ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1795/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a-IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții P.T., B.Ș., G.G., G.I., B.M., V.I. și C.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., obligarea acesteia la plata primei tranșe de 40% din suma totală de 236.776 lei reprezentând compensații bănești pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului de la Craiova, precum și stabilirea unui termen de maxim 30 de zile calendaristice de la rămânerea definitivă a hotărârii, în care pârâtă să emită actul administrativ, cu penalități de întârziere în cuantum de 100 lei, pentru fiecare zi de întârziere.

În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că aceste compensații bănești le-au fost acordate prin Hotărârea din 02 decembrie 2005 emisă de Comisia Județeană Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Călărași și validată prin Decizia nr. 556 din 11 aprilie 2008 emisă de Vicepreședintele AN.R.P. Prin sentința civilă nr. 1689 din 05 mai 2009, Tribunalul București, secția a-IX-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal, în considerarea prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pârâta fiind o autoritate publică centrală.

S-a apreciat că nu sunt incidente în cauză prevederile de excepție ale art. 7 din Legea nr. 9/1998, care vizează doar situația contestării deciziei A.N.R.P. de stabilire a despăgubirilor. Prin sentința civilă nr. 3558 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reținând în motivarea sentinței că potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998, hotărârile Comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza teritorială căruia domiciliază solicitantul, iar prin dispozițiile art. 31 din O.G.

nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, s-a prevăzut că actele cancelariei primului ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul. Totodată, prin soluția adoptată în ședința Plenului judecătorilor secției contencios administrativ a Înaltei Curții de Casație și Justiție din data de 03 decembrie 2007, conform ar.33 alin. (1) și (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curții de Casație și Justiție, s-a stabilit de principiu că instanța competentă să soluționeze litigiile având ca obiect obligarea A.N.R.P.

de a emite o hotărâre de validare/invalidare a comisiei locale, este tribunalul, chiar dacă nu este vorba despre contestarea hotărârilor comisiei centrale privind analizarea contestațiilor împotriva comisiilor locale și de validare/invalidare a acestora, situație în care sunt incidente normele de competență materială derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență materială între cele două instanțe judecătorești de grade diferite, Curtea de Apel București, prin aceeași hotărâre a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru regulator de competență, în baza art. 21 C. proc.

civ. Soluționând conflictul negativ ivit între Tribunalul București și Curtea de Apel București, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: După cum se constată din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reclamanții solicită plata primei tranșe de 40% din suma totală de 236.776 lei, reprezentând compensații bănești acordate prin Hotărârea din 02 decembrie 2005 emisă de Comisia Județeană Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Călărași și validată prin Decizia nr. 556 din 11 aprilie 2008 emisă de Vicepreședintele A.N.R.P. în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/1998.la data efectuării plății.

Cererea de chemare în judecată are ca temei de drept prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, respectiv ale normelor metodologice pentru aplicarea acestui act normativ aprobate prin H.G. nr. 753/1998. Ținând seama de obiectul cererii de chemare în judecată și pentru rațiuni de simetrie juridică, se apreciază că prin sentința nr. 3558 a Curții de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit în mod corect competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 9/1998 și art. 31 din O.G.

nr. 94/2004 în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ, dat fiind caracterul derogatoriu al normelor de procedură instituite prin actele normative enunțate anterior, care stabilesc în mod expres competența materială de soluționare a unor astfel de cauze în favoarea secției de contencios administrativ a Tribunalului.

În altă ordine de idei, trebuie precizat că art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificarile si completările ulterioare, prevede că, “prin decizie, vicepreședintele A.N.R.P., care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului București . (…). Deciziile de plata prin care se modifica hotărârile inițiale, deciziile de invalidare și cele prin care se soluționează contestațiile se comunica beneficiarilor și pot fi atacate în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul . ” Ca atare, Înalta Curte reține că nu sunt incidente în speță normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată și apreciază că trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 9/1998, soluție de principiu ce a fost adoptată de Plenul judecătorilor secției contencios administrativ a Înaltei Curții de Casație și Justiție din data de 03 decembrie 2007,

conform ar.33 alin. (1) și (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curții de Casație și Justiție. Având în vedere considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe P.T., B.Ș., G.G., G.I., B.M., V.I., C.E. și A.N.R.P. în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 aprilie 2010.