ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2934/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 659 din 6 februarie 2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, în cauza privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 în Reprezentarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1849 din 18 aprilie 2018, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei promovate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (1

1

) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Deci, art. 10 alin. (1) și alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea înregistrată la data de 19.10.2017 sub nr. de dosar x/2017, reclamanta SC A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Sector 2 a Finanțelor București obligarea acesteia la punerea în executare a deciziei civile nr. 1390/23.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2014, definitivă, prin care s-a dispus desființarea deciziei nr. 7404/23.11.2009 de suspendare a autorizației de antrepozit fiscal nr. x/24.10.2007.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, arătând că în raport de obiectul cauzei și de emitentul deciziei civile nr. 1390/23.03.2017, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554/2004.

Deci, în primul ciclu procesual în cadrul dosarului nr. x/2014, prima instanță, respectiv tribunalul, a soluționat cauza prin admiterea excepției autorității de lucru judecat -sentința civilă nr. 6234/2015, iar Curtea de Apel București a admis recursul formulat și a trimis cauza spre rejudecare.

În rejudecarea după casare, prin sentința civilă nr. 5268 din data de 28.09.2016, pronunțata în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 1390 din 23.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și Fiscal, definitivă, a fost admis recursul reclamatei împotriva sentinței civile nr. 5268 din data de 28.09.2016 a Tribunalului București, a fost casată sentința recurată, și, rejudecându-se cauza, au fost respinse excepțiile invocate și a fost admisă acțiunea restrânsă.

Înalta Curte constată că obiectul prezentei cereri, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, constă în aplicarea unor penalități pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1390/23.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, respectiv din data de 22.04.2017 și până la data desființării deciziei nr. 7404/23.11.2009.

Prin urmare, raportat la acest obiect, competența de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data introducerii cererii:

"(1) Instanța de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț), instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie și de încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc. "

Instanța de executare este definită la art. 2 lit. ț) din același act normativ ca fiind "instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ".

În cauza de față instanța care a soluționat fondul litigiului și care, în consecință, este instanța de executare, este Tribunalul București, instanță care a pronunțat sentința civilă nr. 5268 din data de 28.09.2016.

Înalta Curte apreciază că nu are relevanță faptul că soluția pronunțată în etapa fondului a fost în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibile și că, în calea de atac a recursului, sentința a fost casată de Curtea de Apel București, cauza fiind rejudecată și soluționată în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost restrânsă. Această împrejurare nu este în măsură să conducă la concluzia că instanța de recurs, respectiv Curtea de Apel București, a devenit instanță de fond, în sensul art. 2 lit. ț) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. "A." S.R.L. și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, prin Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2018.