ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4742/2005

Deliberând asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1560 din 2

martie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 București a fost admisă cererea

reclamanților, A.I.A.E., N.M. și D.M. (fost C.M.) împotriva Municipiului

București prin primar general dispunându-se obligarea pârâtului de a lăsa

reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 97 mp din

București, rămasă nerestituită prin sentința civilă nr. 10.489 din 25 noiembrie

1996 a Judecătoriei sectorului 1. De observat că acțiunea inițială a fost formulată

de C.V., care a decedat pe parcursul procesului la data de 3 noiembrie 2003 și M.M.

decedată la 28 decembrie 2000, procesul fiind continuat de moștenitorii lor N.M.

și A.I.E.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a avut în vedere că prin sentința menționată s-a dispus restituirea în

natură către reclamanți a imobilului situat în București, compus din

construcție și teren în suprafață de 196 mp, ce a fost cerut de reclamanți.

Ulterior, s-a constatat că terenul

aferent construcției și care a aparținut autorilor reclamanților este mai mare,

având o suprafață efectiv de 293 mp și în acte de 300 mp. De aceea s-a dispus

în completare obligarea pârâtului și la restituirea diferenței de 97 mp teren.

Apelul declarat de Municipiul

București prin Primarul General împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca

nefondat prin decizia nr. 373 din 26 mai 2004 a Curții de Apel București, secția

a VII-a civilă.

S-a avut în vedere, în esență, că

acțiunea în revendicare a fost admisă prin hotărârea invocată din anul 1996 și

că apoi prin expertiza tehnică efectuată sa constatat că o porțiune de teren nu

a fost restituită. Cum aceasta apare trecută în actele de dobândire a terenului

ale autorului intimaților, acte autentice și transcrise, iar granițele nu au

fost modificate, s-a considerat că în mod temeinic s-a admis acțiunea.

Împotriva acestei decizii,

Municipiul București, reprezentat legal prin Primarul general a declarat

recursul de față, solicitând modificarea hotărârii și pe fond respingerea

acțiunii în revendicare, întrucât în raport de prevederile Legii nr. 10/2001,

lege specială, instanțele nu mai sunt competente să soluționeze o astfel de

cerere, fiind de urmat o procedură administrativă de restituire.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins, în raport de cele ce urmează:

Este exact că Legea nr. 10/2001 are

aplicabilitate generală în materia restituirii imobilelor preluate abuziv,

pentru că art. 2 din lege acoperă sfera tuturor modalităților de deposedare

abuzivă a proprietarilor.

De aceea, odată cu intrarea în

vigoare a legii, pentru toate imobilele care intră sub incidența acestei legi,

persoanele îndreptățite pot obține măsuri reparatorii, inclusiv restituirea în

natură, numai în condițiile legii speciale. Aceasta înseamnă că după intrarea

în vigoare a Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicare a imobilelor preluate

abuziv formulată în condițiile dreptului comun nu mai este admisibilă.

Numai că în speță, a fost

soluționată acțiunea în revendicare, formulată cu evidență înainte de intrarea

în vigoare a Legii nr. 10/2001, fiind admisă acțiunea astfel cum a fost

timbrată, prin sentința la care se face referire și în motivele de recurs. Cu

ocazia acestei judecăți au fost stabilite o serie de elemente care au condus la

admiterea acțiunii cum ar fi titlul cu proprietatea al autorului reclamanților,

condițiile de preluare ale bunului, calitatea de moștenitori legali a

reclamanților.

Prin urmare, acțiunea în revendicare

a fot soluționată irevocabil, astfel că nu se impunea efectuarea unei noi

cereri în temeiul legii speciale, și aceasta pentru că acțiunea de față nu face

decât să întregească prima solicitare, altfel spus practic să se rectifice

întinderea terenului cu privire la care s-a admis acțiunea în revendicare.

Așa fiind, rezultă că este corectă

soluția adoptată de instanțe de admitere a acțiunii completatoare astfel că

recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar

General împotriva deciziei nr. 373/A din 26 mai 2004 a Curții de Apel București,

secția a VII-a civilă și litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 2 iunie 2005.