ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 249/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

Prin contestația în anulare înregistrată pe

rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, contestatoarea Ș.G. a solicitat anularea deciziei nr. 1306/R din 2

mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. 2757/105/2009,

iar în urma rejudecării recursului, schimbarea în tot a soluției și admiterea

acțiunii introductive astfel cum a fost formulată.

Prin aceeași cerere,

contestatoarea a solicitat suspendarea executării deciziei a cărei anulare se

solicită, în temeiul art. 319

1

C. proc. civ.

În motivare, s-a

arătat că respingerea cererii de suspendare a deciziei atacate ar duce la

punerea în executare a actelor administrativ-fiscale emise de organele fiscale,

decizii suspendate până la soluționarea încadrării modului de impozitare.

Creanțele fiscale

care ar putea fi puse în aplicare se ridică la suma de 400.000 lei, pentru

venituri încasate în anii 2002-2006 și 2007. Virarea acestor sume statului care

nu i-a creat contestatoarei mijloace materiale și mijloace bănești necesare

funcționării activității profesionale independente, ar duce la un prejudiciu

constând în dificultatea asigurării mijloacelor de subzistență pe o perioadă

lungă de timp.

de Apel Târgu Mureș

Prin decizia nr. 2116

din 15 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de Ș.G. având

ca obiect suspendarea executării deciziei 1306/R din 02 mai 2012 a Curții de

Apel Târgu Mureș și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 500 lei

achitată conform recipisei CEC seria TTG nr. 3229380 din 11 iunie 2012.

Pentru a pronunța

această hotărâre, curtea de apel, examinând cererea de suspendare, a reținut că,

prin decizia nr. 1306/R din 2 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș

s-a respins recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 399 din 17

mai 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2757/105/2009.

Prin sentința

instanței de fond s-a respins acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect

contestația împotriva adreselor nr. 8408 din 23 februarie 2009, nr. 16.400 din 24

martie 2009 și nr. 26.367 din 27 mai 2009, emise de A.F.P. Ploiești, prin care

s-a stabilit de organul fiscal că impozitarea veniturilor reclamantei se face

conform sistemului real, potrivit art. 48 C. fisc., nefiind legală încadrarea

veniturilor solicitate de reclamantă, potrivit art. 49 C. fisc., din

activitatea desfășurată în calitate de expert contabil în activitatea privind

servicii de informatică, respectiv poziția 104 din Ordinul M.F.P. nr. 1847/2003

și Cod CAEN 7260.

Curtea de apel a reținut

că, potrivit art. 319

1

C. proc. civ. „instanța poate suspenda

executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiția depunerii unei

cauțiuni (…)”, dar a observat că, în cauză nu este îndeplinită ipoteza

textului, deoarece decizia a cărei suspendare se solicită nu conține dispoziții

care să poată fi aduse la îndeplinire prin executare.

În opinia curții de

apel, chiar dacă s-ar da o interpretare mai largă textului art. 319

1

C. proc. civ., în sensul că suspendarea este admisibilă și în situațiile în

care hotărârea irevocabilă nu cuprinde nemijlocit dispoziții care să fie aduse

la îndeplinire prin executare, hotărârea statuează însă asupra unor chestiuni

care, odată intrate în puterea lucrului judecat vor putea sta la baza unei

proceduri de executare silită, astfel că, motivele invocate de contestatoare nu

justifică suspendarea hotărârii irevocabile.

În condițiile în care

nu s-a făcut dovada iminenței unei proceduri de executare silită și cum primul

termen de judecată va avea loc la mai puțin de 1 lună de la soluționarea prezentei

cereri, curtea de apel a apreciat că măsura suspendării până a soluționarea

căii extraordinare de atac este lipsită de susținere, urmând a fi respinsă ca

nefondată.

2.

Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei nr.

2116 din 15 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a declar recurs contestatoarea Ș.G.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului,

recurenta a reluat criticile formulate în cadrul contestației în anulare

criticând hotărârea recurată ca fiind dată cu încălcarea legii.

3.

Procedura derulată în recurs

Cu ocazia dezbaterilor

în ședința publică instanța a invocat din oficiu, excepția inadmisibilității

căii de atac, în raport de caracterul irevocabil al hotărârii atacate,

dezbaterile fiind consemnate în practicaua hotărârii.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

promovării căii de atac

În temeiul art. 137 alin.

(1) din C. proc. civ, aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art.

298 din C. proc. civ, Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra

excepției inadmisibilității recursului, excepție de procedură care face de

prisos cercetarea în fond a pricinii.

Obiectul recursului

de față îl constituie decizia nr. 2116 din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă,

prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei nr. 1306/R

din 2 mai 2012 pronunțată de aceeași instanță, prin care s-a respins recursul

declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 399 din 17 mai 2011 pronunțată

de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2757/105/2009.

Cererea de suspendare

a executării deciziei nr. 1306/R din 2 mai 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, întemeiată

pe dispozițiile art. 319

1

C. proc. civ. a fost formulată, pe cale

accesorie, în cadrul contestației în anulare îndreptată împotriva aceleiași

decizii.

Potrivit art. 319

1

C. proc. civ. „instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se

cere, sub condiția depunerii unei cauțiuni. Dispozițiile art. 403 alin. (3) și

(4) se aplică în mod corespunzător”.

Prevederile art. 403 alin.

(3) și (4) C. proc. civ., la care face trimitere art. 319

1

care dispun

că, asupra cererii de suspendare formulată potrivit alin. (1) și (2), instanța,

în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs,

în mod separat și în cazuri urgente, președintele instanței poate dispune

suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanță președințială, până la

soluționarea de către instanță a cererii de suspendare prevăzută de prezentul

articol, trebuie însă interpretate în concordanță cu ansamblul normelor de

procedură în cadrul căruia sunt situate aceste prevederi, și anume, în

Secțiunea a VI - a “Contestația la executare” din Cartea a V-a a codului

intitulată “Despre executarea silită”.

Întrucât litigiul de

față nu își are sorgintea în cea din urmă fază a procesului civil, executarea

silită, rezultă că dispozițiile art. 403 alin. (3) C. proc. civ. nu sunt

incidente.

Conform art. 320 alin.

(3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de

atac ca și hotărârea atacată.

Cum hotărârea atacată

cu contestație în anulare este una irevocabilă, pronunțată de o instanță de

recurs, rezultă că nici hotărârea care urmează să se pronunțe în contestația în

anulare nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, conform 320 alin. (3)

C. proc. civ.

Tot astfel și

hotărârea prin care s-a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr.

1306/R din 02 mai 2012, cerere accesorie contestației în anulare, este la

rândul ei irevocabilă, potrivit principiului accesorium sequitur principale,

cererea accesorie urmând regimul juridic al cererii principale.

Împotriva

hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin

dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

În

conformitate cu prevederile art. 299, coroborate cu art. 377 C. proc. civ., pot

fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept

de apel, cele date în apel, precum și

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute

de lege.

Prin

urmare, față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva

deciziei nr. 2116 din

15 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, irevocabilă, este inadmisibil, o asemenea hotărâre

nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs,

concluzie ce derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

Hotărârea

recurată este irevocabilă, astfel că recursul declarat împotriva ei este

inadmisibil.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

recursul declarat de Ș.G.

împotriva deciziei nr. 2116 din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2013.