ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 587/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 148/F din 14 iunie 2013, Tribunalul Ialomița, secția penală, a hotărât următoarele: În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 74-76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa principală de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (pedeapsa accesorie). În baza art. 81-82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni calculat de la rămânerea definitivă a prezentei.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni. A atras atenția inculpatului și asupra dispozițiilor art. 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei și în cazul neexecutării obligațiilor civile. În baza art. 71 alin. final C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii. A admis, în parte, acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomița. A obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC L.T. SRL Slobozia, prin administrator judiciar provizoriu C.I. E.T.C.

Ipurl Slobozia, la plata către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomița a sumei de 161.116 lei și dobânda legală (reprezentând 147.810 lei T.V.A. și 13.306 lei impozit pe profit) până la achitarea integrală a debitului. În baza art. 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 C. proc. pen. și art. 353 C. proc. pen. a dispus indisponibilizarea prin instituirea sechestrului asigurător a construcției tip garaj situată în municipiul Slobozia, str. Ialomiței, suprafață construită 16,38 mp cu valoare de impunere 6.251 lei (proprietatea inculpatului) în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus ca, la data rămânerii definitive a prezentei, să fie comunicată O.N.R.C.

o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești. În baza art. 191 alin. final C. proc. pen. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.T. SRL Slobozia, prin administrator judiciar provizoriu C.I. E.T.C. Ipurl Slobozia la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița inculpatul B.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În fapt, s-a reținut că fapta inculpatului B.C., care în calitate de administrator al SC L.T.

SRL Slobozia, în perioada decembrie 2010 - 30 septembrie 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale a înregistrat în evidența contabilă a societății un număr de aproximativ 141 facturi fiscale fictive privind cheltuieli de prestări servicii care nu au la bază operațiuni reale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 148.171 lei reprezentând T.V.A. și 13.306 lei impozit pe profit, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru a reține această situație de fapt, la urmărirea penală au fost audiați inculpatul, martorii B.M.S. și P.V. La dosarul de urmărire penală se mai află: referat de terminare a urmăririi penale, rezoluție de începere a urmăririi penale, rezoluție de confirmare a începerii urmăririi penale, sesizare penală, proces verbal din 23 decembrie 2011 emis de D.G.F.P.

Ialomița, adrese emise de O.R.C. Ialomița, adresă constituire parte civilă, adrese privind „Declarațiile 394" depuse de SC L.T. SRL Slobozia, raport de inspecție fiscală și anexe, adrese emise de D.G.F.P. Ialomița-A.I.F., adresă emisă de A.F.P. sector 6 București, adrese și controale încrucișate efectuate de D.G.F.P. Ialomița cu alte administrații fiscale în care se inclus și Declarațiile 394 precum și procese verbale de verificare întocmite de organele de poliție, verificări privind situația conturilor bancare și extrase de cont aferente, adrese emise către Primăria munc.

Slobozia și răspunsul acesteia, declarații martori, referat cu propunere de N.U.P., declarații inculpat, copie cazier judiciar, prezentarea materialului de urmărire penală, citații, mandate de aducere, dovezi de îndeplinire a procedurii de citare . Totodată, inculpatul prezent în fața instanței a solicitat aplicarea procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii vinovăției, astfel cum s-a consemnat în practicaua sentinței. Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv probele administrate pe parcursul urmăririi penale, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: SC L.T. SRL Slobozia, administrată de inculpatul B.C., a fost înființată la data de 08 decembrie 2010, având ca obiect principal de activitate comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, cu un capital social de 200 lei împărțit în cote egale de 50% între asociații B.S.

- soția inculpatului B.C. - și mama acesteia, P.V. La data de 22 decembrie 2011, inspectori fiscali din cadrul D.G.F.P. Ialomița, A.I.F., au efectuat o inspecție fiscală generală la SC L.T. SRL Slobozia, perioada supusă controlului fiind de la înființarea acestei societăți - 08 decembrie 2010 (10 decembrie 2010) - și până la data de 30 septembrie 2011, activitate care s-a concretizat în întocmirea R.I.F. înregistrat din 22 decembrie 2011 (filele 36-70). Potrivit acestui raport de inspecție fiscală, SC L.T. SRL Slobozia a efectuat achiziții de la SC M.M.A. SRL Cornetu, SC A. SRL București, SC T.M. SRL Zalău, SC N.P.U.T. SRL București, SC H.A. SRL București, SC T.C. SRL Petrichioaia, SC A.B.P.L.D.

