ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1105/2019

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la data de 22 decembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC I. SA și SC J. SA, să se constate că perioada 1 aprilie 2001 - 15 decembrie 2015, desfășurată în muncă de reclamanții F., E., D., C., A. și H., perioada 22 mai 2002 - 15 decembrie 2015, desfășurată în muncă de reclamantul G., 14 decembrie 2004 - 15 decembrie 2015, desfășurată în muncă de reclamantul B., constituie stagiu de cotizare în condiții speciale, conform art. 2 lit. a) din H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale de muncă.

În subsidiar, în situația în care din probatoriul ce se va administra, va rezulta că perioadele arătate constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite de muncă, conform prevederilor art. 15 din H.G. nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă și H.G. nr. 246/2007, reclamanții au solicitat să se constate încadrarea în această grupă de muncă.

De asemenea, au solicitat să se constate că perioada 9 februarie 1998 - 1 aprilie 2001, desfășurată de reclamantul D., și perioada 3 ianuarie 2000 - 1 aprilie 2001, desfășurată de C., constituie stagiu de cotizare în grupa I de muncă, în procent de 100%, conform prevederilor O.G. nr. 50/1990, Anexa I, privind încadrarea în locuri de muncă cu condiții grele, în vederea pensionării; să se dispună obligarea pârâtei la acordarea grupei I de muncă și la eliberarea unor adeverințe cu dispozițiile cuprinse în dispozitivul sentinței judecătorești, conform prevederilor art. 126 din H.G. nr. 257/2010 privind Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii. În subsidiar, în situația în care din probatoriul ce se va administra va rezulta că perioadele arătate la petitul 3 se încadrează în grupa a II-a de muncă, potrivit prevederilor O.G. nr. 50/1990, Anexa II, au solicitat obligarea pârâtei la acordarea grupei a II-a de muncă și la eliberarea unor adeverințe cu dispozițiile cuprinse în dispozitivul sentinței judecătorești, conform prevederilor art. 126 din H.G. nr. 257/2010 privind Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii. Totodată, au solicitat să se constate că perioada 1 octombrie 1995 - 1 aprilie 2001, desfășurată de reclamanta F. și perioada 27 mai 1996 - 1 aprilie 2001, desfășurată de reclamanta E., constituie stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform prevederilor O.G. nr. 50/1990, Anexa II, privind încadrarea în locuri de muncă în condiții grele de muncă în vederea pensionării, obligarea pârâtei la acordarea grupei a II-a de muncă și la eliberarea unor adeverințe cu dispozițiile cuprinse în dispozitivul sentinței judecătorești, conform prevederilor art. 126 din H.G. nr. 257/2010 privind Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010.

Reclamanții au solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei SC I. SA să depună la Casa Județeană de Pensii Vâlcea declarații nominale lunare de asigurare rectificative, din care să rezulte că aceștia au desfășurat activitate în condiții deosebite și speciale de muncă pentru perioada 1 aprilie 2001 - 15 decembrie 2015, conform prevederilor art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 246/2007 și cele ale art. 7 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Prin Sentința civilă nr. 788 din 12 iunie 2017, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâta SC I., prin administrator judiciar K. A obligat pârâta să acorde reclamantului C. grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 3 ianuarie 2000 - 31 martie 2001; reclamantului D. grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 2 februarie 1987 - 31 martie 2001; reclamantei E. grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 1 februarie 2001 - 31 martie 2001; reclamantei F. grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 1 octombrie 1995 - 31 martie 2001. A dispus obligarea pârâtei SC I. să emită reclamanților adeverințe, conform mențiunilor din sentință. A respins cererea privind încadrarea reclamanților în condiții deosebite de muncă pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001. A obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC I. SA, prin administrator judiciar K. și administrator special L. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă la data de 3 iulie 2017, sub același număr de dosar.

Prin încheierea din 20 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a amânat judecarea cauzei la data de 15 iunie 2018, întrucât a încuviințat obiecțiunea formulată de apelanta-pârâtă SC I. SA, prin administrator judiciar K. A dispus completarea raportului de expertiză pentru a se lămuri dacă, pentru perioada menționată, reclamanții au fost încadrați în grupe superioare de muncă, în baza cărui text de lege și pentru ce funcție. A stabilit ca expertul să arate dacă activitatea prestată efectiv de reclamanți, cu indicarea atribuțiilor detaliate conform fișei postului, se regăsește în enumerarea din Ordinele nr. 50/1990 sau nr. 125/1990, cu indicarea punctului din anexe, respectiv dacă reclamanții au lucrat efectiv în activitățile menționate în anexe. De asemenea, i-a solicitat expertului să precizeze, în situația în care reclamanții au lucrat în formații de lucru, în sensul pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990, dacă acestea au avut ca obiect activitățile menționate în anexe. A dispus identificarea formațiilor de lucru și a activităților care au fost încadrate în grupa superioară de muncă și la care, eventual, a participat vreunul dintre reclamanți. A dispus înlocuirea expertului M. și a desemnat, prin tragere la sorți, în ședință publică, pe expertul N. Întrucât a admis obiecțiunile la raportul de expertiză al expertului M., a dispus transferarea onorariului provizoriu din contul acestuia în contul noului expert.

