ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 587/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 587/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 148/F
din 14 iunie 2013, Tribunalul Ialomița, secția penală, a hotărât următoarele:
În baza
art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen. cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. raportat la art.
74-76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa principală de 1 an
și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în
formă continuată.
În baza
art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a)
teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (pedeapsa accesorie).
În baza
art. 81-82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei
principale aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni
calculat de la rămânerea definitivă a prezentei.
În baza
art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83
C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei alte
infracțiuni.
A atras
atenția inculpatului și asupra dispozițiilor art. 84 C. pen. privind revocarea
suspendării executării pedepsei și în cazul neexecutării obligațiilor civile.
În baza
art. 71 alin. final C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei accesorii.
A
admis, în parte, acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă Statul
Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomița.
A
obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC L.T. SRL
Slobozia, prin administrator judiciar provizoriu C.I. E.T.C. Ipurl Slobozia, la
plata către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomița a
sumei de 161.116 lei și dobânda legală (reprezentând 147.810 lei T.V.A. și
13.306 lei impozit pe profit) până la achitarea integrală a debitului.
În baza
art. 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 C. proc. pen. și art. 353 C.
proc. pen. a dispus indisponibilizarea prin instituirea sechestrului asigurător
a construcției tip garaj situată în municipiul Slobozia, str. Ialomiței,
suprafață construită 16,38 mp cu valoare de impunere 6.251 lei (proprietatea
inculpatului) în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune.
În baza
art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus ca, la data rămânerii definitive a
prezentei, să fie comunicată O.N.R.C. o copie a dispozitivului hotărârii
judecătorești.
În baza
art. 191 alin. final C. proc. pen. a obligat inculpatul în solidar cu partea
responsabilă civilmente SC L.T. SRL Slobozia, prin administrator judiciar
provizoriu C.I. E.T.C. Ipurl Slobozia la plata sumei de 600 lei cheltuieli
judiciare către stat.
Pentru
a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin
rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița inculpatul B.C. a
fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală
prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen.
În fapt,
s-a reținut că fapta inculpatului B.C., care în calitate de administrator al SC
L.T. SRL Slobozia, în perioada decembrie 2010 - 30 septembrie 2011, în baza
aceleiași rezoluții infracționale a înregistrat în evidența contabilă a
societății un număr de aproximativ 141 facturi fiscale fictive privind
cheltuieli de prestări servicii care nu au la bază operațiuni reale,
prejudiciind bugetul de stat cu suma de 148.171 lei reprezentând T.V.A. și
13.306 lei impozit pe profit, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prev.
de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2)
C. pen.
Pentru
a reține această situație de fapt, la urmărirea penală au fost audiați
inculpatul, martorii B.M.S. și P.V.
La dosarul
de urmărire penală se mai află: referat de terminare a urmăririi penale,
rezoluție de începere a urmăririi penale, rezoluție de confirmare a începerii
urmăririi penale, sesizare penală, proces verbal din 23 decembrie 2011 emis de
D.G.F.P. Ialomița, adrese emise de O.R.C. Ialomița, adresă constituire parte
civilă, adrese privind „Declarațiile 394" depuse de SC L.T. SRL Slobozia,
raport de inspecție fiscală și anexe, adrese emise de D.G.F.P. Ialomița-A.I.F.,
adresă emisă de A.F.P. sector 6 București, adrese și controale încrucișate
efectuate de D.G.F.P. Ialomița cu alte administrații fiscale în care se inclus
și Declarațiile 394 precum și procese verbale de verificare întocmite de
organele de poliție, verificări privind situația conturilor bancare și extrase
de cont aferente, adrese emise către Primăria munc. Slobozia și răspunsul
acesteia, declarații martori, referat cu propunere de N.U.P., declarații
inculpat, copie cazier judiciar, prezentarea materialului de urmărire penală,
citații, mandate de aducere, dovezi de îndeplinire a procedurii de citare .
Totodată,
inculpatul prezent în fața instanței a solicitat aplicarea procedurii
simplificate a judecății în cazul recunoașterii vinovăției, astfel cum s-a
consemnat în practicaua sentinței.
