ÎCCJ, decizie (scj.ro #82698)

Recurs inadmisibil declarat împotriva încheierii prin care instanța de recurs a respins cererea de suspendare a executării hotărârii recurate Întrucât soluția de respingere a cererii de suspendare provizorie a executării unei hotărâri judecătorești s-a pronunțat în faza recursului, de către instanța investită cu judecarea acestuia și care se va pronunța printr-o decizie irevocabilă, nesusceptibilă de a fi atacată cu un nou recurs, tot astfel și hotărârea aceleiași instanțe, dată în cererea de suspendare a executării hotărârii, cerere accesorie recursului, este, la rândul său irevocabilă.

Secția civilă, decizia nr.4347 din 29 octombrie 2003 Investită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 19 august 2003, a respins cererea pârâtului de suspendare a executării hotărârii recurate, cu motivarea că nu sunt întrunite cerințele art.581 Cod procedură civilă pentru admiterea acesteia. Împotriva încheierii menționate pârâta a declarat recurs, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de suspendare a executării hotărârii. Recursul nu este admisibil. Potrivit art. 300 alin. (3) C. proc. civ., suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauțiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părților în camera de consiliu, scop în care vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul.

În ceea ce privește dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., care se aplică în mod corespunzător, acestea prevăd că asupra cererii de suspendare formulată potrivit alin. (1), instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat și că, în cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanță președințială, până la soluționarea de către instanță a cererii de suspendare prevăzută de prezentul articol. Prevederile art. 403 alin. (3) și (4) la care fac trimitere dispozițiile art. 300 alin. (3) din același cod trebuie interpretate în sensul și în acord cu ansamblul normelor de procedură în cadrul căruia sunt situate aceste prevederi, respectiv Cartea a V-a a codului, intitulată „Despre executarea silită”, care începe în temeiul unui titlu executoriu, prin sesizarea organului de executare, cu precizarea că, potrivit art. 373 C. proc.

civ. instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Ca urmare, dispozițiile art.403 alin. (3) și (4), referitoare la recursul îndreptat împotriva încheierii de suspendare provizorie a executării silite trebuie interpretate în concordanță cu normele și principiile de drept care guvernează căile de atac în reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Cum, în speță, soluția de respingere a cererii de suspendare provizorie a executării unei hotărâri judecătorești s-a pronunțat în faza recursului, de către instanța investită cu judecarea acestuia și care se va pronunța, pe fondul cauzei, printr-o decizie irevocabilă, nesusceptibilă de a fi atacată cu un nou recurs, tot astfel și hotărârea aceleiași instanțe dată în cererea de suspendare a executării hotărârii, cerere accesorie recursului, este la rândul său irevocabilă.

Soluția contrară ar conduce la situația inadmisibilă în care litigiul asupra fondului s-ar finaliza, irevocabil, în fața curții de apel, în timp ce cererea accesorie, privind suspendarea executării ar primi soluția finală din partea instanței ierarhic superioare, respectiv Curtea Supremă de Justiție. Față de cele ce preced, recursul declarat în cauză s-a privit ca inadmisibil a fost respins ca atare.