ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2699/2014

Asupra recursului civil de față, constată: Prin decizia nr. 422 din 13 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a-III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de N.N. împotriva deciziei nr. 1582 din 14 octombrie 2013 pronunțată de aceeași instanță în contradictoriu cu intimații D.A., R.N., C.D. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel București a reținut, în esență, următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) teza I C. proc. civ. sunt susceptibile de revizuire hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Din interpretarea acestui text procedural rezultă că principala condiție de admisibilitate a unei cereri de revizuire - înainte de a se trece la analiza motivelor de revizuire invocate de către revizuent - este aceea ca cererea de revizuire să fie formulată împotriva unei hotărâri judecătorești susceptibile de revizuire. Din verificarea cuprinsului cererii cu care a fost sesizată, Curtea a constatat că, în cauză, obiect al căii extraordinare de atac de retractare a revizuirii îl constituie decizia civilă nr. 1582 din 14 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, aceasta fiind o decizie pronunțată în calea de atac a recursului.

Prin urmare, hotărârile prin care se respinge calea de atac a recursului, păstrându-se situația de fapt, sau hotărârile prin care se anulează recursul sau se constată nul, nu sunt susceptibile de revizuire. Din această perspectivă, Curtea a reținut că, în speță, prin decizia a cărei revizuire se solicită, recursul a fost respins ca nefondat, instanța netranșând problema de drept dedusă judecății, prin cererea de chemare în judecată. Toate aceste aspecte vin să fundamenteze concluzia, în sensul că, instanța, în recurs nu a făcut o analiză a raporturilor juridice deduse judecății, ceea ce echivalează cu neevocarea fondului. Curtea a constatat, așadar, că evocarea fondului este o condiție de admisibilitate a revizuirii, or, cum în cauza de față decizia a cărei revizuire s-a solicitat a fost pronunțată în recurs, iar acesta a fost respins, ca nefondat, fără a se evoca fondul, instanța a apreciat că nu este admisibilă cererea de revizuire.

De altfel, cererea revizuentului este inadmisibilă și prin raportare la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat în cauză. Astfel, potrivit acestui text, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, „s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere". Prin urmare, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., prin „înscrisuri noi" se înțeleg acele înscrisuri care existau la data judecății, deoarece numai în această situație ele au putut fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitatea de a le prezenta. Admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte noi, dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță, datorită unor împrejurări mai presus de voința părții. Ca urmare, simplul fapt că partea a descoperit, ulterior, anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa, a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să determine admiterea cererii de revizuire.

Așa fiind, în ceea ce privește art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanța a considerat că acest text de lege vizează o ipoteză riguros determinată și care implică o serie de cerințe, ce trebuie îndeplinite cumulativ, în lipsa îndeplinirii acestora, nefiind deschisă de legiuitor, calea de atac a revizuirii. În cadrul revizuirii nu se mai pune, deci, problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății finalizate cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită. Împotriva deciziei nr. 422 din 13 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a-III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a exercitat „apel” revizuentul N.N., cale de atac, pe care, Înalta Curte a calificat-o ca fiind recurs și, în raport de care, a invocat, din oficiu, la termenul din 14 octombrie 2014 admisibilitatea acestuia, față de prevederile art. 328 alin. (1) din același Cod.

Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed: Hotărârea împotriva căreia s-a exercitat recursul din prezenta cauză este decizia nr. 422 din 13.03.2014 a Curții de Apel București, secția a-III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Este de observat, că cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei civile nr. 1582 din 14 octombrie 2013 pronunțată de aceeași instanță, prin această din urmă hotărâre fiind respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții D.M. și N.N. împotriva deciziei civile nr. 10 din 29 ianuarie 2013 a Tribunalului Călărași, dată în contradictoriu cu pârâții R.N., C.D. și N.C. Potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc.

civ. de la 1865 „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”. Așadar, în accepțiunea textului procedural mai sus evocat, rezultă că, în cazul în care cererea de revizuire s-a judecat de către o instanță de recurs, hotărârea dată în revizuire nu mai este susceptibilă de recurs, întrucât este irevocabilă. Ca atare, în speță, decizia a cărei revizuire s-a solicitat (nr. 1582 din 14 octombrie 2013) este o hotărâre judecătorească irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 și, potrivit art. 328 alin. (1) din același Cod, cum hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită, rezultă indubitabil, că și această decizie are același caracter irevocabil și nu poate forma obiect al cenzurii în recurs.

Această soluție se impune în respectarea principiilor legalității și unicității căilor de atac și presupune asigurarea unui cadru procesual determinat de reguli stricte în desfășurarea procedurii de judecată, în diferite faze procesuale, cu respectarea ierarhiei acestora. Așa fiind, față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul N.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul N.N. împotriva deciziei nr. 422 din 13 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2014.