Analizând
actele și lucrările dosarului, respectiv probele administrate pe parcursul
urmăririi penale, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
SC L.T.
SRL Slobozia, administrată de inculpatul B.C., a fost înființată la data de 08
decembrie 2010, având ca obiect principal de activitate comerț cu amănuntul în
magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi
și tutun, cu un capital social de 200 lei împărțit în cote egale de 50% între
asociații B.S. - soția inculpatului B.C. - și mama acesteia, P.V.
La data
de 22 decembrie 2011, inspectori fiscali din cadrul D.G.F.P. Ialomița, A.I.F.,
au efectuat o inspecție fiscală generală la SC L.T. SRL Slobozia, perioada
supusă controlului fiind de la înființarea acestei societăți - 08 decembrie 2010
(10 decembrie 2010) - și până la data de 30 septembrie 2011, activitate care
s-a concretizat în întocmirea R.I.F. înregistrat din 22 decembrie 2011 (filele
36-70).
Potrivit
acestui raport de inspecție fiscală, SC L.T. SRL Slobozia a efectuat achiziții
de la SC M.M.A. SRL Cornetu, SC A. SRL București, SC T.M. SRL Zalău, SC
N.P.U.T. SRL București, SC H.A. SRL București, SC T.C. SRL Petrichioaia, SC
A.B.P.L.D. SRL București, SC V. SRL Ograda, care au fost considerate de către
inspectorii fiscali ca fiind achiziții fictive, întrucât SC L.T. SRL Slobozia
nu a putut dovedi realitatea efectuării acestor prestări de servicii în folosul
ei, iar administratorul societății nu a prezentat în timpul efectuării
controlului documente justificative (situații de lucrări, procese-verbale de
recepție, rapoarte de lucru) prin care să ateste că aceste prestări au fost
efectiv efectuate și nici nu a putut să dovedească necesitatea efectuării
acestor cheltuieli.
În plus,
sumele achitate pentru plata acestor prestări servicii apăreau ca fiind
efectuate numai prin casă, iar respectivii furnizori nu au declarat aceste
achiziții ca și livrări de prestări servicii către SC L.T. SRL Slobozia prin „Declarația
394" pentru sem. II 2010 și sem. I 2011.
Prin
adresa din 12 ianuarie 2013 emisă de D.G.F.P. Ialomița - A.F.P. Slobozia, au
fost înaintate la dosarul cauzei duplicate ale „Declarațiilor informative
394" privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul
României, depuse de SC L.T. SRL Slobozia la organele fiscale în data de 13
martie 2012 pentru perioada sem. II 2010 și sem. I 2011. în aceste declarații
figurau drept furnizori de bunuri și servicii, în favoarea SC L.T. SRL
Slobozia, societățile comerciale susmenționate (filele 31-33).
Urmare
înregistrării în contabilitatea societății a acestor cheltuieli nereale, SC
L.T. SRL s-a sustras de la plata către bugetul de stat cu suma de 155.704 lei,
reprezentând T.V.A. și 14.680 lei, reprezentând impozit pe profit la care se
adaugă majorările de întârziere.
Cu
privire la impozitul pe profit, prin adresa din 20 august 2012, emisă de
D.G.F.P. Ialomița, A.I.F. (fila 80), s-au făcut precizări suplimentare în
sensul că suma de 13.306 lei reprezintă cheltuieli cu prestări de servicii din
facturi emise în luna decembrie 2010 de SC A.B.P.L.D. SRL București, pentru
care SC L.T. SRL Slobozia nu a pus la dispoziția organelor de inspecție fiscală
documente justificative (situații de lucrări, procese-verbale de recepție,
rapoarte de lucru), care să dovedească că aceste lucrări au fost efectiv
prestate și necesitatea efectuării lor, iar suma de 1.374 lei reprezintă
impozit pe profit declarat eronat de societate, față de evidența contabilă.
