizia nr. 238C

din 19 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă,

minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, iar prin Decizia

civilă nr. 3208 din 21 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins,

ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului și Municipiul Mangalia, prin primar și a admis recursul

declarat de reclamantele G.G.E. și Ș.R.E. împotriva Deciziei nr. 238 C din 19

octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu

minori și familie, muncă și asigurări sociale, modificând decizia recurată în

sensul că, a admis apelurile declarate de pârâții A.V.A.S., Consiliul local

Mangalia și Municipiul Mangalia împotriva Sentinței nr. 347 din 17 martie 2009

a Tribunalului Constanța, secția civilă, a schimbat în parte sentința apelată

în sensul că, a respins acțiunea formulată de reclamanții M.N.L.Ș. și B.A.I.,

ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Cea de a treia

hotărâre, pretins potrivnică primelor două, o constituie Decizia civilă nr. 476

din 14 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 30050.01/3/2007 prin care

s-a admis recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul București prin

primarul general împotriva Sentinței civile nr. 1584 din data de 26 septembrie

2012, pronunțate de către Tribunalul București, secția a III-a civilă, în

Dosarul nr. 30050.01/3/2007, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C.N.,

M.A.V., Ș.R.E. și cu intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului

București și a modificat, în parte, sentința civilă recurată, în sensul că

măsurile reparatorii au fost acordate pentru o cotă de 3/8 din imobil.

Prin cererea de

chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr. 30050.01/3/2007

reclamanții C.N., M.N.L.Ș., M.A.V., B.A.I. și Ș.R.E. au chemat în judecată

Municipiul București prin Primar General și Consiliul General al Municipiului

București pentru obligarea pârâților la restituirea prin echivalent a

imobilului situat în București, compus din teren și 2 clădiri, una cu

destinația de tipografie, iar cealaltă cu destinația de locuință și a

utilajelor aflate în imobilul cu destinația de tipografie.

Față de cele expuse,

în analiza hotărârilor evocate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire

nu întrunește cerințele de admisibilitate întrucât nu se verifică în cauză tripla

identitate de părți, obiect și cauză între cele trei dosare, soluționate prin

hotărârile irevocabile invocate.

Hotărârile pretins

potrivnice au obiecte diferite, referindu-se la imobile diferite. Astfel, în

Dosarul nr. 40357/3/2007 obiectul cererii de chemare în judecată a vizat

solicitarea acordării de măsuri reparatorii pentru un imobil-teren în suprafață

de 898 mp situat în municipiul Mangalia, iar în Dosarul nr. 5849/118/2007

cererea a vizat restituirea în natură a unui imobil-teren în suprafață totală

de 1458 mp situat în municipiul Mangalia, aferent lotului 49, pe când obiectul

cererii de chemare în judecată din Dosarul nr. 30050.01/3/2007 a constat în

solicitarea de restituire prin echivalent a imobilului din București, compus

din teren și două clădiri. Diferit este și obiectul cererii de chemare în

judecată soluționată prin Sentința civilă nr. 1584 din 26 septembrie 2012 a

Tribunalului București, secția a III-a civilă, irevocabilă prin Decizia civilă

nr. 476 din 14 martie 2013 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 30050.01/3/2007,

acțiune care a vizat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat la

fosta adresă din București, compus din teren în suprafață de 2123 mp și

construcțiile amplasate pe terenul respectiv.

Nu se verifică

elementele lucrului judecat nici în privința părților litigante întrucât în

primul Dosar nr. 40357/3/2007 al Tribunalului București au avut calitatea de

pârât Ministerul Apărării, în al doilea Dosar nr. 5849/118/2007 au avut

calitatea de pârâți Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului,

Municipiul Mangalia, prin primar, Consiliul local Mangalia și SC T.M.N., iar în

Dosarul nr. 30050.01/3/2007 au avut calitatea de pârâți Municipiul București,

prin primarul general și Consiliul General al Municipiului București.

În consecință, Înalta

Curte va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire atâta timp cât

condiția privind tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ. nu este

întrunită, ipoteza legală reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. având

scopul de a salvgarda efectul negativ al puterii de lucru judecat în sensul

interzicerii reluării unei judecăți definitive cu privire la același obiect,

între aceleași părți și întemeiate pe aceeași cauză și nu funcția pozitivă a

autorității de lucru judecat, care impune jurisdicțiilor ulterioare respectarea

acelor chestiuni litigioase tranșate deja prin hotărâri anterioare, înzestrate

cu autoritate de lucru judecat, drept pentru care cererea va fi respinsă ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții M.A.V., Ș.R.E. și

C.N. împotriva Deciziei civile nr. 476 din 14 martie 2013 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 11 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV