ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2699/2014

Asupra recursului civil

de față, constată:

Prin decizia nr. 422 din 13 martie 2014, Curtea

de Apel București, secția a-III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de N.N. împotriva deciziei

nr. 1582 din 14 octombrie 2013 pronunțată de aceeași instanță în contradictoriu

cu intimații D.A., R.N., C.D.

Pentru a decide astfel,

Curtea de Apel București a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 322 alin. (1) teza I C. proc. civ. sunt susceptibile de revizuire hotărârile

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date

de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Din interpretarea acestui

text procedural rezultă că principala condiție de admisibilitate a unei cereri de

revizuire - înainte de a se trece la analiza motivelor de revizuire invocate de

către revizuent - este aceea ca cererea de revizuire să fie formulată împotriva

unei hotărâri judecătorești susceptibile de revizuire.

Din verificarea cuprinsului

cererii cu care a fost sesizată, Curtea a constatat că, în cauză, obiect al căii

extraordinare de atac de retractare a revizuirii îl constituie decizia civilă

nr. 1582 din 14 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, aceasta fiind o decizie pronunțată

în calea de atac a recursului.

Prin urmare, hotărârile

prin care se respinge calea de atac a recursului, păstrându-se situația de fapt,

sau hotărârile prin care se anulează recursul sau se constată nul, nu sunt susceptibile

de revizuire.

Din această perspectivă,

Curtea a reținut că, în speță, prin decizia a cărei revizuire se solicită, recursul

a fost respins ca nefondat, instanța netranșând problema de drept dedusă judecății,

prin cererea de chemare în judecată.

Toate aceste aspecte vin

să fundamenteze concluzia, în sensul că, instanța, în recurs nu a făcut o analiză

a raporturilor juridice deduse judecății, ceea ce echivalează cu neevocarea fondului.

Curtea a constatat, așadar,

că evocarea fondului este o condiție de admisibilitate a revizuirii, or, cum în

cauza de față decizia a cărei revizuire s-a solicitat a fost pronunțată în recurs,

iar acesta a fost respins, ca nefondat, fără a se evoca fondul, instanța a apreciat

că nu este admisibilă cererea de revizuire.

De altfel, cererea revizuentului

este inadmisibilă și prin raportare la motivul de revizuire prevăzut de art. 322

pct. 5 C. proc. civ., invocat în cauză.

Astfel, potrivit acestui

text, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare,

precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul,

se poate cere dacă, după darea hotărârii, „s-au descoperit înscrisuri doveditoare,

reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare

mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea

unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

Prin urmare, în sensul

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prin „înscrisuri noi" se înțeleg acele înscrisuri

care existau la data judecății, deoarece numai în această situație ele au putut

fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind

în imposibilitatea de a le prezenta.

Admisibilitatea cererii

de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor

acte noi, dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță, datorită unor împrejurări

mai presus de voința părții.

Ca urmare, simplul fapt

că partea a descoperit, ulterior, anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că

o împrejurare mai presus de voința sa, a împiedicat-o să le procure în timpul procesului,

nu este de natură să determine admiterea cererii de revizuire.

Așa fiind, în ceea ce

privește art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanța a considerat că acest text de lege

vizează o ipoteză riguros determinată și care implică o serie de cerințe, ce trebuie

îndeplinite cumulativ, în lipsa îndeplinirii acestora, nefiind deschisă de legiuitor,

calea de atac a revizuirii.

În cadrul revizuirii nu

se mai pune, deci, problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți,

pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății finalizate cu pronunțarea

hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Împotriva deciziei

nr. 422 din 13 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a-III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a exercitat „apel” revizuentul N.N., cale

de atac, pe care, Înalta Curte a calificat-o ca fiind recurs și, în raport de care,

a invocat, din oficiu, la termenul din 14 octombrie 2014 admisibilitatea acestuia,

față de prevederile art. 328 alin. (1) din același Cod.

Înalta Curte constată

că recursul este inadmisibil și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

Hotărârea împotriva căreia

s-a exercitat recursul din prezenta cauză este decizia nr. 422 din 13.03.2014 a

Curții de Apel București, secția a-III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Este de observat, că cererea

de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei civile nr. 1582 din 14

octombrie 2013 pronunțată de aceeași instanță, prin această din urmă hotărâre fiind

respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții D.M. și N.N. împotriva deciziei

civile nr. 10 din 29 ianuarie 2013 a Tribunalului Călărași, dată în contradictoriu

cu pârâții R.N., C.D. și N.C.

Potrivit dispozițiilor

art. 328 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 „Hotărârea dată asupra revizuirii este

supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.

Așadar, în accepțiunea

textului procedural mai sus evocat, rezultă că, în cazul în care cererea de revizuire

s-a judecat de către o instanță de recurs, hotărârea dată în revizuire nu mai este

susceptibilă de recurs, întrucât este irevocabilă.

Ca atare, în speță, decizia

a cărei revizuire s-a solicitat (nr. 1582 din 14 octombrie 2013) este o hotărâre

judecătorească irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 și, potrivit art.

328 alin. (1) din același Cod, cum hotărârea dată asupra revizuirii este supusă

căilor de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită, rezultă indubitabil,

că și această decizie are același caracter irevocabil și nu poate forma obiect al

cenzurii în recurs.

Această soluție se impune

în respectarea principiilor legalității și unicității căilor de atac și presupune

asigurarea unui cadru procesual determinat de reguli stricte în desfășurarea procedurii

de judecată, în diferite faze procesuale, cu respectarea ierarhiei acestora.

Așa fiind, față de considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul

N.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de revizuentul N.N. împotriva deciziei nr. 422 din 13 martie 2014

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie

2014.