În cuprinsul
raportului de inspecție fiscală (pag. 7) s-a menționat că în perioada 01 august
2011 - 30 septembrie 2011, SC L.T. SRL Slobozia a achiziționat cereale de la
persoane fizice în sumă de 142.231 lei, pentru care trebuia să constituie și să
declare impozit pe veniturile din activitățile agricole în sumă de 2.845 lei
pentru lunile august și septembrie 2011, conform prevederilor art. 74 alin. (4)
din Legea nr. 571/2003, însă această situație nu are semnificație penală, ci
doar fiscală, întrucât respectivele achiziții de cereale s-au dovedit a fi
operațiuni comerciale reale și au fost înregistrate ca atare în contabilitatea
societății, chiar dacă impozitul respectiv pe veniturile din activitățile
agricole nu a fost declarat ca atare în fața organelor fiscale.
Aceeași
situație a fost și în legătură cu suma de 1.374 lei, reprezentând impozit pe
profit nedeclarat de societate în trim. IV 2010, dar înregistrat în evidența
contabilă a SC L.T. SRL Slobozia, întrucât de esența infracțiunii de evaziune
fiscală este activitatea de neînregistrare și nu de nedeclarare a unui impozit
sau taxă care se achită către bugetul statului.
Aceleași
considerente au fost avute în vedere și în legătură cu calculul T.V.A. stabilit
de organele de control fiscal în ceea ce privește reținerea ca prejudiciu
penal. Astfel, în Anexa nr. 1 privind sumele de la diverși furnizori pentru care
nu s-a acordat dreptul de deducere la T.V.A. (fila 107), este întocmit un tabel
în care T.V.A.-ul de plată datorat bugetului statului este în cuantum total de
155.704 lei, corespunzător tuturor celor 8 furnizori fictivi, în care se
include însă și T.V.A.-ul declarat eronat de societate - faptă care, de
asemenea, nu are semnificație penală, întrucât aceste deconturi au la bază
înregistrări reale - în sumă de 7.533 lei.
Prin
urmare, s-a reținut că T.V.A.-ul de plată ce trebuie considerat ca și
prejudiciu penal este în sumă de 148.171 lei (155.704 lei - 7.533 lei).
De
altfel, și în raportul de inspecție fiscală din 22 decembrie 2011 (pag. 3),
suma de 148.171 lei este defalcată pe perioade de timp și anume, pentru trim.
IV 2010 - 124.749 lei - T.V.A. dedus eronat de societate din facturi,
reprezentând achiziții de servicii, pentru care societatea nu a putut dovedi
realitatea efectuării acestor prestări de servicii și, la fel suma de 23.422
lei, reprezentând T.V.A. dedus eronat de societate în perioada 01 ianuarie - 30
septembrie 2011 (124.749 lei + 23.422 lei = 148.171 lei).
Din examinarea
fișelor de cont analitic pentru fiecare furnizor al SC L.T. SRL Slobozia
(filele 50-56) a rezultat că toate facturile fictive au fost întocmite imediat
de la înființarea acestei societăți respectiv (numai) în luna decembrie 2010,
începând cu data de 09 decembrie 2010 și până la 30 decembrie 2010.
În cazul
furnizorului SC V. SRL Ograda, perioada de timp este mai îndelungată fiind
cuprinsă între 01 februarie 2011 - 29 iunie 2011, ocazie cu care această
societate a emis către SC L.T. SRL Slobozia un nr. de 29 facturi fiscale
(filele 57-58), situația fiind explicabilă prin prisma faptului că
administratorul acestei societăți, P.V., este chiar soacra inculpatului B.C.
Pe lângă verificările
fiscale efectuate de către inspectorii fiscali, a realității operațiunilor
comerciale consemnate în facturile emise de furnizorii SC M.M.A. SRL Cornetu
(18 facturi, fila 50), SC A. SRL București (16 facturi, fila 51), SC T.M. SRL
Zalău (16 facturi, fila 50), SC A.B.P.L.D. SRL București (16 facturi, fila 53),
SC T.C. SRL Petrichioaia (18 facturi, fila 54), SC H.A. SRL București (15
facturi, fila 55), SC N.P.U.T. SRL București (13 facturi, fila 56), SC V. SRL
Ograda (29 facturi, filele 57-58), organele de cercetare ale poliției au
procedat la rândul lor la efectuarea de investigații și controale, rezultatul
fiind același, și anume că aceste operațiuni comerciale consemnate în toate
cele 141 facturi sunt fictive.
