ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 615/2017

Decizia nr. 615/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată nr. x/90/2015 pe rolul Tribunalului Vâlcea, disjunsă din Dosarul nr. x/90/2014, reclamantul A. în numele și pentru membrii de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. a chemat în judecată pe pârâta SN O. SA - Sucursala exploatarea minieră Rm. Vâlcea, în litigiu având ca obiect drepturi de muncă. Reclamanții au arătat că sunt salariații SN O. SA - Sucursala Exploatarea Minieră Rm. Vâlcea, unitate al cărei obiect de activitate este în domeniul minier, extragerea sării și a pietrei, majoritatea fiind angajați la pârâtă înainte de data de 1 aprilie 2001. înainte de acest moment toți au beneficiat de grupa a Il-a de muncă.

începând cu data de 1 aprilie 2001 noțiunea de grupa a II-a de muncă nu mai există, ea fiind înlocuită cu noțiunea de condiții deosebite de muncă, definită de art. 19 din Legea nr. 19/2000, iar criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite a fost reglementată prin H.G. nr. 261/2001, care a stabilit o procedură specială în acest sens. Deși reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul aceleiași unități, în aceleași condiții de muncă (condiții care sunt neschimbate de zeci de ani), din cauza nerespectării de către pârâtă a prevederilor H.G. nr. 261/2001, ei se află în situația în care perioada lucrată înainte de 1 aprilie 2001 să fie considerată ca lucrată în grupa a II-a de muncă, iar perioada ulterioară în condiții normale, fără ca aceste condiții de muncă să se fi îmbunătățit în vreun fel.

Din adresa din 11 septembrie 2014 emisă de pârâtă, rezultă că numai o parte dintre salariați au fost încadrați în condiții deosebite de muncă și numai pentru perioade foarte scurte de timp. Pârâta a încălcat prevederile art. 5 C. muncii, potrivit cărora în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, dar și pe ale art. 39 alin. (1) lit. d) și g) C. muncii, care reglementează egalitatea de șanse și de tratament. Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea ei, ca nefondată.

Prima instanță, prin sentința civilă nr. 324 din 23 februarie 2016 a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a admis în parte acțiunea și a constatat că activitatea desfășurată de reclamanți în cadrul pârâtei se încadrează în condiții deosebite de muncă, A obligat pârâta să întocmească și să depună declarațiile rectificative pentru perioada lucrată în condiții deosebite și să achite contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale aferente. A fost respins petitul 4 al acțiunii și a fost obligată pârâta la 3.900 lei cheltuieli de judecată către reclamanți. Pârâta a formulat apel împotriva sentinței tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin întâmpinarea formulată, intimații-reclamanți au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apel, instanța a dispus suplimentarea probatoriului, solicitând apelantei-pârâte să depună la dosar avizele inspectoratului teritorial de muncă, cu tabelele anexe și să precizeze în scris, în mod concret, locul de muncă al fiecăruia dintre reclamanți, obligație pe care apelanta și~a îndeplinit-o. Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin Decizia nr. 2518 din 15 noiembrie 2016 a admis apelul pârâtei și a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea, reținând că problema litigioasă a făcut obiectul unui recurs în interesul legii, soluționat prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2016. Prin această decizie s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 19/2000, ari 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, raportate la art. 2 alin. (2), art. 3, art. 4, art. 11, art. 12, art. 15, art. 16 și art. 18 din H.G.

nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, respectiv, art. 1 - art. 4, art. 7 - art. 9, art. 13 alin. (4) și art. 131 din H.G. nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, nu este deschisă calea unei acțiuni în constatare de drept comun a condițiilor deosebite de muncă în care angajații și-au desfășurat activitatea după data de 1 aprilie 2001 și nici a acțiunii în obligare a angajatorilor la încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții, atunci când aceștia din urmă nu au obținut sau, după caz. nu au reînnoit avizele pentru încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții.

Curtea de apei a constatat, în raport de susținerile părților, de expertiza efectuată în dosarul de fond și de noile înscrisuri depuse în apel de către pârâtă, că pentru locurile de muncă ale reclamanților nu există avizul inspectoratului teritorial de muncă, ceea ce înseamnă că reclamanții nu au deschisă calea unei acțiuni prin care să se constate că au desfășurat activitate în condiții deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001. La data de 29 decembrie 2016, data poștei, potrivit ștampilei aplicate pe plicul de expediere aflat la fila 5 dosar Curtea de Apel Pitești, reclamanții, membrii ai A., D., B., H., F., L., J., M., E., K., C., I., N. și G. au solicitat revizuirea Deciziei nr. 2518 din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că prezenta cauză este disjunsă din Dosarul nr. x/90/2014, ce reprezintă o singură cauză și care a fost gestionată în mai multe dosare care au primit soluții diferite, Decizia a cărei retractare se solicită este contrară celor pronunțate în Dosarele nr. x/90/2015 nr. x/90/2015, nr. x/90/2015 și nr. x/90/2015 ale Curții de Apel Pitești, existând tripla identitate impusă de textul legal, ca o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire. Curtea de apel a reținut eronat în considerentele deciziei atacate cu revizuire că nu a fost parcursă procedura administrativă de încadrare a locurilor de muncă in condiții deosebite șl că nu au avut avizul inspectoratului teritorial de muncă, deși revizuenții au probat îndeplinirea acestor cerințe prealabile, prin înscrisurile depuse în faza apelului.

Au susținut că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate anterior în dosarele disjunse, menționate mai sus. Prin Decizia nr. 242 din 6 februarie 2017 Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența materială de soluționare a cererii de revizuire, ca instanță mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre în raport de dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ. Astfel învestită prin declinare, Înalta Curte de Casație și Justiție, la termenul de judecată din data de 30 martie 2017, a invocat, din oficiu, excepția tardivității cererii de revizuire, Analizând cererea de revizuire, în raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 cu referire la dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente: Cererea de revizuire este îndreptată împotriva Deciziei nr. 2518 din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, revizuenții susținând că această hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziilor pronunțate de aceeași instanță în Dosarele nr. x/90/2015, nr. x/90/2015, nr. x/90/2015 și nr. x/90/2015. Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cazul în care se invocă ca temei juridic al cererii de revizuire contrari etatea de hotărâri în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speță, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv Decizia civilă nr. 2518 din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunțată în apel, în soluționarea unui conflict de muncă, Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate in cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs, iar art. 634 alin. (2) din același cod prescrie că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului sau recursului sau, după caz, la data pronunțării.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale evocate, rezultă că deciziile pronunțate în apel în materia conflictelor de muncă sunt decizii definitive de la data pronunțării, În raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că hotărârea supusă revizuirii s-a pronunțat la 15 noiembrie 2016, termenul legai de pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 15 decembrie 2016. Cererea de revizuire a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la data de 29 decembrie 2016, astfel cum rezultă din plicul atașat cererii, (fila 5, dosar Curtea de Apel).

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege. Așa fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea, ca tardivă, a cererii de revizuire cu care a fost învestită, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 2518 din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, formulată de revizuenții D., B., H., F., L., J., M., E., K., C., I., N. și G. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.