ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului București reclamanta M.F. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea pârâtei la plata primei tranșe de 40% din suma totală de 166.494,72 lei, reprezentând compensații bănești pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, sumă acordată prin Hotărârea nr. 263 din 13 aprilie 2006 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Călărași și validată prin Decizia nr. 2310 din 18 noiembrie 2008 emisă de Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu stabilirea unui termen pentru emiterea titlului de plată și cu obligarea pârâtei la plata unor penalități de întârziere.

Prin sentința nr. 1688 din 5 mai 2009 a Tribunalului București a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât litigiul privește o autoritate publică de nivel central. Instanța a constatat că este stabilită competența expres prevăzută de textul indicat în favoarea Curții de Apel, nefiind incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 9/1998, întrucât aceste dispoziții se aplică numai în cazul atacării deciziei Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de stabilire a despăgubirilor, iar litigiul dedus judecății nu privește cuantumul sumei cuprinsă în titlu.

Prin sentința nr. 3501 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554/2004 conform cărora sancțiunile și despăgubirile cuprinse în hotărârile judecătorești se aplică/se acordă de instanța de executare la cererea reclamantei. Curtea a reținut că prin cererea introductivă se tinde la obligarea pârâtei la plata sumei stabilită prin sentința nr. 24 din 16 ianuarie 2008, a Tribunalului București, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1912/2008 a Curții de Apel București, iar instanța de executare este Tribunalul. De asemenea, Curtea a constatat ivit un conflict negativ de competență, în baza art. 22 C. proc.

civ. și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de obligarea recurentei-pârâte la plata primei tranșe de 40% din suma totală de 166.494,72 lei, cuvenită intimatului-reclamant cu titlu de compensații bănești, în baza hotărârii nr. 263/2006 emisă de Instituția Prefectului Călărași. Ca atare, este vorba despre o acțiune generată de neplata în termenul legal a unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003, ipoteză asimilată refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri, conform art. 2 alin. (1) lit. i) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003. Conform alin. (3) al articolului anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. În plus, alin. (4) al aceluiași articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Alin. (5) din articolul în discuție precizează că hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Totodată, conform alin. (6) al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative tipice sau asimilate emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba de o competență specială a tribunalului, atât în etapa stabilirii dreptului cât și în etapa efectuării plăților. c ompetența materială a instanței de judecată este reglementată de norme imperative. În litigiul de față, suntem în prezența unei acțiuni generată de neplata unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003. Altfel spus, trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant , fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003, motiv pentru care în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe M.F. și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.