Aceste
facturi fiscale au fost înregistrate din dispoziția inculpatului B.C. numai în
scopul diminuării bazei impozabile și a bazei de calcul T.V.A. în vederea
sustragerii de la plata T.V.A. și a impozitului pe profit.
La
momentul efectuării controlului fiscal, facturile fiscale au fost vizualizate
și examinate ca atare de către inspectorii fiscali T.M. și F.P.L., după cum a
rezultat și din declarațiile date de aceștia în calitate de martori, ele fiind
înregistrate ca atare în evidența contabilă a SC L.T. SRL Slobozia, pentru ca
această societate să plătească un T.V.A. în cuantum cât mai redus către bugetul
consolidat al statului.
Inculpatul
a menționat că la momentul în care B.M.S. i-a solicitat să elibereze și să-i
pună la dispoziție garajul respectiv, pe care-l utiliza de la aceasta cu titlu
gratuit, a fost nevoit să efectueze curățenie în garaj. Cu această ocazie,
manipulanții pe care i-a angajat au aruncat la tomberonul de gunoi toate
cutiile în care erau ambalate respectivele documente contabile, fără știrea
lui.
Deși a
mers împreună cu manipulanții la locul indicat de aceștia pentru recuperarea
cutiilor cu documente contabile, acestea nu au mai fost găsite la tomberonul de
gunoi unde au fost aruncate.
Exact
aceeași apărare a furnizat-o și numita P.V., nimeni alta decât soacra
inculpatului B.C., și având totodată și calitatea de asociat în cadrul SC L.T.
SRL Slobozia.
În momentul
în care organele de poliție i-au solicitat acesteia, în calitate de
administrator al SC V. SRL Ograda, să le pună la dispoziție toate documentele
contabile în baza cărora a desfășurat relații comerciale cu SC L.T. SRL
Slobozia (din fișa analitică rezultă că au fost emise de această societate un
număr de 29 facturi către SC L.T. SRL Slobozia) aceasta a invocat la fel, că nu
se mai afla în posesia evidenței contabile a SC V. SRL Ograda.
Aceasta
a declarat că motivul pentru care a pierdut posesia asupra documentației
contabile îl constituie faptul că a renovat locuința proprietate din
localitatea Ograda, unde a fost stabilit și sediul social al SC V. SRL Ograda,
însă muncitorii care au lucrat la renovarea casei au aruncat din greșeală niște
pungi din plastic care cuprindeau întreaga evidență contabilă a SC V. SRL
Ograda.
Toate
aceste apărări au condus, o dată în plus, la concluzia că cele 141 facturi
înregistrate ca și cheltuieli în evidența contabilă a SC L.T. SRL nu sunt
fundamentate pe o realitate.
În declarațiile
date în cauză, inculpatul B.C. a arătat că a desfășurat activități comerciale
cu furnizorii care i-au emis facturile fiscale înregistrate în evidența
contabilă a societății sale, fie în baza unor contracte de colaborare
(încheiate cu SC T.M. SRL Zalău și SC T.C. SRL Petrichioaia), în baza unor
contracte comerciale (SC H.A. SRL București și SC A.B.P.L.D. SRL București), în
virtutea unor contracte de prestări servicii (SC A. SRL București și SC M.M.A.
SRL Cornetu), fie în baza unor înțelegeri verbale pe care le-a avut cu
administratorul SC V. SRL Ograda.
Astfel,
acesta a susținut că de la SC T.M. SRL Zalău a cumpărat piese de schimb pentru
utilaje grele și mașini; a închiriat mijloace de transport auto de la SC H.A.
SRL București și SC A.B.P.L.D. SRL București; a amenajat o placă betonată cu
infrastructură, lucrare pe care a sub contractat-o la SC M.M.A. SRL Cornetu; a
achiziționat articole publicitare de la SC N.P.U.T. SRL București; a desfășurat
diferite activități comerciale cu SC V. SRL Ograda.
