ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2987/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 14 din 17 ianuarie 2013 a Tribunalului Brașov s-a dispus: În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) (59 acte materiale), art. 74 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., 80 alin. (2) și art. 320 1 C. proc. pen. condamnarea inculpatei B.C.V. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată. Cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 81, art. 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale a suspendat și executarea pedepsei accesorii. A atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83, art. 84 C. pen. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea la O.N.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov a prezentei sentințe după rămânerea definitivă, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni. În baza art. 2 alin. (1) și alin. (6 1 ) din O.G. nr. 75/2001 a dispus comunicarea sentinței, după rămânerea definitivă către D.G.F.P. Brașov în vederea înscrierii în cazierul fiscal al inculpatei. A admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată Statul Român prin A.N.A.F. prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului Brașov și în consecință: În baza art. 998 și art. 1003 C. civ.

vechi și art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 a obligat inculpata: - la plata sumei de 42.419 RON reprezentând impozit pe venit și accesorii calculate până la data de 24 iulie 2012 - la plata în continuare a majorărilor și penalităților de întârziere pentru suma de 26.783 RON de la 25 iulie 2012 până la data de 12 septembrie 2012, pentru suma de 26.583 RON de la 13 septembrie 2012 până la 12 octombrie 2012, pentru suma de 26.383 RON de la 13 octombrie 2012 până la 12 noiembrie 2012 și pentru suma de 21.183 RON de la 13 noiembrie 2012 până la data plății efective. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că: Inculpata B.C.V. locuiește împreună cu familia în comuna T. Potrivit declarației date, în cursul anilor 2009-2010, împreună cu familia, a adunat deșeuri feroase de la rampele de gunoi, pe care Ie-a predat la SC D.I.

SRL și SC T.I. SA. Inculpata a precizat că deșeurile Ie-a predat în numele său, a semnat adeverințele de primire și plată și a încasat sumele menționate de acestea. Astfel, În perioada 1 aprilie 2009-17 iunie 2009 învinuita a predat la SC D.I.

SRL Brașov, de 15 ori, mai multe cantități de deșeuri feroase și neferoase, după cum urmează: - în data de 1 aprilie 2009 învinuita a predat cantitatea de 3700 kg deșeuri feroase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A1 din 1 aprilie 2009; - în data de 30 aprilie 2009 învinuita a predat cantitatea de 3400 kg deșeuri feroase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A2 din 30 aprilie 2009; - în data de 2 mai 2009 învinuita a predat cantitatea de 1740 kg deșeuri feroase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A3 din 2 mai 2009; - în data de 4 mai 2009 învinuita a predat cantitatea de 7420 kg deșeuri feroase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A4 din 4 mai 2009; - în data de 5 mai 2009 învinuita a predat cantitatea de 2260 kg deșeuri feroase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A5 din 5 mai 2009; - în data de 6 mai 2009 învinuita a predat cantitatea de 5340 kg deșeuri feroase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A6 din 6 mai 2009; - în data de 7 mai 2009 învinuita a predat cantitatea de 2800 kg deșeuri feroase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A7 din 7 mai 2009; - în data de 8 mai 2009 învinuita a predat cantitatea de 2000 kg deșeuri feroase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A8 din 8 mai 2009;

- în data de 1 iunie 2009 învinuita a predat cantitățile de 1600 kg și 5480 deșeuri feroase eliberându-se adeverințele de primire și plată nr. A9 din 1 iunie 2009 și nr. A10; - în data de 10 iunie 2009 învinuita a predat cantitatea de 1400 kg deșeuri feroase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A11 din 10 iunie 2009; - în data de 12 iunie 2009 învinuita a predat cantitatea de 5660 kg deșeuri feroase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A6 din 12 iunie 2009; - în data de 15 iunie 2009 învinuita a predat cantitatea de 4700 kg deșeuri feroase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A12 din 15 iunie 2009; - în data de 16 iunie 2009 învinuita a predat cantitatea de 2480 kg deșeuri feroase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A13 din 16 iunie 2009; - în data de 17 iunie 2009 învinuita a predat cantitatea de 2020 kg deșeuri feroase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A14 din 17 iunie 2009; Pentru deșeurile feroase și neferoase predate inculpata a primit suma de 26.131,21 RON.