SRL București, SC V. SRL Ograda, care au fost considerate de către inspectorii fiscali ca fiind achiziții fictive, întrucât SC L.T. SRL Slobozia nu a putut dovedi realitatea efectuării acestor prestări de servicii în folosul ei, iar administratorul societății nu a prezentat în timpul efectuării controlului documente justificative (situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru) prin care să ateste că aceste prestări au fost efectiv efectuate și nici nu a putut să dovedească necesitatea efectuării acestor cheltuieli. În plus, sumele achitate pentru plata acestor prestări servicii apăreau ca fiind efectuate numai prin casă, iar respectivii furnizori nu au declarat aceste achiziții ca și livrări de prestări servicii către SC L.T.

SRL Slobozia prin „Declarația 394" pentru sem. II 2010 și sem. I 2011. Prin adresa din 12 ianuarie 2013 emisă de D.G.F.P. Ialomița - A.F.P. Slobozia, au fost înaintate la dosarul cauzei duplicate ale „Declarațiilor informative 394" privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României, depuse de SC L.T. SRL Slobozia la organele fiscale în data de 13 martie 2012 pentru perioada sem. II 2010 și sem. I 2011. în aceste declarații figurau drept furnizori de bunuri și servicii, în favoarea SC L.T. SRL Slobozia, societățile comerciale susmenționate (filele 31-33). Urmare înregistrării în contabilitatea societății a acestor cheltuieli nereale, SC L.T. SRL s-a sustras de la plata către bugetul de stat cu suma de 155.704 lei, reprezentând T.V.A.

și 14.680 lei, reprezentând impozit pe profit la care se adaugă majorările de întârziere. Cu privire la impozitul pe profit, prin adresa din 20 august 2012, emisă de D.G.F.P. Ialomița, A.I.F. (fila 80), s-au făcut precizări suplimentare în sensul că suma de 13.306 lei reprezintă cheltuieli cu prestări de servicii din facturi emise în luna decembrie 2010 de SC A.B.P.L.D. SRL București, pentru care SC L.T. SRL Slobozia nu a pus la dispoziția organelor de inspecție fiscală documente justificative (situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru), care să dovedească că aceste lucrări au fost efectiv prestate și necesitatea efectuării lor, iar suma de 1.374 lei reprezintă impozit pe profit declarat eronat de societate, față de evidența contabilă.

În cuprinsul raportului de inspecție fiscală (pag. 7) s-a menționat că în perioada 01 august 2011 - 30 septembrie 2011, SC L.T. SRL Slobozia a achiziționat cereale de la persoane fizice în sumă de 142.231 lei, pentru care trebuia să constituie și să declare impozit pe veniturile din activitățile agricole în sumă de 2.845 lei pentru lunile august și septembrie 2011, conform prevederilor art. 74 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, însă această situație nu are semnificație penală, ci doar fiscală, întrucât respectivele achiziții de cereale s-au dovedit a fi operațiuni comerciale reale și au fost înregistrate ca atare în contabilitatea societății, chiar dacă impozitul respectiv pe veniturile din activitățile agricole nu a fost declarat ca atare în fața organelor fiscale.

Aceeași situație a fost și în legătură cu suma de 1.374 lei, reprezentând impozit pe profit nedeclarat de societate în trim. IV 2010, dar înregistrat în evidența contabilă a SC L.T. SRL Slobozia, întrucât de esența infracțiunii de evaziune fiscală este activitatea de neînregistrare și nu de nedeclarare a unui impozit sau taxă care se achită către bugetul statului. Aceleași considerente au fost avute în vedere și în legătură cu calculul T.V.A. stabilit de organele de control fiscal în ceea ce privește reținerea ca prejudiciu penal. Astfel, în Anexa nr. 1 privind sumele de la diverși furnizori pentru care nu s-a acordat dreptul de deducere la T.V.A.