Acesta a mai
declarat că pentru toate aceste achiziții și prestări servicii efectuate de
furnizorii susmenționați, aceștia i-au emis facturi fiscale cuprinse în fișele
de cont analitic pentru fiecare furnizor în parte, pe care le-a achitat în
totalitate, însă nu-și poate explica de ce anume fișele de cont analitice
pentru societățile comerciale susmenționate nu au fost semnate la rubricile
„Întocmit" și „Verificat".
Aceste
afirmații ale inculpatului au fost, însă, combătute prin probele existente la
dosarul cauzei, după cum urmează:
- în
cazul furnizorilor SC T.M. SRL Zalău, SC H.A. SRL București, SC A. SRL
București, însăși administratorii acestor societăți comerciale au precizat,
prin adresele transmise la dosarul cauzei, că nu au desfășurat relații și
contracte comerciale cu SC L.T. SRL Slobozia în perioada 2010 -2011 (filele 98,
108, 111, 171);
- prin
procesul-verbal din 05 iunie 2012, D.G.F.P. Sălaj, A.I.F., a efectuat un control
încrucișat din care a
rezultat că în perioada 01 ianuarie 2009
- 31 martie 2012, SC T.M. SRL Zalău nu a avut relații comerciale cu SC L.T. SRL
Slobozia (filele 104-105);
-
de asemenea, A.F.P. din sector 2
București (filele 231-232), sector 6 București (fila 175), au înaintat
„Declarațiile informative 394" privind livrările/prestările și achizițiile
efectuate pe teritoriul României pentru perioada sem. II 2010, sem. I 2011 și
sem. II 2011, în cazul SC H.A. SRL București (filele 112-169), SC A. SRL
București (filele 176-200) și SC A.B.P.L.D. SRL București (filele 235-238) din
examinarea cărora nu a rezultat că aceste societăți comerciale au desfășurat
activități comerciale cu SC L.T. SRL Slobozia;
-
în cazul SC M.M.A. SRL Cornetu, A.F.P.
sector 6 București a comunicat că reprezentantul acestei societăți, cetățean al
Republicii Moldova, nu a depus „Declarațiile 394" privind
livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, iar
societatea nu figurează cu puncte de lucru declarate și nici nu funcționează la
adresa unde este stabilit domiciliul fiscal (a se vedea în acest sens filele
210-212 și 220);
-
în legătură cu SC T.C. SRL
Petrichioaia, județul Ilfov, D.G.F.P. Ilfov a înaintat „Declarația 394"
aferentă sem. II 2010, din cuprinsul căreia rezultă inexistența relațiilor
comerciale dintre această societate și SC L.T. SRL Slobozia (filele 220-221);
-
în plus, organele de poliție au
efectuat verificări la sediul social al acestei societăți comerciale în com.
Petrichioaia, județul Ilfov, ocazie cu care nu a fost identificat sediul social
228-230;
-
la fel au procedat organele de poliție
și în cazul sediilor sociale declarate de SC A.B.P.L.D. SRL București, SC
N.P.U.T. SRL București, iar prin procesele-verbale întocmite în aceste
împrejurări nu au fost identificate respectivele sedii sociale și nici
administratorul SC A.B.P.L.D. SRL București (239-240, 258);
-
a fost identificat numitul B.C.F.,
care figurează drept administrator al SC N.P.U.T. SRL București, care în
declarația dată în cauză a menționat că nu cunoaște împrejurările în care a
fost desemnat ca administrator al acestei societăți, precizând faptul că a mai
fost audiat și de către alte organe de cercetare penale ale poliției (fila
256).
-
au fost examinate și extrasele bancare
emise de societățile bancare la care SC L.T. SRL Slobozia figurează ca având
deschise conturi bancare, însă s-a observat că aceste extrase de conturi nu
relevă efectuarea unor transferuri bancare sau retrageri de numerar în
beneficiul societăților furnizoare nominalizate mai sus;
-
în raportul de control fiscal s-a
menționat că toate plățile aferente prestărilor de servicii s-au făcut prin
contul casa, deci aceste servicii ar fi fost achitate în numerar.
