ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3701/2014

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 58 din 20 ianuarie 2014, Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de B.E. și B.D.A., în contradictoriu cu intimatul executor judecătoresc O.C. împotriva Deciziei civile nr. 1082 din 13 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 707/116/2013 și Deciziei civile nr. 1222 din 10 iulie 2013 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 4433/2/2013. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că prin Decizia civilă nr. 1082 din 13 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea B.E.

împotriva Deciziilor civile nr. 506/2013, nr. 270/2013 și nr. 819/2012 pronunțate de Tribunalul Călărași în contradictoriu cu intimatul executor judecătoresc O.C. și a declinat competența de soluționare a cauzei privind soluționarea recursului declarat de recurenta contestatoare B.E. împotriva sentinței civile nr. 593/2012 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară în favoarea Tribunalului București. Totodată, prin Decizia civilă nr. 1222 din 10 iulie 2013 Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de recurenții contestatori împotriva Deciziei civile nr. 1082/2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Astfel, curtea de apel a notat că prin niciuna dintre cele două hotărâri atacate nu s-a evocat fondul, subliniind că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire instituite de art. 322 C. proc. civ. Totodată, curtea de apel a reținut că niciunul dintre argumentele menționate în motivarea în fapt a cererii de revizuire nu se regăsesc în ipotezele avute în vedere de art. 322 pct. 2 și 6 C. proc. civ. invocate. Împotriva acestei decizii, B.E., prin mandatar B.D.A. a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. La termenul din 01 octombrie 2014, instanța de recurs, în ședință publică, a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului.

Prin Decizia nr. 2840 din 01 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a respins ca inadmisibil recursul reținând că potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită." Or, în speță, obiectul cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 6 C. proc. civ. îl constituie Deciziile civile nr. 1082 din 13 iunie 2013 și nr. 1222 din 10 iulie 2013 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, decizii irevocabile. Prin urmare, decizia pronunțată de curtea de apel în revizuire este irevocabilă, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 raportat la art. 328 alin. (1) C. proc.

civ., calea extraordinară de atac fiind exercitată, la rândul său, împotriva unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Astfel, instanța de recurs, constatând că hotărârea supusă revizuirii, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca inadmisibil. Împotriva acestei decizii, B.E., prin mandatar B.D.A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (2) și art. 318 alin. (1) C. proc. civ. În motivare, contestatoarea a arătat că prin decizia atacată recursul a fost respins fără a fi analizat pe fond și fără a fi cercetate motivele de casare sau modificare prezentate în dosar.

Astfel, contestatoarea a susținut că instanța de recurs nu a luat în considerare prevederile art. 312 alin. (3), (4) și (5) C. proc. civ., omițând intenționat să judece fondul cauzei. În continuare, contestatoarea a prezentat situația de fapt și istoricul litigiului, subliniind că hotărârile pronunțate sunt nedrepte și constituie o sfidare fată de familia acesteia. În final, a solicitat soluționarea căii de atac conform prevederilor art. 320 alin. (1) C. proc. civ. și, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 din același Cod a solicitat casarea deciziei atacate și acordarea de daune interese în valoare de 25.300 lei reprezentând drepturi de arendă aferente anilor 2004-2005, majorări de întârziere, cheltuieli de judecată și cheltuieli pentru întreținerea sănătății.

A solicitat totodată anularea taxei de 194 lei impusă de Judecătoria Lehliu Gară și de 97 lei impusă de Tribunalul Călărași. Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată următoarele: Codul de procedură civilă reglementează prin art. 317 și art. 318 o contestație în anulare obișnuită, de drept comun și o contestație în anulare specială. În conformitate cu prevederile art. 317 C. proc. civ., sunt două motive ce se pot invoca în cazul contestației în anulare obișnuite, respectiv dacă procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii și dacă hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

În speță, criticile invocate de contestatoare nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute de textul legal evocat, ci vizează aspecte ce țin de nemulțumirea părții față de soluția dată prin decizia atacată, motivul de revizuire prevăzut de art. 317 alin. (2) C. proc. civ. constatându-se a fi invocat doar formal. Art. 318 teza a ll-a C. proc. civ. instituie două condiții în care se poate exercita contestația în anulare specială, respectiv instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte să fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, iar această omisiune să se fi produs din greșeală. În speță, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 2840 din 01 octombrie 2014, instanța de recurs a respins ca inadmisibil recursul declarat de B.E.

împotriva Deciziei civile nr. 58 din 20 ianuarie 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reținând că, întrucât hotărârea a cărei revizuire se solicită este irevocabilă, în raport de prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", aceasta nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului. Cum în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de recurs s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată din oficiu și, constatând că recursul este inadmisibil, nu a procedat la analiza pe fond a acestuia.

Prin urmare, critica contestatoarei vizând nepronunțarea asupra motivelor de recurs invocate nu poate fi încadrată în motivele de contestație în anulare prevăzute de art. 318 teza a ll-a C. proc. civ. Aceasta, întrucât așa cum s-a reținut în precedent, art. 318 teza a ll-a C. proc. civ. instituie două condiții în care se poate exercita această cale extraordinară de atac, respectiv instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte să fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, iar această omisiune să se fi produs din greșeală. Or, în speță, față de cele arătate mai sus, nu se poate concluziona că instanța de recurs a omis, din greșeală, să se pronunțe asupra motivelor de recurs invocate de recurentă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea B.E., prin mandatar B.D.A. împotriva Deciziei nr. 2840 din 01 octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2014.