(fila 107), este întocmit un tabel în care T.V.A.-ul de plată datorat bugetului statului este în cuantum total de 155.704 lei, corespunzător tuturor celor 8 furnizori fictivi, în care se include însă și T.V.A.-ul declarat eronat de societate - faptă care, de asemenea, nu are semnificație penală, întrucât aceste deconturi au la bază înregistrări reale - în sumă de 7.533 lei. Prin urmare, s-a reținut că T.V.A.-ul de plată ce trebuie considerat ca și prejudiciu penal este în sumă de 148.171 lei (155.704 lei - 7.533 lei). De altfel, și în raportul de inspecție fiscală din 22 decembrie 2011 (pag. 3), suma de 148.171 lei este defalcată pe perioade de timp și anume, pentru trim. IV 2010 - 124.749 lei - T.V.A.

dedus eronat de societate din facturi, reprezentând achiziții de servicii, pentru care societatea nu a putut dovedi realitatea efectuării acestor prestări de servicii și, la fel suma de 23.422 lei, reprezentând T.V.A. dedus eronat de societate în perioada 01 ianuarie - 30 septembrie 2011 (124.749 lei + 23.422 lei = 148.171 lei). Din examinarea fișelor de cont analitic pentru fiecare furnizor al SC L.T. SRL Slobozia (filele 50-56) a rezultat că toate facturile fictive au fost întocmite imediat de la înființarea acestei societăți respectiv (numai) în luna decembrie 2010, începând cu data de 09 decembrie 2010 și până la 30 decembrie 2010. În cazul furnizorului SC V. SRL Ograda, perioada de timp este mai îndelungată fiind cuprinsă între 01 februarie 2011 - 29 iunie 2011, ocazie cu care această societate a emis către SC L.T.

SRL Slobozia un nr. de 29 facturi fiscale (filele 57-58), situația fiind explicabilă prin prisma faptului că administratorul acestei societăți, P.V., este chiar soacra inculpatului B.C. Pe lângă verificările fiscale efectuate de către inspectorii fiscali, a realității operațiunilor comerciale consemnate în facturile emise de furnizorii SC M.M.A. SRL Cornetu (18 facturi, fila 50), SC A. SRL București (16 facturi, fila 51), SC T.M. SRL Zalău (16 facturi, fila 50), SC A.B.P.L.D. SRL București (16 facturi, fila 53), SC T.C. SRL Petrichioaia (18 facturi, fila 54), SC H.A. SRL București (15 facturi, fila 55), SC N.P.U.T. SRL București (13 facturi, fila 56), SC V. SRL Ograda (29 facturi, filele 57-58), organele de cercetare ale poliției au procedat la rândul lor la efectuarea de investigații și controale, rezultatul fiind același, și anume că aceste operațiuni comerciale consemnate în toate cele 141 facturi sunt fictive.

Aceste facturi fiscale au fost înregistrate din dispoziția inculpatului B.C. numai în scopul diminuării bazei impozabile și a bazei de calcul T.V.A. în vederea sustragerii de la plata T.V.A. și a impozitului pe profit. La momentul efectuării controlului fiscal, facturile fiscale au fost vizualizate și examinate ca atare de către inspectorii fiscali T.M. și F.P.L., după cum a rezultat și din declarațiile date de aceștia în calitate de martori, ele fiind înregistrate ca atare în evidența contabilă a SC L.T. SRL Slobozia, pentru ca această societate să plătească un T.V.A. în cuantum cât mai redus către bugetul consolidat al statului. Inculpatul a menționat că la momentul în care B.M.S. i-a solicitat să elibereze și să-i pună la dispoziție garajul respectiv, pe care-l utiliza de la aceasta cu titlu gratuit, a fost nevoit să efectueze curățenie în garaj.