Prin
adresa din 04 martie 2013, (fila 25), D.G.F.P. Ialomița - Biroul Juridic, a
comunicat faptul că SC L.T. SRL Slobozia figurează în evidențele fiscale la
data de 19 februarie 2013 cu următoarele creanțe:
-
T.V.A. 155.343 lei
- Majorări
de întârziere T.V.A. - 41.041 lei Impozit pe profit 14.680 lei
-
Majorări de întârziere impozit pe
profit 4.110 lei
-
Impozit pe venitul din activitățile
agricole 2.845 lei
-
Majorări de întârziere impozit pe
venitul din activități agricole 67 lei Total 218.447 lei.
A fost
achitată din totalul de 218.447 lei doar suma de 361 lei T.V.A.. în consecință,
s-a constituit parte civilă cu suma de 218.086 lei, reprezentând prejudiciu
adus bugetului de stat.
În drept,
s-a constatat că fapta inculpatului B.C., care în calitate de administrator al SC
L.T. SRL Slobozia, în perioada decembrie 2010 - 30 septembrie 2011, în baza
aceleiași rezoluții infracționale, a înregistrat în evidența contabilă a
societății un număr de aproximativ 141 facturi fiscale fictive privind
cheltuieli de prestări servicii care nu au la bază operațiuni reale,
prejudiciind bugetul de stat cu suma de 148.171 lei, reprezentând T.V.A. și
13.306 lei impozit pe profit, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prev.
de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.
pen.
Tribunalul
a procedat la soluționarea laturii penale a cauzei având în vedere că din
probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că fapta există,
constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
La
stabilirea pedepsei tribunalul a avut în vedere criteriile generale de
individualizare conform art. 72 C. pen. în raportare la scopul pedepsei,
conform art. 52 C. pen., la fel și circumstanțele atenuante personale ale
inculpatului care nu are antecedente penale, și-a recunoscut vinovăția, a avut
o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, cu consecința reducerii
pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
Prima
operațiune efectuată de tribunal a fost stabilirea (referitor la minimul
special) limitei pedepsei închisorii reduse ca urmare a aplicării procedurii
prevăzute de art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. (cauză legală de
reducere a pedepsei), aplicând apoi efectele circumstanțelor atenuante prin
raportarea la această limită stabilită conform celor ce preced.
Pedeapsa
accesorie a fost stabilită ținând cont de elementele concrete ale cauzei și
prin raportare la jurisprudența C.E.D.O. în materie.
Cu
privire la cele aproximativ 141 facturi fiscale fictive privind cheltuielile de
prestări servicii care nu au avut la bază operațiuni reale, astfel cum s-au
reținut și în actul de inculpare după finalizarea raportului de inspecție
fiscală și declanșarea cercetărilor penale împotriva inculpatului, cele 141 de
facturi nu au mai putut fi puse la dispoziția organelor de cercetare penală,
întrucât inculpatul, în calitatea sa de administrator a susținut că, după
efectuarea controlului, toate documentele contabile ale SC L.T. SRL, au fost
ambalate în cutii de carton și depozitate într-un garaj auto.
Față de
această situație, instanța de fond nu a mai făcut aplicarea dispozițiilor art. 348
C. proc. pen. privind anularea facturilor fiscale, acestea nemaiputând fi
individualizate cu număr și serie.
Sub
aspectul laturii civile instanța a avut în vedere toate probele și reținerile
procurorului din rechizitoriu, cum s-a reținut detaliat și la situația de fapt,
prejudiciul fiind de 148.171 lei T.V.A. și impozit pe profit 13.306 lei, din
care s-a scăzut suma de 361 lei din T.V.A. ce a fost achitat de inculpat și s-a
acordat la debitul rămas dobânda legală până la achitarea debitului.
Instanța
de fond nu a reținut la debitele principale datorate bugetului de stat,
accesoriile constând în majorări de întârziere motivat de următoarele:
În acest sens,
este de menționat Decizia nr. 196 din 10 aprilie 2009 a Tribunalului Constanța,
definitivă prin Decizia nr. 384 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța,
pronunțată în Dosarul penal nr. 2308/2005 al Judecătoriei Constanța, conform
căreia:
Relativ la
cererea părții civile de obligare a inculpatului și a părții responsabile
civilmente la plata dobânzilor, penalităților și majorărilor de întârziere,
tribunalul a considerat că și în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală
prejudiciul cauzat cuprinde echivalentul sumelor datorate bugetului de stat, cu
excluderea creanțelor accesorii aferente impozitului, taxei sau oricărei alte
contribuții.
