ÎCCJ, Decizia nr. 290/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 669 din 8 august

2003, Tribunalul București, secția a III- a civilă, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantele I.J.A.M., N.R.V. și T.R.A., în contradictoriu cu

pârâtele SC T.E.R. SA București, SC E.L.E. SA București și intervenientul statul

român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și a constatat că imobilul situat în

București, Șos. G., nr. 23 (fost nr. 21-23), proprietate a autoarei

reclamantelor, în suprafață de 1344,75 metri pătrați la decesul acesteia, a

fost preluat de stat fără titlu.

A respins capetele de cerere privind

restituirea în natură a imobilului, demolarea construcțiilor edificate pe teren,

precum și cel privind evacuarea pârâtelor, ca neîntemeiate.

A obligat pârâtele la plata sumei de

161.543 dolari S.U.A. sau 137.165 euro sau echivalentul în lei la data plății,

reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru teren, aferentă

perioadei 2001-2003.

Curtea de Apel București, secția a

III- a civilă, prin decizia nr. 1309/A din 10 iunie 2004, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de pârâte împotriva hotărârii primei instanțe.

Prin aceeași hotărâre, cererea de

aderare la apel formulată de reclamante a fost respinsă, ca nefondată.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

pârâtele SC T.E.R. SA București și SC E.L.E. SA București au declarat recurs.

La data de 2 august 2004, pârâta SC

E.L.E. SA București a solicitat suspendarea provizorie, pe cale de ordonanță

președințială, a executării silite a hotărârii primei instanțe, până la

soluționarea cererii de suspendare a executării silite, formulate pe calea

dreptului comun, prin recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în apel.

Prin încheierea pronunțată la data

de 26 august 2004, în dosarul nr. 12234/2004, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă, a admis cererea de suspendare provizorie a executării

hotărârii, astfel cum a fost formulată, reținând că sunt îndeplinite condițiile

art. 300 C. proc. civ., cu referire la art. 403 alin. (1) din același cod.

Împotriva acestei încheieri,

reclamantele I.J.A.M., N.R.V. și T.R.A. au declarat recurs, întemeiat pe art. 582

raportat la art. 299 și urm. și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea recursului, reclamantele

au susținut că, în mod greșit, în considerentele încheierii atacate, au fost

reținute dispozițiile art. 403 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, chiar în

condițiile incidenței art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., cererea de

ordonanță președințială trebuia să formeze obiectul unui dosar separat. Pe de

altă parte, instanța a dispus suspendarea provizorie a cererii fără a stabili,

în sarcina petentei, obligația de plată a cauțiunii. În fine, în ansamblul

criticilor subsumate cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., reclamantele au susținut că, nelegal, acestora nu le-a fost comunicată

încheierea dată, în vederea exercitării căii de atac prevăzute de legea

procesuală civilă.

Invocând cazul de casare prevăzut de

art. 304 pct. 1 C. proc. civ., reclamantele au arătat că, contrar dispozițiilor

art. 29 din Legea nr. 304/2004, încheierea atacată a fost pronunțată de un

complet format dintr-un singur judecător.

Recurentele au mai susținut că

încheierea atacată este supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7

C. proc. civ., în sensul că soluția nu este susținută de argumente care să o

justifice, precum și cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din

același cod, cu referire la neobservarea dispozițiilor art. 133 din cod și admiterea

unei cereri nesemnate, fără complinirea acestei lipse, precum și prin greșita

reținere a calității de reprezentant a S.C.P.A. B.A., deși reprezentarea pârâtei

este reglementată prin art. 7 alin. (1) și (3) din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1524/2002.

În concluzie, reclamantele au solicitat

admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, respingerea

cererii de suspendare provizorie a executării hotărârii, ca nefondată.

Recursul este inadmisibil, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Completul de 9 judecători a fost

sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri prin care secția civilă a

Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus suspendarea provizorie a executării

silite a unei hotărâri, până la soluționarea cererii de suspendare a executării

silite în condițiile art. 300 C. proc. civ., ca instanță de recurs.

Formulând critici subsumate mai

multor motive de casare și modificare, reclamantele au vizat provocarea unui

control judiciar al încheierii atacate, în considerarea de către acestea a

caracterului autonom al hotărârii menționate.

Or, caracterul autonom al încheierii

este exclus de dispozițiile art. 255 alin. (2) C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit regulii

generale stabilite de art. 299 teza II C. proc. civ., cu referire la art. 282 alin.

(2) din același cod, încheierile pot fi atacate numai odată cu fondul.

Este adevărat că legea procesuală

civilă a stabilit și o excepție de la regula generală menționată. Însă,

excepția, de strictă interpretare, privește exclusiv încheierile prin care s-a

suspendat cursul judecății.

Ca atare, încheierea prin care s-a dispus

suspendarea provizorie a executării hotărârii este supusă regulii generale privitoare

la căile de atac, în condițiile stabilite de legea procesuală civilă pentru

hotărârea ce se va pronunța în cauză.

Or, decizia ce se va pronunța în

cauză de către instanța de recurs este o hotărâre irevocabilă care,

neîncadrându-se în categoria hotărârilor prevăzute de art. 299 C. proc. civ.,

nu este susceptibilă de reformare prin exercitarea unui nou recurs.

Prin urmare, neîndeplinită fiind una

din condițiile de exercitare a căilor de atac, ce se cer a fi întrunite

cumulativ, cu referire la existența unei hotărâri determinate de lege

susceptibilă de reformare pe calea exercitării recursului, acesta apare ca

fiind inadmisibil potrivit dreptului comun.

Pe de altă parte, cum secția civilă

a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a judecat procesul în primă instanță,

recursul declarat de reclamante nu se încadrează competenței atribuite

Completului de 9 judecători, atribuită prin art. 24 din Legea nr. 56/1993,

republicată, menținută prin Legea nr. 304/2004.

Ca atare, recursul exercitat de

reclamante apare ca fiind inadmisibil și potrivit legii speciale.

Or, a recunoaște o cale de atac în

condiții neprevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului

legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în

ordinea de drept.

În consecință, pentru considerentele

ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul, ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamanții I.J.A.M., N.R.V. și T.R.A. împotriva încheierii din 26

august 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă,

în dosarul nr. 12234/2004.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

18 octombrie 2004.