Cu această ocazie, manipulanții pe care i-a angajat au aruncat la tomberonul de gunoi toate cutiile în care erau ambalate respectivele documente contabile, fără știrea lui. Deși a mers împreună cu manipulanții la locul indicat de aceștia pentru recuperarea cutiilor cu documente contabile, acestea nu au mai fost găsite la tomberonul de gunoi unde au fost aruncate. Exact aceeași apărare a furnizat-o și numita P.V., nimeni alta decât soacra inculpatului B.C., și având totodată și calitatea de asociat în cadrul SC L.T. SRL Slobozia. În momentul în care organele de poliție i-au solicitat acesteia, în calitate de administrator al SC V. SRL Ograda, să le pună la dispoziție toate documentele contabile în baza cărora a desfășurat relații comerciale cu SC L.T.

SRL Slobozia (din fișa analitică rezultă că au fost emise de această societate un număr de 29 facturi către SC L.T. SRL Slobozia) aceasta a invocat la fel, că nu se mai afla în posesia evidenței contabile a SC V. SRL Ograda. Aceasta a declarat că motivul pentru care a pierdut posesia asupra documentației contabile îl constituie faptul că a renovat locuința proprietate din localitatea Ograda, unde a fost stabilit și sediul social al SC V. SRL Ograda, însă muncitorii care au lucrat la renovarea casei au aruncat din greșeală niște pungi din plastic care cuprindeau întreaga evidență contabilă a SC V. SRL Ograda. Toate aceste apărări au condus, o dată în plus, la concluzia că cele 141 facturi înregistrate ca și cheltuieli în evidența contabilă a SC L.T.

SRL nu sunt fundamentate pe o realitate. În declarațiile date în cauză, inculpatul B.C. a arătat că a desfășurat activități comerciale cu furnizorii care i-au emis facturile fiscale înregistrate în evidența contabilă a societății sale, fie în baza unor contracte de colaborare (încheiate cu SC T.M. SRL Zalău și SC T.C. SRL Petrichioaia), în baza unor contracte comerciale (SC H.A. SRL București și SC A.B.P.L.D. SRL București), în virtutea unor contracte de prestări servicii (SC A. SRL București și SC M.M.A. SRL Cornetu), fie în baza unor înțelegeri verbale pe care le-a avut cu administratorul SC V. SRL Ograda. Astfel, acesta a susținut că de la SC T.M. SRL Zalău a cumpărat piese de schimb pentru utilaje grele și mașini; a închiriat mijloace de transport auto de la SC H.A.

SRL București și SC A.B.P.L.D. SRL București; a amenajat o placă betonată cu infrastructură, lucrare pe care a sub contractat-o la SC M.M.A. SRL Cornetu; a achiziționat articole publicitare de la SC N.P.U.T. SRL București; a desfășurat diferite activități comerciale cu SC V. SRL Ograda. Acesta a mai declarat că pentru toate aceste achiziții și prestări servicii efectuate de furnizorii susmenționați, aceștia i-au emis facturi fiscale cuprinse în fișele de cont analitic pentru fiecare furnizor în parte, pe care le-a achitat în totalitate, însă nu-și poate explica de ce anume fișele de cont analitice pentru societățile comerciale susmenționate nu au fost semnate la rubricile „Întocmit" și „Verificat". Aceste afirmații ale inculpatului au fost, însă, combătute prin probele existente la dosarul cauzei, după cum urmează: - în cazul furnizorilor SC T.M.

SRL Zalău, SC H.A. SRL București, SC A. SRL București, însăși administratorii acestor societăți comerciale au precizat, prin adresele transmise la dosarul cauzei, că nu au desfășurat relații și contracte comerciale cu SC L.T. SRL Slobozia în perioada 2010 -2011 (filele 98, 108, 111, 171); - prin procesul-verbal din 05 iunie 2012, D.G.F.P. Sălaj, A.I.F., a efectuat un control încrucișat din care a rezultat că în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 martie 2012, SC T.M. SRL Zalău nu a avut relații comerciale cu SC L.T. SRL Slobozia (filele 104-105); - de asemenea, A.F.P. din sector 2 București (filele 231-232), sector 6 București (fila 175), au înaintat „Declarațiile informative 394" privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României pentru perioada sem.

