ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4742/2005

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1560 din 2 martie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 București a fost admisă cererea reclamanților, A.I.A.E., N.M. și D.M. (fost C.M.) împotriva Municipiului București prin primar general dispunându-se obligarea pârâtului de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 97 mp din București, rămasă nerestituită prin sentința civilă nr. 10.489 din 25 noiembrie 1996 a Judecătoriei sectorului 1. De observat că acțiunea inițială a fost formulată de C.V., care a decedat pe parcursul procesului la data de 3 noiembrie 2003 și M.M. decedată la 28 decembrie 2000, procesul fiind continuat de moștenitorii lor N.M.

și A.I.E. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că prin sentința menționată s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a imobilului situat în București, compus din construcție și teren în suprafață de 196 mp, ce a fost cerut de reclamanți. Ulterior, s-a constatat că terenul aferent construcției și care a aparținut autorilor reclamanților este mai mare, având o suprafață efectiv de 293 mp și în acte de 300 mp. De aceea s-a dispus în completare obligarea pârâtului și la restituirea diferenței de 97 mp teren. Apelul declarat de Municipiul București prin Primarul General împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 373 din 26 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă.

S-a avut în vedere, în esență, că acțiunea în revendicare a fost admisă prin hotărârea invocată din anul 1996 și că apoi prin expertiza tehnică efectuată sa constatat că o porțiune de teren nu a fost restituită. Cum aceasta apare trecută în actele de dobândire a terenului ale autorului intimaților, acte autentice și transcrise, iar granițele nu au fost modificate, s-a considerat că în mod temeinic s-a admis acțiunea. Împotriva acestei decizii, Municipiul București, reprezentat legal prin Primarul general a declarat recursul de față, solicitând modificarea hotărârii și pe fond respingerea acțiunii în revendicare, întrucât în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, lege specială, instanțele nu mai sunt competente să soluționeze o astfel de cerere, fiind de urmat o procedură administrativă de restituire.

Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins, în raport de cele ce urmează: Este exact că Legea nr. 10/2001 are aplicabilitate generală în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, pentru că art. 2 din lege acoperă sfera tuturor modalităților de deposedare abuzivă a proprietarilor. De aceea, odată cu intrarea în vigoare a legii, pentru toate imobilele care intră sub incidența acestei legi, persoanele îndreptățite pot obține măsuri reparatorii, inclusiv restituirea în natură, numai în condițiile legii speciale. Aceasta înseamnă că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicare a imobilelor preluate abuziv formulată în condițiile dreptului comun nu mai este admisibilă.

Numai că în speță, a fost soluționată acțiunea în revendicare, formulată cu evidență înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, fiind admisă acțiunea astfel cum a fost timbrată, prin sentința la care se face referire și în motivele de recurs. Cu ocazia acestei judecăți au fost stabilite o serie de elemente care au condus la admiterea acțiunii cum ar fi titlul cu proprietatea al autorului reclamanților, condițiile de preluare ale bunului, calitatea de moștenitori legali a reclamanților. Prin urmare, acțiunea în revendicare a fot soluționată irevocabil, astfel că nu se impunea efectuarea unei noi cereri în temeiul legii speciale, și aceasta pentru că acțiunea de față nu face decât să întregească prima solicitare, altfel spus practic să se rectifice întinderea terenului cu privire la care s-a admis acțiunea în revendicare.

Așa fiind, rezultă că este corectă soluția adoptată de instanțe de admitere a acțiunii completatoare astfel că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 373/A din 26 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 2 iunie 2005.