Potrivit procesului-verbal din 19 aprilie 2012 întocmit de Garda Financiară, inculpata a predat cantitatea de 52.000 kg deșeuri neferoase pentru care a obținut suma de 19.902,61 RON. Prin declarații necorespunzătoare adevărului privitoare la sursa deșeurilor inculpata s-a sustras de la plata impozitului pe venit, cu stopaj la sursă, în sumă de 3.184 RON, la care se adaugă obligații accesorii, constând în majorări și penalități de întârziere, (la dosarul de urmărire penală mai există și procesul-verbal din data de 30 martie 2012 întocmit de Grada Financiară privitor la valorificările de deșeuri de la SC D.I. SRL, însă suma de pe adeverința din data de 2 mai 2009 este menționată greșit). În perioada 20 iulie 2009-29 noiembrie 2010 inculpata a predat la SC T.I.

SA Brașov, de 44 ori, cantitatea de 63.886 kg deșeuri feroase și neferoase, după cum urmează: - în data de 20 iulie 2009 învinuita a predat cantitatea de 335,50 kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A15 din 20 iulie 2009; - în data de 17 august 2009 învinuita a predat cantitatea de 236,50 kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A16 din 17 august 2009; - în data de 28 august 2009 învinuita a predat cantitatea de 240,50 kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A17 din 28 august 2009; - în data de 31 august 2009 învinuita a predat cantitatea de 198 kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A18 din 31 august 2009; - în data de 1 septembrie 2009 învinuita a predat cantitatea de 204,50 kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A19 din 1 septembrie 2009; - în data de 14 septembrie 2009 învinuita a predat cantitatea de 238 kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A20 din 14 septembrie 2009; - în data de 21 septembrie 2009 învinuita a predat cantitatea deșeuri neferoase în valoare de 5908,76 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A21 din 21 septembrie 2009;

- în data de 2 octombrie 2009 învinuita a predat cantitatea de 137,50 kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A22 din 2 octombrie 2009; - în data de 5 octombrie 2009 învinuita a predat cantitatea de 145,50 kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A23 din 5 octombrie 2009; - în data de 9 octombrie 2009 învinuita a predat cantitatea de 143 kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A24 din 9 octombrie 2009; - în data de 16 octombrie 2009 învinuita a predat cantitatea de 257.50 kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A25 din 16 octombrie 2009; - în data de 19 octombrie 2009 învinuita a predat cantitatea de 223 kg deșeuri inox eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A26 din 19 octombrie 2009; - în data de 22 octombrie 2009 învinuita a predat cantitatea de 236,50 kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A27 din 22 octombrie 2009; - în data de 30 octombrie 2009 învinuita a predat cantitatea deșeuri neferoase în valoare de 2.516,38 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A28 din 30 octombrie 2009; - în data de 2 noiembrie 2009 învinuita a predat deșeuri neferoase, primind suma de 288,01 RON și eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A29 din 2 noiembrie 2009;

- în data de 2 noiembrie 2009 învinuita a predat deșeuri neferoase, primind suma de 2.014,16 RON și eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A30 din 2 noiembrie 2009; - în data de 9 noiembrie 2009 învinuita a predat deșeuri neferoase, primind suma de 2.594 RON și eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A31 din 9 noiembrie 2009; - în data de 16 noiembrie 2009 învinuita a predat deșeuri neferoase, primind suma de 3.395,20 RON și eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A32 din 16 noiembrie 2009; - în data de 24 noiembrie 2009 învinuita a predat deșeuri neferoase, primind suma de 3.042,65 RON și eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A33 din 24 noiembrie 2009; - în data de 8 decembrie 2009 învinuita a predat cantitatea de 396,50kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A34 din 8 decembrie 2009; - în data de 15 decembrie 2009 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a primit suma de 4.280,13 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A35 din 15 decembrie 2009; - în data de 18 decembrie 2009 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a primit suma de 1.667,39 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A36 din 18 decembrie 2009;

- în data de 4 ianuarie 2010 învinuita a predat cantitatea de 776 kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A37 din 4 ianuarie 2010; - în data de 11 ianuarie 2010 învinuita a predat cantitatea de 284,50 kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A38 din 11 ianuarie 2010; - în data de 18 ianuarie 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, primind suma de 2.677,45 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A39 din 18 ianuarie 2010; - în data de 18 ianuarie 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase , pentru care a încasat suma de 2.677,45 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A39 din 18 ianuarie 2010; - în data de 25 ianuarie 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 4.161,06 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A40 din 25 ianuarie 2010; - în data de 1 februarie 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 5.563,05 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A41 din 1 februarie 2010; - în data de 5 februarie 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 2.381,89 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A41 din 5 februarie 2010; - în data de 8 februarie 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 5.716,89 RON,

eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A42 din 8 februarie 2010; - în data de 15 februarie 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 3.870,40 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A43 din 15 februarie 2010; - în data de 22 februarie 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 5.011,71 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A44 din 22 februarie 2010; - în data de 26 februarie 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 3.496,32 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A45 din 26 februarie 2010; - în data de 1 martie 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 4.448,86 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A46 din 1 martie 2010; - în data de 4 martie 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 2.441 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A47 din 4 martie 2010; - în data de 10 martie 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 3.777,38 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A48 din 10 martie 2010; - în data de 4 mai 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 4.209,80 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A49 din 4 mai 2010;