II 2010, sem. I 2011 și sem. II 2011, în cazul SC H.A. SRL București (filele 112-169), SC A. SRL București (filele 176-200) și SC A.B.P.L.D. SRL București (filele 235-238) din examinarea cărora nu a rezultat că aceste societăți comerciale au desfășurat activități comerciale cu SC L.T. SRL Slobozia; - în cazul SC M.M.A. SRL Cornetu, A.F.P. sector 6 București a comunicat că reprezentantul acestei societăți, cetățean al Republicii Moldova, nu a depus „Declarațiile 394" privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, iar societatea nu figurează cu puncte de lucru declarate și nici nu funcționează la adresa unde este stabilit domiciliul fiscal (a se vedea în acest sens filele 210-212 și 220); - în legătură cu SC T.C.

SRL Petrichioaia, județul Ilfov, D.G.F.P. Ilfov a înaintat „Declarația 394" aferentă sem. II 2010, din cuprinsul căreia rezultă inexistența relațiilor comerciale dintre această societate și SC L.T. SRL Slobozia (filele 220-221); - în plus, organele de poliție au efectuat verificări la sediul social al acestei societăți comerciale în com. Petrichioaia, județul Ilfov, ocazie cu care nu a fost identificat sediul social 228-230; - la fel au procedat organele de poliție și în cazul sediilor sociale declarate de SC A.B.P.L.D. SRL București, SC N.P.U.T. SRL București, iar prin procesele-verbale întocmite în aceste împrejurări nu au fost identificate respectivele sedii sociale și nici administratorul SC A.B.P.L.D.

SRL București (239-240, 258); - a fost identificat numitul B.C.F., care figurează drept administrator al SC N.P.U.T. SRL București, care în declarația dată în cauză a menționat că nu cunoaște împrejurările în care a fost desemnat ca administrator al acestei societăți, precizând faptul că a mai fost audiat și de către alte organe de cercetare penale ale poliției (fila 256). - au fost examinate și extrasele bancare emise de societățile bancare la care SC L.T. SRL Slobozia figurează ca având deschise conturi bancare, însă s-a observat că aceste extrase de conturi nu relevă efectuarea unor transferuri bancare sau retrageri de numerar în beneficiul societăților furnizoare nominalizate mai sus; - în raportul de control fiscal s-a menționat că toate plățile aferente prestărilor de servicii s-au făcut prin contul casa, deci aceste servicii ar fi fost achitate în numerar.

Prin adresa din 04 martie 2013, (fila 25), D.G.F.P. Ialomița - Biroul Juridic, a comunicat faptul că SC L.T. SRL Slobozia figurează în evidențele fiscale la data de 19 februarie 2013 cu următoarele creanțe: - T.V.A. 155.343 lei - Majorări de întârziere T.V.A. - 41.041 lei Impozit pe profit 14.680 lei - Majorări de întârziere impozit pe profit 4.110 lei - Impozit pe venitul din activitățile agricole 2.845 lei - Majorări de întârziere impozit pe venitul din activități agricole 67 lei Total 218.447 lei. A fost achitată din totalul de 218.447 lei doar suma de 361 lei T.V.A.. în consecință, s-a constituit parte civilă cu suma de 218.086 lei, reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat. În drept, s-a constatat că fapta inculpatului B.C., care în calitate de administrator al SC L.T.

SRL Slobozia, în perioada decembrie 2010 - 30 septembrie 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înregistrat în evidența contabilă a societății un număr de aproximativ 141 facturi fiscale fictive privind cheltuieli de prestări servicii care nu au la bază operațiuni reale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 148.171 lei, reprezentând T.V.A. și 13.306 lei impozit pe profit, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Tribunalul a procedat la soluționarea laturii penale a cauzei având în vedere că din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

La stabilirea pedepsei tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare conform art. 72 C. pen. în raportare la scopul pedepsei, conform art. 52 C. pen., la fel și circumstanțele atenuante personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, și-a recunoscut vinovăția, a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege. Prima operațiune efectuată de tribunal a fost stabilirea (referitor la minimul special) limitei pedepsei închisorii reduse ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (cauză legală de reducere a pedepsei), aplicând apoi efectele circumstanțelor atenuante prin raportarea la această limită stabilită conform celor ce preced.

