ÎCCJ, Decizia nr. 1309/2004

Recurs declarat împotriva încheierii instanței

de recurs de suspendare provizorie a executării silite pe baza hotărârilor

recurate. Inadmisibilitate

Cuprins

pe materii

:Drept procesual civil. Recurs. Încheierea

instanței de recurs de suspendare provizorie a executării silite pe baza

hotărârilor recurate

Index

alfabetic

: Drept procesual civil

- Suspendarea provizorie a executării hotărârilor recurate

- Recurs inadmisibil

C. proc. civ.,

art. 299, art. 282 alin. 2, art. 299

Legea nr. 304/2004

, art. 19, art. 22

În cazurile în care Secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu

judecă procesul în primă instanță, nu este admisibil recursul declarat

împotriva încheierii prin care această instanță suspendă provizoriu executarea

silită pe baza hotărârilor recurate, până la soluționarea acestora

.

I.C.C.J., Completul de 9 judecători,

decizia nr. 290 din 18 octombrie 2004

La cererea recurenților-pârâți, obligați, la cererea

reclamanților, foști proprietari, la despăgubiri pentru imobilul preluat în mod

abuziv de stat – Secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin

încheierea din 26 august 2004, a suspendat provizoriu, până la soluționarea

recursului, executarea silită, ce ar urma să fie începută, în baza sentinței

civile nr. 669/2003 a Tribunalului Municipiului București, secția a III-a

civilă, confirmată  prin respingerea apelului pârâților, prin decizia nr.

1309/2004 a  Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Recursul declarat de reclamanți nu este admisibil.

Formulând critici subsumate mai multor motive de casare și modificare,

reclamanții au vizat provocarea unui control judiciar al încheierii atacate, în

considerarea caracterului autonom al acestei hotărâri.

Or, caracterul autonom al încheierii este exclus de dispozițiile art. 255 alin.

(2) C. proc. civ..

Pe de altă parte, potrivit regulii generale stabilite de art. 299 teza II C.

proc. civ., cu referire la art. 282 alin.(2) din același cod, încheierile pot

fi atacate numai odată cu fondul.

Este adevărat că legea procesuală civilă a stabilit și o excepție de la regula

generală menționată. Însă excepția, de strictă interpretare, privește exclusiv

încheierile prin care s-a suspendat cursul judecății.

Ca atare, încheierea prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării

hotărârii este supusă regulii generale  privitoare la căile de atac, în

condițiile stabilite de legea procesuală civilă pentru hotărârea ce se va

pronunța în cauză.

Or, decizia  ce se va pronunța în cauză de către instanța de recurs este o

hotărâre irevocabilă care, neîncadrându-se în categoria hotărârilor prevăzute

de art. 299 C. proc. civ., nu este susceptibilă de reformare prin exercitarea

unui nou recurs.

Prin urmare, neîndeplinită fiind una din condițiile de exercitare a căilor de

atac, ce se cer a fi întrunite cumulativ, cu referire la existența unei

hotărâri determinate de lege susceptibilă de reformare pe calea exercitării

recursului, acesta apare ca fiind inadmisibil potrivit dreptului comun.

Pe de altă  parte, cum Secția civilă a Înaltei Curți de Casație și

Justiție nu a judecat procesul în primă instanță, recursul declarat de

reclamanți nu se încadrează competenței Completului de 9 judecători, atribuită

prin art. 24 din Legea nr. 56/1993 republicată, menținută prin Legea nr.

304/2004.

Ca atare, recursul exercitat de reclamanți apare ca fiind inadmisibil și

potrivit legii speciale.

Or, a recunoaște o cale de atac în condiții neprevăzute de legea procesuală civilă

constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii

excepției, Curtea a respins recursul, ca inadmisibil.