- în data de 7 mai 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 1.754,20 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A50 din 7 mai 2010; - în data de 25 mai 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 2.638,40 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A51 din 25 mai 2010; - în data de 5 iulie 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 5.165,25 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A52 din 5 iulie 2010; - în data de 19 iulie 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 4.539,60 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A53 din 19 iulie 2010; - în data de 17 august 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 6.518,40 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A54 din 17 august 2010; - în data de 31 august 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 6.231,28 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A55 din 31 august 2010; - în data de 8 noiembrie 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 3.181,51 RON, eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A56 din 8 noiembrie 2010; - în data de 29 noiembrie 2010 învinuita a predat deșeuri neferoase, pentru care a încasat suma de 3.649,14 RON,

eliberându-se adeverința de primire și plată nr. A57 din 29 noiembrie 2010; Potrivit procesului-verbal din 11 ianuarie 2012 întocmit de Garda Financiară, învinuita a predat cantitatea de 63886 kg deșeuri neferoase pentru care a obținut suma de 141.260,20 RON. Prin declarații necorespunzătoare adevărului privitoare la sursa deșeurilor învinuita s-a sustras de la plata impozitului pe venit, cu stopaj la sursă, în sumă de 22.602 RON, la care se adaugă obligații accesorii, constând în majorări și penalități de întârziere. Calculul sumelor datorate la bugetul statului s-a făcut în conformitate cu art. 78 alin. (2)-art. 79 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. Potrivit prevederilor legale menționate mai sus, sunt supuse impozitului pe venit, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut, veniturile obținute din alte surse, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a)-lit.

h). (venituri din activități independente). În art. 152 din Normele metodologice de aplicare a C. fisc. se prevede că art. 78 are în vedere și veniturile obținute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deșeurilor de metal, hârtie, sticlă și altele asemenea și care nu provin din gospodăria proprie. Impozitul pe venit se calculează prin reținerea la sursă la momentul plății veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea cotei asupra venitului brut. Din analiza adeverințelor de primire și plată eliberate de SC T.I. SA și SC D. SRL pe numele inculpatei se constată că acestea cuprind în mod previzibil și accesibil obligația de declarare a provenienței deșeurilor de către vânzător precum și consecințele ce decurg din valorificarea deșeurilor care nu provin din gospodăria proprie, respectiv obligația de plată a impozitului pe venit.

Fiind audiată inculpata B.C.V. a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că deșeurile proveneau de la gropile de gunoi din municipiul Brașov, iar semnăturile de pe adeverințele de primire și plată îi aparțin. La individualizarea pedepsei s-a ținut seama de criteriile stabilite de art. 72 C. pen., de prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și scopul preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, instanța a avut în vedere că pedeapsa pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) este închisoarea de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, că fapta a fost comisă în formă continuată, caz în care se poate aplica un spor de pedeapsă, dar potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. consimțământul inculpatei pentru urmarea procedurii prescurtate prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. atrage reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege; de asemenea instanța a ținut seama de pericolul social mediu al faptei reflectat pe de o parte în numărul actelor materiale ce intră în componența infracțiunii iar pe de altă parte în valoarea prejudiciului produs bugetului de stat.

S-a ținut seama și de faptul că de la epuizarea faptei au trecut peste doi ani dar și de faptul că inculpata se află la prima confruntare cu legea penală, este bine integrată în familie și societate și în ciuda dificultăților materiale și social familiale cu care s-a confruntat încă din copilărie își respectă obligațiile față de comunitate și familie, este preocupată de creșterea și educarea celor trei minori, care frecventează cursurile școlare, este o persoană responsabilă și apreciată în comunitate, și a încercat, în limita posibilităților să contribuie la acoperirea prejudiciului cauzat bugetului de stat, motiv pentru care instanța a apreciat că se impune reținerea de circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), lit. b) C. pen.

Constatând incidența atât a cauzelor de agravare a pedepsei (forma continuată a infracțiunii potrivit art. 42 C. pen.) cât și a celor de atenuare (circumstanțele atenuante judiciare reținute) instanța, văzând și dispozițiile art. 80 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. i se va interzice inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie. În ceea ce privește pedeapsa complementară instanța a reținut că potrivit art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen. una dintre condițiile aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este ca pedeapsa principală stabilită să fie închisoarea de cel puțin 2 ani, condiția trebuind să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei complementare este obligatorie.

