ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3701/2014

Asupra

contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 58 din 20

ianuarie 2014, Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de B.E. și B.D.A., în contradictoriu cu intimatul executor

judecătoresc O.C. împotriva Deciziei civile nr. 1082 din 13 iunie 2013,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, în Dosarul nr. 707/116/2013 și Deciziei civile nr.

1222 din 10 iulie 2013 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr.

4433/2/2013.

Pentru a decide

astfel, curtea de apel a reținut că prin Decizia civilă nr. 1082 din 13 iunie

2013, Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea

B.E. împotriva Deciziilor civile nr. 506/2013, nr. 270/2013 și nr. 819/2012

pronunțate de Tribunalul Călărași în contradictoriu cu intimatul executor

judecătoresc O.C. și a declinat competența de soluționare a cauzei privind

soluționarea recursului declarat de recurenta contestatoare B.E. împotriva

sentinței civile nr. 593/2012 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară în favoarea

Tribunalului București.

Totodată, prin

Decizia civilă nr. 1222 din 10 iulie 2013 Curtea de Apel București, secția a

lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată

contestația în anulare formulată de recurenții contestatori împotriva Deciziei

civile nr. 1082/2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Astfel, curtea

de apel a notat că prin niciuna dintre cele două hotărâri atacate nu s-a evocat

fondul, subliniind că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a

cererii de revizuire instituite de art. 322 C. proc. civ.

Totodată, curtea

de apel a reținut că niciunul dintre argumentele menționate în motivarea în

fapt a cererii de revizuire nu se regăsesc în ipotezele avute în vedere de art.

322 pct. 2 și 6 C. proc. civ. invocate.

Împotriva

acestei decizii, B.E., prin mandatar B.D.A. a declarat recurs, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

La termenul din

01 octombrie 2014, instanța de recurs, în ședință publică, a invocat, din

oficiu, excepția inadmisibilității recursului.

Prin Decizia

nr. 2840 din 01 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a

ll-a civilă, a respins ca inadmisibil recursul reținând că potrivit

dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra

revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea

revizuită."

Or, în speță,

obiectul cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 6

C. proc. civ. îl constituie Deciziile civile nr. 1082 din 13 iunie 2013 și nr.

1222 din 10 iulie 2013 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a lll-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, decizii irevocabile.

Prin urmare,

decizia pronunțată de curtea de apel în revizuire este irevocabilă, în sensul

dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 raportat la art. 328 alin. (1) C. proc.

civ., calea extraordinară de atac fiind exercitată, la rândul său, împotriva

unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Astfel,

instanța de recurs, constatând că hotărârea supusă revizuirii, fiind

irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca inadmisibil.

Împotriva

acestei decizii, B.E., prin mandatar B.D.A. a formulat contestație în anulare,

întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (2) și art. 318 alin. (1) C. proc.

civ.

În motivare,

contestatoarea a arătat că prin decizia atacată recursul a fost respins fără a

fi analizat pe fond și fără a fi cercetate motivele de casare sau modificare

prezentate în dosar.

Astfel,

contestatoarea a susținut că instanța de recurs nu a luat în considerare

prevederile art. 312 alin. (3), (4) și (5) C. proc. civ., omițând intenționat

să judece fondul cauzei.

În continuare,

contestatoarea a prezentat situația de fapt și istoricul litigiului, subliniind

că hotărârile pronunțate sunt nedrepte și constituie o sfidare fată de familia

acesteia.

În final, a

solicitat soluționarea căii de atac conform prevederilor art. 320 alin. (1) C.

proc. civ. și, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 din

același Cod a solicitat casarea deciziei atacate și acordarea de daune interese

în valoare de 25.300 lei reprezentând drepturi de arendă aferente anilor

2004-2005, majorări de întârziere, cheltuieli de judecată și cheltuieli pentru

întreținerea sănătății.

A solicitat

totodată anularea taxei de 194 lei impusă de Judecătoria Lehliu Gară și de 97

lei impusă de Tribunalul Călărași.

Analizând

contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată

următoarele:

Codul de

procedură civilă reglementează prin art. 317 și art. 318 o contestație în

anulare obișnuită, de drept comun și o contestație în anulare specială.

În conformitate

cu prevederile art. 317 C. proc. civ., sunt două motive ce se pot invoca în

cazul contestației în anulare obișnuite, respectiv dacă procedura de chemare a

părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit

cerințelor legii și dacă hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

În speță,

criticile invocate de contestatoare nu se încadrează în niciunul dintre

motivele prevăzute de textul legal evocat, ci vizează aspecte ce țin de

nemulțumirea părții față de soluția dată prin decizia atacată, motivul de

revizuire prevăzut de art. 317 alin. (2) C. proc. civ. constatându-se a fi

invocat doar formal.

Art. 318 teza a

ll-a C. proc. civ. instituie două condiții în care se poate exercita

contestația în anulare specială, respectiv instanța, respingând recursul sau

admițându-l numai în parte să fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de

modificare sau de casare, iar această omisiune să se fi produs din greșeală.

În speță, Înalta

Curte constată că prin Decizia nr. 2840 din 01 octombrie 2014, instanța de

recurs a respins ca inadmisibil recursul declarat de B.E. împotriva Deciziei

civile nr. 58 din 20 ianuarie 2014 pronunțate de Curtea de Apel București,

secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reținând că,

întrucât hotărârea a cărei revizuire se solicită este irevocabilă, în raport de

prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora „Hotărârea dată

asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea

revizuită", aceasta nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului.

Cum în

conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va

pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care

fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte

constată că în mod corect instanța de recurs s-a pronunțat cu prioritate asupra

excepției inadmisibilității recursului, invocată din oficiu și, constatând că

recursul este inadmisibil, nu a procedat la analiza pe fond a acestuia.

Prin urmare,

critica contestatoarei vizând nepronunțarea asupra motivelor de recurs invocate

nu poate fi încadrată în motivele de contestație în anulare prevăzute de art.

318 teza a ll-a C. proc. civ.

Aceasta,

întrucât așa cum s-a reținut în precedent, art. 318 teza a ll-a C. proc. civ.

instituie două condiții în care se poate exercita această cale extraordinară de

atac, respectiv instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte să

fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, iar

această omisiune să se fi produs din greșeală.

Or, în speță,

față de cele arătate mai sus, nu se poate concluziona că instanța de recurs a

omis, din greșeală, să se pronunțe asupra motivelor de recurs invocate de

recurentă.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea B.E., prin mandatar B.D.A.

împotriva Deciziei nr. 2840 din 01 octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2014.