Pedeapsa accesorie a fost stabilită ținând cont de elementele concrete ale cauzei și prin raportare la jurisprudența C.E.D.O. în materie. Cu privire la cele aproximativ 141 facturi fiscale fictive privind cheltuielile de prestări servicii care nu au avut la bază operațiuni reale, astfel cum s-au reținut și în actul de inculpare după finalizarea raportului de inspecție fiscală și declanșarea cercetărilor penale împotriva inculpatului, cele 141 de facturi nu au mai putut fi puse la dispoziția organelor de cercetare penală, întrucât inculpatul, în calitatea sa de administrator a susținut că, după efectuarea controlului, toate documentele contabile ale SC L.T. SRL, au fost ambalate în cutii de carton și depozitate într-un garaj auto.

Față de această situație, instanța de fond nu a mai făcut aplicarea dispozițiilor art. 348 C. proc. pen. privind anularea facturilor fiscale, acestea nemaiputând fi individualizate cu număr și serie. Sub aspectul laturii civile instanța a avut în vedere toate probele și reținerile procurorului din rechizitoriu, cum s-a reținut detaliat și la situația de fapt, prejudiciul fiind de 148.171 lei T.V.A. și impozit pe profit 13.306 lei, din care s-a scăzut suma de 361 lei din T.V.A. ce a fost achitat de inculpat și s-a acordat la debitul rămas dobânda legală până la achitarea debitului.

Instanța de fond nu a reținut la debitele principale datorate bugetului de stat, accesoriile constând în majorări de întârziere motivat de următoarele: În acest sens, este de menționat Decizia nr. 196 din 10 aprilie 2009 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia nr. 384 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul penal nr. 2308/2005 al Judecătoriei Constanța, conform căreia: Relativ la cererea părții civile de obligare a inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata dobânzilor, penalităților și majorărilor de întârziere, tribunalul a considerat că și în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală prejudiciul cauzat cuprinde echivalentul sumelor datorate bugetului de stat, cu excluderea creanțelor accesorii aferente impozitului, taxei sau oricărei alte contribuții.

Din această perspectivă, nu s-a putut admite soluția de obligare a inculpatului la plata acestor sume, considerându-se că astfel s-ar ajunge la combinarea a două tipuri de răspundere civilă delictuală și fiscală, în condițiile în care creanțele accesorii însoțesc numai o creanță principală, datorată de debitorul (contribuabilul) fiscal, respectiv societatea comercială. În al doilea rând, s-a considerat că acordarea acestor sume nu se justifică în raport de împrejurarea că partea civilă nu se află în posesia unui titlu executoriu, asimilabil titlului de impunere fiscală, care să consfințească o creanță certă, lichidă și exigibilă, de natură a îndrepta calcularea unor creanțe accesorii prin neplata cu întârziere.

Data la care o asemenea creanță dobândește caracter cert, lichid și exigibil este aceea a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, întrucât în procesul penal inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție și, prin urmare, nu se poate accepta că până la acest moment el datorează vreun debit, căruia să i se alăture creanțe accesorii specifice răspunderii reglementate prin dreptul fiscal. În al treilea rând, s-a apreciat că, fiind reglementate de C. proc. fisc., creanțele accesorii nu ar putea fi solicitate decât în faza de executare silită, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, prevederile speciale în materie neputând fi extinse pe cale de analogie unui raport de conflict de natură penală.

Astfel, s-a considerat că singurele sume care ar putea însoți creanța principală sunt cele echivalente dobânzii legale, în considerarea dispozițiilor art. 1088 C. civ., potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală pentru care creditorul nu este ținut a justifica vreo pagubă. În consecință, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 74-76 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C., la pedeapsa principală de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (pedeapsa accesorie). În baza art. 81-82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni calculat de la rămânerea definitivă a prezentei. În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni. A atras atenția inculpatului și asupra dispozițiilor art. 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei și în cazul neexecutării obligațiilor civile. În baza art. 71 alin. final C. pen.