Din această
perspectivă, nu s-a putut admite soluția de obligare a inculpatului la plata
acestor sume, considerându-se că astfel s-ar ajunge la combinarea a două tipuri
de răspundere civilă delictuală și fiscală, în condițiile în care creanțele
accesorii însoțesc numai o creanță principală, datorată de debitorul
(contribuabilul) fiscal, respectiv societatea comercială.
În al
doilea rând, s-a considerat că acordarea acestor sume nu se justifică în raport
de împrejurarea că partea civilă nu se află în posesia unui titlu executoriu,
asimilabil titlului de impunere fiscală, care să consfințească o creanță certă,
lichidă și exigibilă, de natură a îndrepta calcularea unor creanțe accesorii
prin neplata cu întârziere.
Data la care o
asemenea creanță dobândește caracter cert, lichid și exigibil este aceea a
rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, întrucât în
procesul penal inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție și, prin
urmare, nu se poate accepta că până la acest moment el datorează vreun debit,
căruia să i se alăture creanțe accesorii specifice răspunderii reglementate
prin dreptul fiscal.
În al
treilea rând, s-a apreciat că, fiind reglementate de C. proc. fisc., creanțele
accesorii nu ar putea fi solicitate decât în faza de executare silită, după
rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, prevederile
speciale în materie neputând fi extinse pe cale de analogie unui raport de
conflict de natură penală.
Astfel,
s-a considerat că singurele sume care ar putea însoți creanța principală sunt
cele echivalente dobânzii legale, în considerarea dispozițiilor art. 1088 C.
civ., potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele
interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală pentru care
creditorul nu este ținut a justifica vreo pagubă.
În consecință,
în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. raportat
la art. 74-76 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C., la pedeapsa principală
de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală
în formă continuată.
În baza
art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a)
teza a-II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (pedeapsa accesorie).
În baza
art. 81-82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei
principale aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni
calculat de la rămânerea definitivă a prezentei.
În baza
art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83
C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei alte
infracțiuni.
A atras
atenția inculpatului și asupra dispozițiilor art. 84 C. pen. privind revocarea
suspendării executării pedepsei și în cazul neexecutării obligațiilor civile.
În baza
art. 71 alin. final C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei accesorii.
A
admis, în parte, acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă Statul
Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomița.
A
obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC L.T. SRL
Slobozia, prin administrator judiciar provizoriu C.I. E.T.C. Ipurl Slobozia, la
plata către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomița a
sumei de 161.116 lei și dobânda legală (reprezentând 147.810 lei T.V.A. și
13.306 lei impozit pe profit) până la achitarea integrală a debitului.
În baza
art. 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 C. proc. pen. și art. 353 C.
proc. pen., a dispus indisponibilizarea prin instituirea sechestrului
asigurător a construcției tip garaj situată în municipiul Slobozia, str.
Ialomiței, suprafață construită 16,38 mp cu valoare de impunere 6.251 lei
(proprietatea inculpatului) în vederea reparării pagubei produse prin
infracțiune.
În baza
art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus ca, la data rămânerii definitive a
acestei hotărâri, să fie comunicată O.N.R.C. o copie a dispozitivului hotărârii
judecătorești.
În baza
art. 191 alin. final C. proc. pen., a obligat inculpatul, în solidar cu partea
responsabilă civilmente SC L.T. SRL Slobozia, prin administrator judiciar
provizoriu C.I. E.T.C. Ipurl Slobozia, la plata sumei de 600 lei cheltuieli
judiciare către stat.
Împotriva
acestei sentințe penale a declarat apel în termenul legal partea civilă Statul
român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița, cauza fiind înregistrată la Curtea de
Apel București, secția a II-a penală, la data de 10 iulie 2013, sub nr. 982/98/2013.
