ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5679/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 15 februarie 2000,

reclamanții N.E. și T.S.A. au chemat în judecată Consiliul General al

Municipiului București solicitând obligarea acestuia să le retrocedeze terenul

în suprafață de 283 mp situat în București, expropriat prin Decretul nr. 143

din 24 iunie 1974 și decizia nr. 159 din 11 septembrie 1974 a C.P.M.B., teren

ce este liber de construcții și neafectat de detalii de sistematizare.

S-a indicat ca temei juridic

dispozițiile art. 35 și art. 36 din Legea nr. 33/1994 și art. 480 C. civ.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin decizia nr. 354 din 22 martie 2000 a respins acțiunea ca nefondată

cu mențiunea că terenul în litigiu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 18/1991

privind fondul funciar iar reclamanții trebuie să urmeze procedura prevăzută de

această lege specială.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 382 din 28 iunie 2000 ce a casat sentința

tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În fond după casare, prin sentința

nr. 86 din 29 ianuarie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a

civilă, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut din înscrisurile depuse și din raportul de expertiză că terenul în

litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 143/1974 de la coproprietarele N.E.

și M.M. și în anexa 23 a decretului este precizată suprafața de 554 mp din

București.

Prin raportul de expertiză a fost

identificată suprafața de 283 mp revendicată din care 94,25 mp teren este

inclus în curtea Școlii Generale nr. 24 iar restul de 189 mp este adăugat

imobilelor din str. F. nr. 15 și 17 și nu este afectat de vreo construcție.

Tribunalul a considerat că nu există

identitate între terenul revendicat (283 mp), actul de proprietate și terenul

identificat de expertul topograf. Mai mult, prin Decretul nr. 143/1974 s-a

expropriat de la reclamanta N.E. și M.M. suprafața de 554 mp teren situat în

București.

Pe de altă parte, s-a reținut că din

suprafața de 283 mp identificată de expert, terenul de 94,25 mp face parte din

domeniul public iar diferența de 189 mp nu are un regim juridic clar.

Drept urmare acțiunea reclamanților

a fost respinsă.

Nemulțumiți de această hotărâre,

reclamanții au declarat apel.

Prin decizia nr. 349 din 18 iunie

2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost

respins ca nefondat apelul reclamanților cu motivarea că în raport de actul de

proprietate și concluziile raportului de expertiză nu s-a putut identifica cu

fidelitate terenul revendicat.

Că măsurătorile din teritoriu au

relevat că o parte din teren se află în incinta unei școli iar diferența este

situată în preajma unor imobile, ambele suprafețe fiind incluse în domeniul

public.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamanții N.E. și T.S.A. în termenul prevăzut de art. 301 C.

proc. civ.

Pe parcursul procesului a decedat la

data de 30 septembrie 2001 recurenta N.E. ce are ca unic moștenitor pe fiica sa

T.D.A., care și-a însușit recursul de față.

Recurenții susțin în esență că

hotărârea instanței de apel cuprinde motive străine pricinii atunci când

stabilește că terenul în litigiu face parte din domeniul public și, în mod

superficial sunt reluate considerentele instanței de fond pentru a conchide în

sensul că nu se poate identifica cu fidelitate terenul revendicat, deși acesta

a fost delimitat prin raportul de expertiză.

Se precizează că instanța de apel nu

s-a preocupat a stabili dacă terenul a trecut în proprietatea statului pe baza

unui titlu legal și fără a se administra probe a încadrat terenul ca făcând

parte din proprietatea publică, respingând cererea de retrocedare a acestuia.

Recursul declarat este fondat pentru

cele ce se vor arăta în continuare.

Prin acțiunea introdusă la data de

15 februarie 2000 reclamanții au solicitat retrocedarea terenului în suprafață

de 283 mp situat în București, teren expropriat conform Decretului nr.143/1974.

În drept, s-au invocat dispozițiile

art. 35 și art. 36 din Legea nr. 33/1994 și art. 480 C. civ.

Într-adevăr, din anexa 23 a

Decretului nr. 143/1974 rezultă că s-a expropriat de la numitele N.E. și M.M. suprafața

de 559 mp teren situat în București.

Faptul că recurenții-reclamanți au

solicitat retrocedarea numai a suprafeței de 283 mp pentru care există actul de

vânzare-cumpărare autentificat la 18 noiembrie 1957 (dosar 1012/2000) nu

justifică concluzia instanței de apel că nu există identitate între terenul

revendicat, cel trecut în actul de proprietate și cel expropriat.

Din punct de vedere cadastral există

identitate între imobile, așa cum s-a stabilit și prin expertiza efectuată în

cauză dar ca suprafață, recurenții revendică mai puțin decât figurează în

decretul de expropriere pentru că în actul lor de proprietate este trecută

suprafața de 283 mp și nu de 559 mp cât s-a expropriat.

Așa fiind, este nelegală sub acest

aspect hotărârea instanței de apel care a menținut soluția instanței de fond de

respingere a acțiunii pentru lipsa identității dintre imobilul revendicat și

cel expropriat.

Cum prin hotărârea pronunțată

instanța de apel nu a cercetat fondul pricinii din perspectiva temeiului

juridic al acțiunii, respectiv art. 35 și art. 36 din Legea nr. 33/1994 și art.

480 C. civ., Curtea în baza art. 312 alin. (2) și (5) C. proc. civ. va admite

recursul reclamanților, va casa decizia instanței de apel și va trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării se vor avea în

vedere și celelalte apărări formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții T.S.A.

și T.D.A. împotriva deciziei nr. 349 din 18 iunie 2001 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre

rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2004.