Prin încheierea din 15 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a dispus amânarea judecării cauzei la 28 septembrie 2018 și revenirea cu adresă către expertul N., pentru a efectua și depune, cu cel puțin 10 zile înaintea termenului de judecată fixat, raportul de expertiză, cu obiectivele fixate prin încheierea de ședință din 20 aprilie 2018. Totodată, a pus în vedere apelantei-pârâte să ia legătura cu expertul în vederea întocmirii completării raportului de expertiză tehnică.

Litigiul a fost soluționat prin Decizia civilă nr. 2596 din 28 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin care s-a luat act de renunțarea la judecata apelului formulat de pârâta SC I. SA, prin administrator judiciar K. și administrator special L., împotriva Sentinței civile nr. 788 din 12 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., precum și de renunțarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva încheierii din 15 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, a declarat recurs recurentul M. la data de 12 septembrie 2018. Prin precizările la recurs, depuse la dosar la data de 14 septembrie 2018, recurentul a arătat că formulează recurs împotriva încheierii din 20 aprilie 2018, pronunțată de aceeași instanță în același dosar.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus, la data de 2 noiembrie 2018 comunicarea cererii de recurs și întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că acesta este inadmisibil.

În cauză nu s-a depus întâmpinare.

La data de 22 ianuarie 2019, Completul de filtru C4 a dispus comunicarea raportului pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

În cauză, recurentul M. a depus punct de vedere, arătând că nu sunt întemeiate concluziile cuprinse în cadrul raportului.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat, prin rezoluția din 8 mai 2019, termen pentru judecarea recursului la 30 mai 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte îl va respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Principiul legalității căilor de atac exclude examinarea unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții față de cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Ca atare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În cauză, instanța reține că recurentul având calitatea de expert a formulat recurs împotriva încheierii din 20 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, prin care Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, încuviințând obiecțiunea formulată de apelanta-pârâtă SC I. SA, prin administrator judiciar K., a dispus completarea raportului de expertiză, înlocuirea expertului M. cu expertul N. și transferarea onorariului provizoriu din contul fostului expert în cel al noului expert.

Prin încheierea din 15 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a dispus amânarea judecării cauzei la 28 septembrie 2018 și revenirea cu adresă către expertul N., pentru a efectua și depune, cu cel puțin 10 zile înaintea termenului de judecată stabilit, raportul de expertiză cu obiectivele fixate prin încheierea de ședință din 20 aprilie 2018. Totodată, a pus în vedere apelantei-pârâte să ia legătura cu expertul în vederea întocmirii completării raportului de expertiză tehnică.

Potrivit dispozițiilor art. 22

1

alin. (1) din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, "Dacă expertul tehnic judiciar numit este înlocuit din motive imputabile acestuia, organele de urmărire penală, instanțele judecătorești sau alte organe cu atribuții jurisdicționale pot dispune, odată cu înlocuirea, și restituirea în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare, în tot sau în parte, în termen de 30 de zile, a sumelor primite pentru activitatea de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauza respectivă. (2) Nerestituirea sumelor în termenul stabilit în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare constituie abatere disciplinară."

Conform art. 40 din actul normativ mai sus menționat, "Prevederile prezentei ordonanțe referitoare la expertiza tehnică judiciară se completează cu dispozițiile privind expertiza din C. proc. civ. sau, după caz, din C. proc. pen., în măsura în care prin această ordonanță nu se dispune altfel."

Din dispozițiile C. proc. civ. (art. 331 alin. (2) și (3) și art. 339 alin. (2) și ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2000 rezultă că valorificarea oricăror pretenții privitoare la onorariul expertului se poate face doar în fața instanței care a dispus administrarea probei cu expertiză. Acest aspect conduce la concluzia potrivit căreia experții nu pot formula apel sau recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în dosarul în care au efectuat raportul de expertiză.

Ca atare, față de aceste considerente, se constată că recursul declarat de recurentul M. împotriva încheierii din 20 aprilie 2018 și încheierii din 15 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul M. împotriva încheierii din 20 aprilie 2018 și încheierii din 15 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2019.

Procesat de GGC - CL