Astfel,
partea civilă D.G.F.P. Ialomița a criticat sentința instanței de fond pentru
nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Instanța de
fond nu a reținut cu titlu de prejudiciu și sumele de 7.533 lei reprezentând
T.V.A. declarat eronat de societate, de 2845 lei reprezentând impozit pe
veniturile realizate din activitățile agricol, respectiv de 1.374 lei
reprezentând impozit pe profit nedeclarat de societate.
În opinia
apelantei, aceste sume trebuie considerate ca făcând parte din prejudiciul
produs prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, întrucât art. 9 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 face referire și la evidențierea altor
operațiuni fictive.
A mai
învederat apelanta că o altă critică o reprezintă cea referitoare la
împrejurarea că instanța de fond nu a acordat și accesoriile constând în
majorări de întârziere, ci doar dobânda legală.
Astfel,
s-a arătat că temeiul răspunderii inculpatului pentru prejudiciul cauzat bugetului
consolidat al statului îl constituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta
proprie, care obligă inculpatul la repararea prejudiciului integral, atât în ce
privește dauna efectivă, cât și beneficiul nerealizat.
Prin
urmare, s-a apreciat că, în mod netemeinic, prima instanță nu a stabilit
răspunderea inculpatului și cu privire la plata majorărilor de
întârziere/dobânzilor și penalităților de întârziere calculate până la
achitarea integrală a debitului aferente prejudiciului adus bugetului consolidat
al statului, prin fapta inculpatului ce are caracterul unei infracțiuni.
Potrivit
apelantei, acordarea dobânzilor/majorărilor de întârziere și penalităților de
întârziere se întemeiază pe dispozițiile O.G. nr. 13/2011 coroborate cu cele
ale art. 119 din C. proc. fisc., legea specială reglementând o modalitate
specifică de cuantificare a beneficiului nerealizat, concretizată în calculul
de accesorii la care este îndreptățită partea civilă.
S-a mai
arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut faptul că partea civilă nu
se află în posesia unui titlu executoriu asimilabil titlului de impunere
fiscală, deoarece inspecția fiscală, în urma căreia s-au identificat faptele
pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a fost finalizată cu un raport
de inspecție fiscală și o decizie de impunere ce constituie titlu de creanță,
necontestată în termenul legal și devenită titlu executoriu.
Prin Decizia
penală nr. 228/A din 10 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a
II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta parte
civilă Statul român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița, împotriva sentința
penală nr. 148/F din data de 14 iunie 2013 pronunțate de Tribunalul Ialomița,
în Dosarul nr. 982/98/2013.
A fost
obligată apelanta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de
stat în sumă de 400 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul
apărătorului din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondurile
Ministerului Justiției.
Pentru a
decide astfel, examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport
de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea, în
temeiul dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a apreciat apelul ca
fiind neîntemeiat, pentru considerentele următoare:
Inculpatul
B.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune
fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art.
41 alin. (2) C. pen., reținându-se în fapt că, în calitate de administrator al
SC L.T. SRL Slobozia, în perioada decembrie 2010 legale care trebuia aplicată.
În prezenta
cauză, nu este incidență niciuna dintre aceste situații.
Astfel,
în mod corect instanțele au dispus obligarea inculpatului B.C. la plata
prejudiciului cauzat, în compunerea căruia a fost inclusă, alături de creanța
principală datorată, dobânda legală aferentă acesteia, calculată până la
achitarea sa integrală, apreciind că în sarcina inculpatului nu pot fi reținute
dobânzile, majorările și penalitățile de întârziere prevăzute de C. proc.
fisc., întrucât singurele sume ce pot însoți creanța principală sunt cele
corespunzătoare dobânzii legale.
În consecință,
Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
alin. (1) lit. b) C. proc. pen.,
va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomița
împotriva Deciziei penale nr. 228/A din 10 septembrie 2013 a Curții de Apel
București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul B.C.
În conformitate
cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta parte
civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat
din oficiu pentru intimatul inculpat, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomița împotriva
Deciziei penale nr. 228/A din 10 septembrie 2013 a Curții de Apel București,
secția a II-a penală, privind pe inculpatul B.C.
Obligă
recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va plăti din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 17 februarie 2014.