ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului

București reclamanta M.F. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea

pârâtei la plata primei tranșe de 40% din suma totală de 166.494,72

lei, reprezentând compensații bănești pentru bunurile trecute în

proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și

Bulgaria, sumă acordată prin Hotărârea nr. 263 din 13 aprilie

2006 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 9/1998 din cadrul

Instituției Prefectului Călărași și validată prin

Decizia nr. 2310 din 18 noiembrie 2008 emisă de Vicepreședintele

Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților, cu stabilirea unui termen pentru emiterea titlului de

plată și cu obligarea pârâtei la plata unor penalități de

întârziere.

Prin sentința nr. 1688 din 5 mai 2009 a Tribunalului București a fost declinată competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel București.

Instanța a reținut că în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

întrucât litigiul privește o autoritate publică de nivel central. Instanța

a constatat că este stabilită competența expres prevăzută

de textul indicat în favoarea Curții de Apel, nefiind incidente

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 9/1998, întrucât aceste dispoziții

se aplică numai în cazul atacării deciziei Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților de stabilire a

despăgubirilor, iar litigiul dedus judecății nu privește

cuantumul sumei cuprinsă în titlu.

Prin sentința nr. 3501 din 27

octombrie 2009 a Curții de Apel București a fost declinată

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, reținând că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554/2004 conform cărora

sancțiunile și despăgubirile cuprinse în hotărârile

judecătorești se aplică/se acordă de instanța de

executare la cererea reclamantei.

Curtea a reținut că prin

cererea introductivă se tinde la obligarea pârâtei la plata sumei stabilită

prin sentința nr. 24 din 16 ianuarie 2008, a Tribunalului București, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1912/2008 a

Curții de Apel București, iar instanța de executare este

Tribunalul.

De asemenea, Curtea a constatat ivit un

conflict negativ de competență, în baza art. 22 C. proc. civ. și

a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Obiectul prezentului litigiu este

reprezentat de obligarea recurentei-pârâte la plata primei tranșe de 40%

din suma totală de 166.494,72 lei, cuvenită intimatului-reclamant cu

titlu de compensații bănești, în baza hotărârii nr. 263/2006

emisă de Instituția Prefectului Călărași.

Ca atare, este vorba despre o

acțiune generată de neplata în termenul legal a unor despăgubiri

stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de

Legea nr. 290/2003, ipoteză asimilată refuzului nejustificat de

rezolvare a unei cereri, conform art. 2 alin. (1) lit. i) teza finală din

Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte apreciază că,

pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu,

sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.

Conform alin. (3) al articolului anterior

indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de

hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București,

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Serviciul pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003.

În plus, alin. (4) al aceluiași

articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, Serviciul

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va

aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui

Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003.

Alin. (5) din articolul în discuție

precizează că hotărârile Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților sunt supuse controlului

judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Totodată, conform alin. (6) al

articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal

sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G.

nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul

că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului

judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de

30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a

tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Din interpretarea tuturor acestor texte

normative rezultă faptul că actele administrative tipice sau

asimilate emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la

instanța de contencios administrativ, fiind vorba de o

competență specială a tribunalului, atât în etapa stabilirii

dreptului cât și în etapa efectuării plăților.

c

ompetența

materială a instanței de judecată este reglementată de

norme imperative.

În litigiul de față,

suntem în prezența unei acțiuni generată de neplata unor

despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, având drept temei

juridic Legea nr. 290/2003.

Altfel spus, trebuie aplicat

principiul

lex specialia generalibus derogant

, fiind vorba despre un

litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003,

motiv pentru care în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe M.F. și Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților în favoarea

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2010.