În speță pedeapsa aplicată inculpatei este mai mică de 2 ani astfel încât nu-i poate fi aplicată inculpatei pedeapsa complementară prevăzută de textul de lege incriminator. În privința modalității de executare a pedepsei instanța a avut în vedere că pedeapsa aplicată este de 1 an și 4 luni închisoare, inculpata nu a mai suferit condamnări la pedeapsa cu închisoarea și scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a acesteia, fiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. c) C. pen. Pentru a aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei, consecințele produse, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, vârsta acesteia și împrejurarea că fapta a fost comisă pe fondul unei situații financiare dificile.

Prin urmare, în baza art. 81-art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. Inculpatei i s-a atras atenția asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau neexecutarea cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea la O.N.R.C. a prezentei sentințe după rămânerea definitivă, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni. În baza art. 2 alin. (1) și art. 6 alin. (1 1 ) din H.G.

nr. 75/2001 s-a dispus comunicarea unei copii a sentinței, după rămânerea definitivă, către D.G.F.P. Brașov, în vederea înscrierii în cazierul fiscal. Potrivit adresei din 2 iunie 2011 a Primăriei comunei T. inculpata nu figurează în evidențele fiscale ale primăriei de la locul de domiciliu cu bunuri impozabile, iar din adresa D.G.F.P. Brașov din 29 martie 2012 inculpata nu figurează în aplicația „clienți bănci” cu conturi deschise, astfel încât nu a fost posibilă luarea de măsuri asigurătorii în vederea asigurării plății prejudiciului. Cu privire la latura civilă a cauzei instanța a reținut că Statul Român prin A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 43.019 RON, din care 26.783 RON reprezintă impozit pe venit, 12.219 RON reprezintă dobânzi calculate până la data de 24 iulie 2012, iar 4.017 RON reprezintă penalități de întârziere calculate până la aceeași dată.

S-a mai solicitat acordarea majorărilor de întârziere și penalităților în continuare până la plata integrală a prejudiciului. La termenul de judecată din 24 octombrie 2012 inculpata a depus la dosar chitanțele seria C1 din 12 septembrie 2012, pentru suma de 200 RON, seria C2 din 12 octombrie 2012 pentru suma de 200 RON, iar la termenul de judecată din 21 noiembrie 2012 a depus la dosar chitanța cu seria C3 din 12 noiembrie 2012 pentru suma de 200 RON prin care a făcut dovada achitării parțiale a impozitului pe venit neachitat ca urmare a declarării necorespunzătoare adevărului a provenienței materialelor feroase și neferoase vândute. Stabilind existența faptei și săvârșirea acesteia de către inculpată cu vinovăție sub forma intenției directe, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-art.

999 C. civ. vechi, aplicabile raporturilor dintre părți. Instanța a constatat că latura civilă are ca obiect tragerea inculpatei la răspundere civilă, repararea pagubei făcându-se potrivit legii civile în condițiile art. 14 alin. (3) C. proc. pen. În sfera noțiunii de prejudiciu avută în vedere la soluționarea laturii civile intră toate accesoriile debitului principal, repararea prejudiciului incluzând sub acest aspect plata creanței principale, dar și a majorărilor de întârziere și penalităților de întârziere prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 120 alin. (6) și art. 120 1 din O.G. nr. 92/20 pentru neplata la timp a obligațiilor fiscale se datorează dobânzi, (denumite de partea civilă majorări de întârziere), și penalități de întârziere.

Debitul principal constând în creanța fiscală propriu -zisă, respectiv impozitul pe venit a fost achitat parțial de inculpată în mai multe tranșe, urmând ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 42.419 RON reprezentând diferența de impozit pe venit și majorări de întârziere și penalități calculate până la data de 24 iulie 2012 Inculpata a fost obligată și la plata majorărilor și penalităților de întârziere în continuare pentru suma de 26.783 RON de la 25 iulie 2012 până la data de 12 septembrie 2012, pentru suma de 26.583 RON de la 13 septembrie 2012 până la 12 octombrie 2012, pentru suma de 26.383 RON de la 13 octombrie 2012 până la 12 noiembrie 2012 și pentru suma de 21.183 RON de la 13 noiembrie 2012 până la data plății efective.

Tribunalul a subliniat că modul de calcul al sumelor datorate statului s-a stabilit cu respectarea art. 119 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, potrivit căruia „nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de (...), obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii, (...)”, astfel încât dobânzile și penalitățile se datorează până la data plății prejudiciului constând în creanța principală. În acest sens s-a dedus din creanța principală fiecare plată parțială și s-a stabilit calcularea accesoriilor pentru diferența rămasă până la data următoarei plăți parțiale, respectiv până la achitarea totală a debitului principal. Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., D.G.F.P.

