ÎCCJ, Decizia nr. 290/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 669 din 8 august 2003, Tribunalul București, secția a III- a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele I.J.A.M., N.R.V. și T.R.A., în contradictoriu cu pârâtele SC T.E.R. SA București, SC E.L.E. SA București și intervenientul statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și a constatat că imobilul situat în București, Șos. G., nr. 23 (fost nr. 21-23), proprietate a autoarei reclamantelor, în suprafață de 1344,75 metri pătrați la decesul acesteia, a fost preluat de stat fără titlu. A respins capetele de cerere privind restituirea în natură a imobilului, demolarea construcțiilor edificate pe teren, precum și cel privind evacuarea pârâtelor, ca neîntemeiate.

A obligat pârâtele la plata sumei de 161.543 dolari S.U.A. sau 137.165 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru teren, aferentă perioadei 2001-2003. Curtea de Apel București, secția a III- a civilă, prin decizia nr. 1309/A din 10 iunie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâte împotriva hotărârii primei instanțe. Prin aceeași hotărâre, cererea de aderare la apel formulată de reclamante a fost respinsă, ca nefondată. Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâtele SC T.E.R. SA București și SC E.L.E. SA București au declarat recurs. La data de 2 august 2004, pârâta SC E.L.E. SA București a solicitat suspendarea provizorie, pe cale de ordonanță președințială, a executării silite a hotărârii primei instanțe, până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite, formulate pe calea dreptului comun, prin recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în apel.

Prin încheierea pronunțată la data de 26 august 2004, în dosarul nr. 12234/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a admis cererea de suspendare provizorie a executării hotărârii, astfel cum a fost formulată, reținând că sunt îndeplinite condițiile art. 300 C. proc. civ., cu referire la art. 403 alin. (1) din același cod. Împotriva acestei încheieri, reclamantele I.J.A.M., N.R.V. și T.R.A. au declarat recurs, întemeiat pe art. 582 raportat la art. 299 și urm. și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea recursului, reclamantele au susținut că, în mod greșit, în considerentele încheierii atacate, au fost reținute dispozițiile art. 403 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, chiar în condițiile incidenței art. 403 alin. (3) și (4) C. proc.

civ., cererea de ordonanță președințială trebuia să formeze obiectul unui dosar separat. Pe de altă parte, instanța a dispus suspendarea provizorie a cererii fără a stabili, în sarcina petentei, obligația de plată a cauțiunii. În fine, în ansamblul criticilor subsumate cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reclamantele au susținut că, nelegal, acestora nu le-a fost comunicată încheierea dată, în vederea exercitării căii de atac prevăzute de legea procesuală civilă. Invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., reclamantele au arătat că, contrar dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 304/2004, încheierea atacată a fost pronunțată de un complet format dintr-un singur judecător.

Recurentele au mai susținut că încheierea atacată este supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că soluția nu este susținută de argumente care să o justifice, precum și cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din același cod, cu referire la neobservarea dispozițiilor art. 133 din cod și admiterea unei cereri nesemnate, fără complinirea acestei lipse, precum și prin greșita reținere a calității de reprezentant a S.C.P.A. B.A., deși reprezentarea pârâtei este reglementată prin art. 7 alin. (1) și (3) din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1524/2002. În concluzie, reclamantele au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, respingerea cererii de suspendare provizorie a executării hotărârii, ca nefondată.

Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri prin care secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus suspendarea provizorie a executării silite a unei hotărâri, până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite în condițiile art. 300 C. proc. civ., ca instanță de recurs. Formulând critici subsumate mai multor motive de casare și modificare, reclamantele au vizat provocarea unui control judiciar al încheierii atacate, în considerarea de către acestea a caracterului autonom al hotărârii menționate. Or, caracterul autonom al încheierii este exclus de dispozițiile art. 255 alin. (2) C. proc.

civ. Pe de altă parte, potrivit regulii generale stabilite de art. 299 teza II C. proc. civ., cu referire la art. 282 alin. (2) din același cod, încheierile pot fi atacate numai odată cu fondul. Este adevărat că legea procesuală civilă a stabilit și o excepție de la regula generală menționată. Însă, excepția, de strictă interpretare, privește exclusiv încheierile prin care s-a suspendat cursul judecății. Ca atare, încheierea prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării hotărârii este supusă regulii generale privitoare la căile de atac, în condițiile stabilite de legea procesuală civilă pentru hotărârea ce se va pronunța în cauză. Or, decizia ce se va pronunța în cauză de către instanța de recurs este o hotărâre irevocabilă care, neîncadrându-se în categoria hotărârilor prevăzute de art. 299 C. proc.

civ., nu este susceptibilă de reformare prin exercitarea unui nou recurs. Prin urmare, neîndeplinită fiind una din condițiile de exercitare a căilor de atac, ce se cer a fi întrunite cumulativ, cu referire la existența unei hotărâri determinate de lege susceptibilă de reformare pe calea exercitării recursului, acesta apare ca fiind inadmisibil potrivit dreptului comun. Pe de altă parte, cum secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a judecat procesul în primă instanță, recursul declarat de reclamante nu se încadrează competenței atribuite Completului de 9 judecători, atribuită prin art. 24 din Legea nr. 56/1993, republicată, menținută prin Legea nr. 304/2004. Ca atare, recursul exercitat de reclamante apare ca fiind inadmisibil și potrivit legii speciale.

Or, a recunoaște o cale de atac în condiții neprevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții I.J.A.M., N.R.V. și T.R.A. împotriva încheierii din 26 august 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, în dosarul nr. 12234/2004. Pronunțată, în ședință publică, azi, 18 octombrie 2004.