ÎCCJ, decizie (scj.ro #82766)

Recurs împotriva

încheierii de suspendare a executării silite, dispusă  de către instanța

de recurs.  Inadmisibilitate

Întrucât cererea de

suspendare  a executării silite   este accesorie

recursului,  încheierea instanței de recurs,  prin s-a soluționat o

atare cerere, este  irevocabilă  și nesusceptibilă de recurs, ca și

decizia prin care se judecă recursul.

Secția civilă, decizia nr.3388 din 9 octombrie 2002

Sesizată cu soluționarea cererii de ordonanță președințială, întemeiată pe

dispozițiile art. 300 alin. 3 C.proc.civ., Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin sentința nr.58 din 4 iunie 2002, a dispus suspendarea provizorie a

executării silite până la soluționarea cererii de suspendare a executării

silite ce face obiectul dosarului nr.2813/2002 al Curții de Apel Alba Iulia.

Recursul declarat împotriva acestei sentințe de creditor este inadmisibil.

Potrivit art.300 alin.3 C.proc.civ., suspendarea la cerere a executării

hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauțiuni ce se va

stabili, prin încheiere, cu ascultarea părților în camera de consiliu, scop în

care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de

judecată, dacă este cazul. Dispozițiile art.403 alin.3 și 4 se aplică în mod

corespunzător.

La rândul lor, prevederile art.403 alin.3 și 4 C.proc.civ. dispun că, asupra

cererii de suspendare formulată potrivit alin.1 și 2, instanța, în toate

cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod

separat și în cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea

provizorie a executării pe cale de ordonanță președințială, până la

soluționarea de către instanță a cererii de suspendare prevăzută de prezentul

articol.

Prevederile art.403 alin.3 și 4 C.proc.civ., la care fac trimitere dispozițiile

art.300 alin.3 din același cod, trebuie însă interpretate în  concordanță

cu ansamblul normelor de procedură în cadrul căruia sunt situate aceste

prevederi, și anume, în Secțiunea a VI – a “Contestația la executare” din

Cartea a V-a a codului intitulată “Despre executarea silită”, adică acea ultimă

fază a procesului civil în contextul căreia creditorul își poate realiza în mod

efectiv drepturile statornicite ori recunoscute într-un titlu executoriu.

Executarea silită începe numai în temeiul unui titlu executoriu și pornește

întotdeauna prin sesizarea organului de executare. În acest sens, art. 373

C.proc. civ., prevede că instanța de executare este judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea

dispune altfel.

Întrucât litigiul de față nu își are sorgintea în cea din urmă fază a

procesului civil – executarea silită -, dispozițiile art.403 alin.3 C.proc.civ.

referitoare la recursul îndreptat împotriva încheierii de suspendare provizorie

a executării silite pot și trebuie interpretate în lumina normelor și

principiilor de drept care guvernează căile de atac, acele mijloace procedurale

ce pot fi exercitate pentru reformarea sau retractarea unei hotărâri

judecătorești.

Cum, în speță, suspendarea provizorie a executării unei hotărâri judecătorești

s-a dat în faza recursului și de către o instanță de recurs,  care

urmează  să  se  pronunțe  asupra  conflictului

dintre  părți printr-o deciziei irevocabilă și, deci, nesusceptibilă de o

altă cale de atac de reformare, tot astfel și hotărârea aceleeași instanțe prin

care s-a admis o cerere de suspendare a executării silite a deciziei dată în

apel, cerere accesorie recursului, este la rândul ei irevocabilă, calitate

conferită de decizia prin care se va soluționa recursul.

Dacă s-ar permite o interpretare contrară, în sensul că, în speță, recursul ar

fi admisibil, s-ar ajunge la soluția bizară și contradictorie ca litigiul de

fond să se finalizeze printr-o hotărâre a Curții de Apel Alba Iulia, în timp ce

cererea accesorie de suspendare a executării unei hotărâri definitive dată pe

fond în același proces să poată fi finalizată de o instanță ierarhic superioară

curții de apel.

Față de cele ce preced, recursul declarat de creditor se privește ca

inadmisibil și va fi respins în consecință.