Brașov. Partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., D.G.F.P. Brașov a criticat sentința pentru netemeinicie în ce privește respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, arătând că în mod eronat prima instanță nu a aplicat dispoziții legale imperative, motivele de apel fiind dezvoltate la dosar. Partea civilă a mai arătat că prin instituirea acestei măsuri trebuie să se aibă în vedere asigurarea protecției împotriva insolvabilității debitorului și recuperării prejudiciului. Prin decizia penală nr. 35/AP din 12 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins apelul declarat de partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P.

Brașov împotriva sentinței penale nr. 14 din 17 ianuarie 2013 a Tribunalului Brașov. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că în ce privește starea de fapt, aceasta a fost corect reținută de prima instanță, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, caracterizarea juridică a faptei comise de inculpată fiind cea legală. Astfel, apare cu evidență din probele administrate, așa cum corect a constatat și prima instanță, că inculpata a comis infracțiunea de evaziune fiscală, aspect necontestat de aceasta care, a solicitat ca judecarea să se efectueze potrivit dispozițiilor privind acordul de vinovăție prevăzut de art. 320 1 C. proc. pen. În ceea ce privește apelul promovat de partea civilă, instanța are a constata că este lipsit de temei, deoarece instituirea măsurii sechestrului asigurător se dispune doar în situația în care inculpatul are în proprietate bunuri mobile sau imobile, în condițiile prevăzute de art. 163 și urm. C. proc.

pen. Instanța de apel a constatat că, este adevărat că potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005 măsurile asigurătorii pot fi dispuse din oficiu și că aceste dispoziții se completează cu dispozițiile art. 163 și urm. C. proc. pen., astfel că măsura sechestrului este obligatorie, dar posibilă numai dacă inculpatul deține bunuri în proprietate sau deține conturi. În consecință, pentru a se putea dispune o asemenea măsură, chiar din oficiu, este necesar să se constate că existența temerii că bunurile personale care ar putea garanta recuperarea pagubei să fie înstrăinate sau ascunse în scopul sustragerii de la răspunderea civilă. În plus, aplicarea măsurii asigurătorii se realizează prin instituirea unui sechestru, sens în care se identifică bunurile aparținând persoanei împotriva căreia s-a luat măsura asiguratorie și se inventariază într-un proces-verbal în care se înscriu caracteristicile pe care le au, starea de uzură, cantitatea și evaluarea lor în bani.

Pentru bunurile imobile se mai cere luarea unei inscripții ipotecare care împiedică orice înstrăinare a acestora. Însă, inculpata nu figurează în evidențele organelor fiscale cu bunuri mobile sau imobile și nici nu are conturi. În consecință, s-a constatat că nu există bunuri asupra cărora să poată fi aplicată măsura sechestrului în vederea recuperării prejudiciului, astfel încât urmează ca parte civilă, ca organ fiscal, să verifice dacă inculpata va dobândi bunuri ori va deține conturi și să solicite instituirea măsurii asupra unor bunuri viitoare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Brașov, care a susținut, potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar, că instanța de judecată nu s-a pronunțat cu privire la cererea sa de instituire a sechestrului asigurător pe bunurile mobile și imobile ale inculpatei, invocând temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc.

pen. Recursul declarat de partea civilă este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial clevolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc.

pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunțată la data de 12 martie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15 februarie 2013). În acest caz, decizia atacată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus menționat; trebuie precizat că în speța dedusă judecății nu pot fi aplicate dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege (referitore la aplicarea în continuare a cazurilor de care prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării), întrucât acestea vizează exclusiv cauzele penale aflate la data intrării în vigoare a legii, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului. Prin Legea nr. 2/2013, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, controlul judiciar realizat prin intermediul recursului restrângându-se și limitându-se doar la chestiuni de drept. În realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, motivul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc.

pen. a fost abrogat expres prin actul normativ menționat, situație în care criticile formulate de recurenta parte civilă nu mai pot face obiectul examinării de către Înalta Curte de Casație și Justiție, judecata în recurs limitându-se doar la chestiuni de drept. Chiar dacă s-ar accepta opinia potrivit căreia criticile formulate de partea civilă se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte nu poate proceda la examinarea lor, nefiind respectate, cerințele formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., care condiționează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Față de considerentele arătate mai sus, nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. așa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul parte civilă va fi obligată la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Brașov împotriva deciziei penale nr. 35/AP din 12 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpata B.C.V. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 octombrie 2013.