a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii. A admis, în parte, acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomița. A obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC L.T. SRL Slobozia, prin administrator judiciar provizoriu C.I. E.T.C. Ipurl Slobozia, la plata către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomița a sumei de 161.116 lei și dobânda legală (reprezentând 147.810 lei T.V.A. și 13.306 lei impozit pe profit) până la achitarea integrală a debitului. În baza art. 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 C. proc. pen. și art. 353 C. proc. pen., a dispus indisponibilizarea prin instituirea sechestrului asigurător a construcției tip garaj situată în municipiul Slobozia, str. Ialomiței, suprafață construită 16,38 mp cu valoare de impunere 6.251 lei (proprietatea inculpatului) în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus ca, la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, să fie comunicată O.N.R.C. o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești. În baza art. 191 alin. final C. proc. pen., a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.T. SRL Slobozia, prin administrator judiciar provizoriu C.I. E.T.C. Ipurl Slobozia, la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termenul legal partea civilă Statul român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 10 iulie 2013, sub nr. 982/98/2013. Astfel, partea civilă D.G.F.P.

Ialomița a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte: Instanța de fond nu a reținut cu titlu de prejudiciu și sumele de 7.533 lei reprezentând T.V.A. declarat eronat de societate, de 2845 lei reprezentând impozit pe veniturile realizate din activitățile agricol, respectiv de 1.374 lei reprezentând impozit pe profit nedeclarat de societate. În opinia apelantei, aceste sume trebuie considerate ca făcând parte din prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, întrucât art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 face referire și la evidențierea altor operațiuni fictive. A mai învederat apelanta că o altă critică o reprezintă cea referitoare la împrejurarea că instanța de fond nu a acordat și accesoriile constând în majorări de întârziere, ci doar dobânda legală.

Astfel, s-a arătat că temeiul răspunderii inculpatului pentru prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului îl constituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, care obligă inculpatul la repararea prejudiciului integral, atât în ce privește dauna efectivă, cât și beneficiul nerealizat. Prin urmare, s-a apreciat că, în mod netemeinic, prima instanță nu a stabilit răspunderea inculpatului și cu privire la plata majorărilor de întârziere/dobânzilor și penalităților de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitului aferente prejudiciului adus bugetului consolidat al statului, prin fapta inculpatului ce are caracterul unei infracțiuni. Potrivit apelantei, acordarea dobânzilor/majorărilor de întârziere și penalităților de întârziere se întemeiază pe dispozițiile O.G.

nr. 13/2011 coroborate cu cele ale art. 119 din C. proc. fisc., legea specială reglementând o modalitate specifică de cuantificare a beneficiului nerealizat, concretizată în calculul de accesorii la care este îndreptățită partea civilă. S-a mai arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut faptul că partea civilă nu se află în posesia unui titlu executoriu asimilabil titlului de impunere fiscală, deoarece inspecția fiscală, în urma căreia s-au identificat faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a fost finalizată cu un raport de inspecție fiscală și o decizie de impunere ce constituie titlu de creanță, necontestată în termenul legal și devenită titlu executoriu. Prin Decizia penală nr. 228/A din 10 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta parte civilă Statul român prin A.N.A.F.

- D.G.F.P. Ialomița, împotriva sentința penală nr. 148/F din data de 14 iunie 2013 pronunțate de Tribunalul Ialomița, în Dosarul nr. 982/98/2013. A fost obligată apelanta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a apreciat apelul ca fiind neîntemeiat, pentru considerentele următoare: Inculpatul B.C.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în fapt că, în calitate de administrator al SC L.T. SRL Slobozia, în perioada decembrie 2010 legale care trebuia aplicată. În prezenta cauză, nu este incidență niciuna dintre aceste situații. Astfel, în mod corect instanțele au dispus obligarea inculpatului B.C. la plata prejudiciului cauzat, în compunerea căruia a fost inclusă, alături de creanța principală datorată, dobânda legală aferentă acesteia, calculată până la achitarea sa integrală, apreciind că în sarcina inculpatului nu pot fi reținute dobânzile, majorările și penalitățile de întârziere prevăzute de C. proc.

fisc., întrucât singurele sume ce pot însoți creanța principală sunt cele corespunzătoare dobânzii legale. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomița împotriva Deciziei penale nr. 228/A din 10 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul B.C. În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomița împotriva Deciziei penale nr. 228/A din 10 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul B.C. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2014.