ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 615/2017

Decizia

nr. 615/2017

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată nr. x/90/2015 pe rolul Tribunalului Vâlcea, disjunsă

din Dosarul nr. x/90/2014, reclamantul A. în numele și pentru membrii de

sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. a chemat în

judecată pe pârâta SN O. SA - Sucursala exploatarea minieră Rm.

Vâlcea, în litigiu având ca obiect drepturi de muncă.

Reclamanții au arătat că sunt salariații

SN O. SA - Sucursala Exploatarea Minieră Rm. Vâlcea, unitate al cărei

obiect de activitate este în domeniul minier, extragerea sării și a

pietrei, majoritatea fiind angajați la pârâtă înainte de data de 1

aprilie 2001. înainte de acest moment toți au beneficiat de grupa a Il-a

de muncă. începând cu data de 1 aprilie 2001 noțiunea de grupa a II-a

de muncă nu mai există, ea fiind înlocuită cu noțiunea de

condiții deosebite de muncă, definită de art. 19 din Legea nr. 19/2000,

iar criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în

condiții deosebite a fost reglementată prin H.G. nr. 261/2001, care a

stabilit o procedură specială în acest sens. Deși

reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul aceleiași

unități, în aceleași condiții de muncă (condiții

care sunt neschimbate de zeci de ani), din cauza nerespectării de

către pârâtă a prevederilor H.G. nr. 261/2001, ei se află în

situația în care perioada lucrată înainte de 1 aprilie 2001 să

fie considerată ca lucrată în grupa a II-a de muncă, iar

perioada ulterioară în condiții normale, fără ca aceste

condiții de muncă să se fi îmbunătățit în vreun

fel. Din adresa din 11 septembrie 2014 emisă de pârâtă, rezultă

că numai o parte dintre salariați au fost încadrați în

condiții deosebite de muncă și numai pentru perioade foarte

scurte de timp.

Pârâta a încălcat prevederile art. 5 C. muncii,

potrivit cărora în cadrul relațiilor de muncă

funcționează principiul egalității de tratament

față de toți salariații și angajatorii, fiind

interzisă orice discriminare directă sau indirectă

față de un salariat, dar și pe ale art. 39 alin. (1) lit. d)

și g) C. muncii, care reglementează egalitatea de șanse și

de tratament.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a

invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a

solicitat respingerea ei, ca nefondată.

Prima instanță, prin

sentința civilă nr. 324 din 23 februarie 2016

a

respins excepția inadmisibilității acțiunii; a admis în

parte acțiunea și a constatat că activitatea desfășurată

de reclamanți în cadrul pârâtei se încadrează în condiții

deosebite de muncă, A obligat pârâta să întocmească și

să depună declarațiile rectificative pentru perioada

lucrată în condiții deosebite și să achite

contribuțiile la bugetul

asigurărilor

sociale aferente. A fost respins petitul 4 al acțiunii și a fost

obligată pârâta la 3.900 lei cheltuieli de judecată către

reclamanți.

Pârâta a formulat apel împotriva sentinței

tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin întâmpinarea formulată,

intimații-reclamanți au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apel, instanța a dispus suplimentarea

probatoriului, solicitând apelantei-pârâte să depună la dosar avizele

inspectoratului teritorial de muncă, cu tabelele anexe și să

precizeze în scris, în mod concret, locul de muncă al fiecăruia

dintre reclamanți, obligație pe care apelanta și~a îndeplinit-o.

Curtea de Apel Pitești, secția

I civilă, prin Decizia nr. 2518 din 15 noiembrie 2016

a admis apelul pârâtei și a schimbat sentința în sensul

că a respins acțiunea, reținând că problema litigioasă

a făcut obiectul unui recurs în interesul legii, soluționat prin Decizia

nr. 12 din 23 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție în Dosarul nr. x/2016.

Prin această decizie s-a statuat că în

interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 19/2000,

ari 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, raportate la art. 2 alin. (2), art. 3,

art. 4, art. 11, art. 12, art. 15, art. 16 și art. 18 din H.G. nr. 261/2001

privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă

în condiții deosebite, respectiv, art. 1 - art. 4, art. 7 - art. 9, art. 13

alin. (4) și art. 131 din H.G. nr. 246/2007 privind metodologia de

reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții

deosebite, nu este deschisă calea unei acțiuni în constatare de drept

comun a condițiilor deosebite de muncă în care angajații

și-au desfășurat activitatea după data de 1 aprilie 2001

și nici a acțiunii în obligare a angajatorilor la încadrarea

locurilor de muncă în aceste condiții, atunci când aceștia din

urmă nu au obținut sau, după caz. nu au reînnoit avizele pentru

încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții.

