ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1795/2010

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul

București, secția a-IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții P.T.,

B.Ș., G.G., G.I., B.M., V.I. și C.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P.,

obligarea acesteia la plata primei tranșe de 40% din suma totală de 236.776 lei

reprezentând compensații bănești pentru bunurile trecute în proprietatea

statului bulgar în urma aplicării Tratatului de la Craiova, precum și

stabilirea unui termen de maxim 30 de zile calendaristice de la rămânerea

definitivă a hotărârii, în care pârâtă să emită actul administrativ, cu

penalități de întârziere în cuantum de 100 lei, pentru fiecare zi de

întârziere.

În motivarea cererii

lor, reclamanții au arătat că aceste compensații bănești le-au fost acordate prin

Hotărârea din 02 decembrie 2005 emisă de Comisia Județeană Călărași pentru

aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Călărași și

validată prin Decizia nr. 556 din 11 aprilie 2008 emisă de Vicepreședintele AN.R.P.

Prin sentința civilă nr.

1689 din 05 mai 2009, Tribunalul București, secția a-IX-a contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal,

în considerarea prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pârâta

fiind o autoritate publică centrală.

S-a apreciat că nu

sunt incidente în cauză prevederile de excepție ale art. 7 din Legea nr. 9/1998,

care vizează doar situația contestării deciziei A.N.R.P. de stabilire a

despăgubirilor.

Prin sentința civilă nr.

3558 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a-VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

reținând în motivarea sentinței că potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998,

hotărârile Comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi

atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios

administrativ a tribunalului în raza teritorială căruia domiciliază

solicitantul, iar prin dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 94/2004 privind

reglementarea unor măsuri financiare, s-a prevăzut că actele cancelariei

primului ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în

termen de 30 de zile de la comunicare la secția de contencios administrativ a

tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Totodată, prin

soluția adoptată în ședința Plenului judecătorilor secției contencios

administrativ a Înaltei Curții de Casație și Justiție din

data de 03 decembrie 2007, conform ar.33 alin. (1) și (3) din Regulamentul

privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curții de Casație

și Justiție, s-a stabilit de principiu că instanța competentă să

soluționeze litigiile având ca obiect obligarea A.N.R.P. de a emite o hotărâre

de validare/invalidare a comisiei locale, este tribunalul, chiar dacă nu este

vorba despre contestarea hotărârilor comisiei centrale privind analizarea

contestațiilor împotriva comisiilor locale și de validare/invalidare a

acestora, situație în care sunt incidente normele de competență materială

derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență materială între cele două instanțe

judecătorești de grade diferite, Curtea de Apel București, prin aceeași

hotărâre a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, pentru regulator de competență, în baza art.

21 C. proc. civ.

Soluționând

conflictul negativ ivit între Tribunalul București și Curtea de Apel București,

Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele

considerente:

După cum se constată

din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reclamanții solicită plata primei

tranșe de 40% din suma totală de 236.776 lei, reprezentând compensații bănești

acordate prin Hotărârea din 02 decembrie 2005 emisă de Comisia Județeană

Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului

Călărași și validată prin Decizia nr. 556 din 11 aprilie 2008 emisă de

Vicepreședintele A.N.R.P. în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/1998.la

data efectuării plății.

Cererea de chemare în

judecată are ca temei de drept prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea

de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea

statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat

la Craiova, la 7 septembrie 1940, respectiv ale normelor metodologice pentru

aplicarea acestui act normativ aprobate prin H.G. nr. 753/1998.

Ținând

seama de obiectul cererii de chemare în judecată și pentru rațiuni de simetrie

juridică, se apreciază că prin sentința nr. 3558 a Curții de Apel București, secția

a-VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit în mod corect

competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 7 alin. 4 din

Legea nr. 9/1998 și art. 31 din O.G. nr. 94/2004 în favoarea Tribunalului

București, secția contencios administrativ, dat fiind caracterul derogatoriu al

normelor de procedură instituite prin actele normative enunțate anterior, care

stabilesc în mod expres competența materială de soluționare a unor astfel de

cauze în favoarea secției de contencios administrativ a Tribunalului.

În altă

ordine de idei, trebuie precizat că art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007

privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea

aparatului de lucru al Guvernului, cu modificarile si completările ulterioare,

prevede

că, “prin decizie, vicepreședintele A.N.R.P., care coordonează aplicarea Legii nr.

9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în

conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene,

respectiv ale comisiei municipiului București

.

(…).

Deciziile

de plata prin care se modifica hotărârile inițiale, deciziile de

invalidare și cele

prin care se soluționează contestațiile se comunica beneficiarilor și pot fi

atacate în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a

tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul

.

”

Ca atare, Înalta

Curte reține că nu sunt incidente în speță normele de drept comun în materia

competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr.

554/2004, modificată și apreciază că trebuie aplicat principiul lex specialia

generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei

norme speciale, respectiv Legea nr. 9/1998, soluție de principiu ce a fost adoptată

de Plenul judecătorilor secției contencios administrativ a Înaltei Curții

de Casație și Justiție din data de 03 decembrie 2007, conform

ar.33 alin. (1) și (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea

administrativă a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Având în vedere

considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și

care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului

București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe P.T., B.Ș., G.G., G.I., B.M., V.I., C.E. și A.N.R.P.

în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 09 aprilie 2010.