ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5327/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința nr. 470 din 6 mai 2003, a admis acțiunea formulată de

reclamantele C.D.M., C.C.I. și V.S.I. împotriva pârâtei SC Ț.S. SA și drept

consecință, a obligat-o pe aceasta din urmă să emită decizie motivată cu

privire la cererea de restituire în natură a 3 terenuri (parcelele 22, 24 și

26) situate în București, în condițiile Legii nr. 10/2001.

S-a reținut că pârâta, unitate

deținătoare a celor 3 imobile și litigii, nu a emis o decizie motivată, în

termen legal, potrivit art. 23 alin. (1) și (3), art. 28 și art. 29 din Legea

nr. 10/2001 și nu a justificat acest refuz.

Același tribunal, prin încheierea din 2

septembrie 2003, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantelor C.D.M. și C.C.I.,

de îndreptare a erorilor materiale din cuprinsul sentinței.

S-a reținut că:

- prin acțiune, reclamantele au solicitat

obligarea pârâtei de a le convoca pentru a-și susține cererea de restituire în

natură și de a le comunica decizia în termen legal.

- deși instanța nu s-a pronunțat asupra

acestor capete de cerere, în speță nu sunt întrunite cerințele art. 281

2

C. proc. civ., deoarece prima solicitare este suplinită prin obligarea pârâtei

la emiterea deciziei motivate de restituire, iar cealaltă solicitare ține tot

de emiterea deciziei.

Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin decizia nr. 1756 din 21 septembrie 2004, a respins ca nefondate

apelurile declarate de pârâți și reclamantele C.D.M. și C.C.I.

S-a reținut, între altele, că:

- îndeplinirea obligației de a emite

decizie/dispoziție motivată înseamnă și îndeplinirea obligației prealabile de convocare

a reclamantelor în vederea susținerii cererilor formulate;

- obligația de a comunica decizia/dispoziția

motivată revine unității emitente în temeiul art. 23 alin. (3) din Legea nr. 10/2001;

- în ipoteza refuzului sau abuzului

comunicării deciziei, reclamantele au posibilitatea să sesizeze instanțele.

Reclamantele C.D.M. și C.C.I. au declarat

recurs prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri în sensul admiterii

apelului, schimbării în parte a sentinței și admiterii celor două capete de

cerere respinse de prima instanță.

Recurentele au susținut că:

- decizia a fost dată cu aplicarea

greșită a legii deoarece, deși convocarea lor și comunicarea

deciziei/dispoziției sunt prevăzute ca obligații legale de art. 23 din Legea

nr. 10/2001, până în prezent pârâta a găsit în permanență motive pentru

tergiversarea judecății (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.);

- instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra unor probe administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii,

respectiv răspunsurile pârâtei la cererile și notificările lor repetate, precum

și întâmpinările depuse de aceeași parte, care dovedesc reaua sa credință (art.

304 pct. 10 C. proc. civ.).

Ambele critici sunt nefondate deoarece:

- obligarea pârâtei de a emite o

decizie/dispoziție motivată cu privire la cererea de restituire în natură

presupune atât convocarea reclamantei pentru a-și susține solicitarea, cât și

comunicarea soluției;

- poziția pârâtei față de cererea de

restituire în natură este irelevantă atâta timp cât, în ipoteza neîndeplinirii

obligațiilor referitoare la convocare și comunicare, reclamantele au

posibilitatea, după caz, de a proceda potrivit art. 580

1

C. proc.

civ. sau de a contesta decizia/dispoziția de respingere a cererii lor.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții

C.D.M. și C.C.I., împotriva deciziei civile nr. 1756 din 21 septembrie 2004 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 iunie 2005.