Curtea de apei a constatat, în raport de susținerile

părților, de expertiza efectuată în dosarul de fond și de

noile înscrisuri depuse în apel de către pârâtă, că pentru

locurile de muncă ale reclamanților nu există avizul

inspectoratului teritorial de muncă, ceea ce înseamnă că

reclamanții nu au deschisă calea unei acțiuni prin care să

se constate că au desfășurat activitate în condiții

deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001.

La data de 29 decembrie 2016, data

poștei, potrivit ștampilei aplicate pe plicul de expediere aflat la

fila 5 dosar Curtea de Apel Pitești, reclamanții, membrii ai A., D., B.,

H., F., L., J., M., E., K., C., I., N. și G. au solicitat revizuirea

Deciziei nr.

2518 din 15 noiembrie 2016

a Curții de Apel Pitești în temeiul dispozițiilor art. 509 alin.

(1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, s-a

arătat că prezenta cauză este disjunsă din Dosarul nr. x/90/2014,

ce reprezintă o singură cauză și care a fost

gestionată în mai multe dosare care au primit soluții diferite,

Decizia a cărei retractare se

solicită este contrară celor pronunțate în Dosarele nr. x/90/2015

nr. x/90/2015, nr. x/90/2015 și nr. x/90/2015 ale Curții de Apel

Pitești, existând tripla identitate impusă de textul legal, ca o

condiție de admisibilitate a cererii de revizuire.

Curtea de apel a reținut eronat în

considerentele deciziei atacate cu revizuire că nu a fost parcursă

procedura administrativă de încadrare a locurilor de muncă in

condiții deosebite șl că nu au avut avizul inspectoratului

teritorial de muncă, deși revizuenții au probat îndeplinirea

acestor cerințe prealabile, prin înscrisurile depuse în faza apelului.

Au susținut că s-a încălcat

autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate anterior în

dosarele disjunse, menționate mai sus.

Prin Decizia nr. 242 din 6 februarie 2017

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a declinat în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție

competența

materială de soluționare a cererii de revizuire, ca

instanță mai mare în grad față de instanța care a dat

prima hotărâre în raport de dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc.

civ.

Astfel învestită prin declinare, Înalta

Curte de Casație și Justiție, la termenul de judecată din

data de 30 martie 2017, a invocat, din oficiu, excepția tardivității

cererii de revizuire,

Analizând cererea de revizuire, în raport de dispozițiile

art. 511 alin. (1) pct. 8 cu referire la dispozițiile art. 634 alin. (1)

pct. 4 și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată

că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru

următoarele considerente:

Cererea de revizuire este îndreptată

împotriva Deciziei nr. 2518 din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel

Pitești, secția I civilă, revizuenții susținând

că această hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a

deciziilor pronunțate de aceeași instanță în Dosarele nr. x/90/2015,

nr. x/90/2015, nr. x/90/2015 și nr. x/90/2015.

Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct.

8 C. proc. civ., în cazul în care se invocă ca temei juridic al cererii de

revizuire contrari etatea de hotărâri în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de

la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speță, ultima hotărâre dintre

cele pretins potrivnice, respectiv Decizia civilă nr. 2518 din 15

noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, a cărei anulare s-a

solicitat pe calea revizuirii, este o

hotărâre pronunțată în apel, în soluționarea unui conflict

de muncă,

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate in

cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale, art.

634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri

definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs, iar art. 634

alin. (2) din același cod prescrie că hotărârile prevăzute

la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a

apelului sau recursului sau, după caz, la data pronunțării.

Din interpretarea sistematică a

dispozițiilor legale evocate, rezultă că deciziile

pronunțate în apel în materia conflictelor de muncă sunt decizii

definitive de la data pronunțării,

În raport de dispozițiile art. 511 alin.

(1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că hotărârea supusă

revizuirii s-a pronunțat la 15 noiembrie 2016, termenul legai de pentru

exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de

dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data

de 15 decembrie 2016.

Cererea de revizuire a fost, însă,

formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., respectiv la data de 29 decembrie 2016, astfel cum rezultă din

plicul atașat cererii, (fila 5, dosar Curtea de Apel).

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "Când

un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea

acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de

cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste

termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede sancțiunea

procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor

prevăzute de lege.

Așa fiind, Înalta Curte urmează

să dispună respingerea, ca tardivă, a cererii de revizuire cu

care a fost învestită, făcând astfel aplicarea sancțiunii

decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru

neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire

a Deciziei nr. 2518 din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești,

secția I civilă, formulată de revizuenții D., B., H., F., L.,

J., M., E., K., C., I., N. și G.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 martie 2017.