ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 249/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cadrul procesual Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea Ș.G. a solicitat anularea deciziei nr. 1306/R din 2 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. 2757/105/2009, iar în urma rejudecării recursului, schimbarea în tot a soluției și admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost formulată. Prin aceeași cerere, contestatoarea a solicitat suspendarea executării deciziei a cărei anulare se solicită, în temeiul art. 319 1 C. proc. civ. În motivare, s-a arătat că respingerea cererii de suspendare a deciziei atacate ar duce la punerea în executare a actelor administrativ-fiscale emise de organele fiscale, decizii suspendate până la soluționarea încadrării modului de impozitare.

Creanțele fiscale care ar putea fi puse în aplicare se ridică la suma de 400.000 lei, pentru venituri încasate în anii 2002-2006 și 2007. Virarea acestor sume statului care nu i-a creat contestatoarei mijloace materiale și mijloace bănești necesare funcționării activității profesionale independente, ar duce la un prejudiciu constând în dificultatea asigurării mijloacelor de subzistență pe o perioadă lungă de timp. 2. Hotărârea Curții de Apel Târgu Mureș Prin decizia nr. 2116 din 15 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de Ș.G.

având ca obiect suspendarea executării deciziei 1306/R din 02 mai 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 500 lei achitată conform recipisei CEC seria TTG nr. 3229380 din 11 iunie 2012. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel, examinând cererea de suspendare, a reținut că, prin decizia nr. 1306/R din 2 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș s-a respins recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 399 din 17 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2757/105/2009. Prin sentința instanței de fond s-a respins acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect contestația împotriva adreselor nr. 8408 din 23 februarie 2009, nr. 16.400 din 24 martie 2009 și nr. 26.367 din 27 mai 2009, emise de A.F.P.

Ploiești, prin care s-a stabilit de organul fiscal că impozitarea veniturilor reclamantei se face conform sistemului real, potrivit art. 48 C. fisc., nefiind legală încadrarea veniturilor solicitate de reclamantă, potrivit art. 49 C. fisc., din activitatea desfășurată în calitate de expert contabil în activitatea privind servicii de informatică, respectiv poziția 104 din Ordinul M.F.P. nr. 1847/2003 și Cod CAEN 7260. Curtea de apel a reținut că, potrivit art. 319 1 C. proc. civ. „instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiția depunerii unei cauțiuni (…)”, dar a observat că, în cauză nu este îndeplinită ipoteza textului, deoarece decizia a cărei suspendare se solicită nu conține dispoziții care să poată fi aduse la îndeplinire prin executare.

În opinia curții de apel, chiar dacă s-ar da o interpretare mai largă textului art. 319 1 C. proc. civ., în sensul că suspendarea este admisibilă și în situațiile în care hotărârea irevocabilă nu cuprinde nemijlocit dispoziții care să fie aduse la îndeplinire prin executare, hotărârea statuează însă asupra unor chestiuni care, odată intrate în puterea lucrului judecat vor putea sta la baza unei proceduri de executare silită, astfel că, motivele invocate de contestatoare nu justifică suspendarea hotărârii irevocabile. În condițiile în care nu s-a făcut dovada iminenței unei proceduri de executare silită și cum primul termen de judecată va avea loc la mai puțin de 1 lună de la soluționarea prezentei cereri, curtea de apel a apreciat că măsura suspendării până a soluționarea căii extraordinare de atac este lipsită de susținere, urmând a fi respinsă ca nefondată.

2. Recursul declarat în cauză Împotriva deciziei nr. 2116 din 15 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declar recurs contestatoarea Ș.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, recurenta a reluat criticile formulate în cadrul contestației în anulare criticând hotărârea recurată ca fiind dată cu încălcarea legii. 3. Procedura derulată în recurs Cu ocazia dezbaterilor în ședința publică instanța a invocat din oficiu, excepția inadmisibilității căii de atac, în raport de caracterul irevocabil al hotărârii atacate, dezbaterile fiind consemnate în practicaua hotărârii. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Regularitatea promovării căii de atac În temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc.

civ, aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 din C. proc. civ, Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii. Obiectul recursului de față îl constituie decizia nr. 2116 din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei nr. 1306/R din 2 mai 2012 pronunțată de aceeași instanță, prin care s-a respins recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 399 din 17 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2757/105/2009.

Cererea de suspendare a executării deciziei nr. 1306/R din 2 mai 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, întemeiată pe dispozițiile art. 319 1 C. proc. civ. a fost formulată, pe cale accesorie, în cadrul contestației în anulare îndreptată împotriva aceleiași decizii. Potrivit art. 319 1 C. proc. civ. „instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiția depunerii unei cauțiuni. Dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător”. Prevederile art. 403 alin. (3) și (4) C. proc.

civ., la care face trimitere art. 319 1 care dispun că, asupra cererii de suspendare formulată potrivit alin. (1) și (2), instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat și în cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanță președințială, până la soluționarea de către instanță a cererii de suspendare prevăzută de prezentul articol, trebuie însă interpretate în concordanță cu ansamblul normelor de procedură în cadrul căruia sunt situate aceste prevederi, și anume, în Secțiunea a VI - a “Contestația la executare” din Cartea a V-a a codului intitulată “Despre executarea silită”.

Întrucât litigiul de față nu își are sorgintea în cea din urmă fază a procesului civil, executarea silită, rezultă că dispozițiile art. 403 alin. (3) C. proc. civ. nu sunt incidente. Conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Cum hotărârea atacată cu contestație în anulare este una irevocabilă, pronunțată de o instanță de recurs, rezultă că nici hotărârea care urmează să se pronunțe în contestația în anulare nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, conform 320 alin. (3) C. proc. civ. Tot astfel și hotărârea prin care s-a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 1306/R din 02 mai 2012, cerere accesorie contestației în anulare, este la rândul ei irevocabilă, potrivit principiului accesorium sequitur principale, cererea accesorie urmând regimul juridic al cererii principale.

Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. În conformitate cu prevederile art. 299, coroborate cu art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Prin urmare, față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva deciziei nr. 2116 din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, concluzie ce derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

Hotărârea recurată este irevocabilă, astfel că recursul declarat împotriva ei este inadmisibil. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Ș.G. împotriva deciziei nr. 2116 din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2013.