ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3919/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 41 din data de 15 februarie 2013 a Tribunalului Ialomița, pronunțată în Dosarul nr. 4472/98/2012, s-au hotărât următoarele: În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) - art. 76 lit. d) C. pen. cu referire la art. 320 1 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.G.R. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată. În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, termen de încercare prev. de art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepsei accesorii. A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de Statul Român - prin A.N.A.F. - reprezentat de D.G.F.P. Ialomița. În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998 și următoarele C. civ. a fost obligat inculpatul B.R.G. la 215.471 lei din care T.V.A.-129.283 lei și 86.188 lei impozit pe profit plus dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data controlului 07 iunie 2012 până la data achitării integrale a debitului potrivit art. 119 și următoarele C. proc.

fisc. În temeiul dispozitivului prezentei sentințe către O.N.R.C. S-a dispus scoaterea din cauză a părții responsabile civilmente SC B.R.G.D. SRL Munteni Buzău, aceasta fiind radiată de la O.R.C. A fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 28 ianuarie 2011, inculpatul B.G.R. a înființat SC B.R.G.D. SRL Munteni Buzău, societate în care inculpatul figura ca asociat unic și administrator, iar obiectul principal de activitate al firmei a fost comerțul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși, precum și a produselor derivate. În anul 2011, existând indicii cu privire la faptul că operațiunile comerciale efectuate de inculpatul B.G.R.

nu au fost evidențiate în totalitate în contabilitatea firmei ori s-au înregistrat facturi fictive, s-a dispus efectuarea unei verificări din partea Gărzii Financiare, secția Ialomița. Prin procesul-verbal încheiat la 05 martie 2012, Garda Financiară, secția Ialomița, reține că, societatea administrată de către inculpat a înregistrat în mod nejustificat în evidența contabilă un număr de 127 facturi fiscale emise de SC N.M.O.I. SRL și SC E. SRL pentru prestări de servicii, lucru ce a condus la evidențierea unor cheltuieli nereale de 538.678 lei și T.V.A. de 129.283 lei precum și impozit pe profit de 86.188 lei. Contravaloarea acestor facturi apare ca fiind achitată cu numerar emițându-se chitanțe de încasare.

De asemenea, s-a mai constatat că, în perioada mai - iunie 2011, societatea achiziționa cantitatea de 448.840 kg păcură de la SC M.P.S. SRL Brașov, valoarea fiind de 338.688 lei, societatea vânzătoare emițând un număr de 20 facturi fiscale. Inițial, întrucât nu a putut fi contactat administratorul societății din Brașov respectiv B.A. și societatea nefuncționând la se.diul declarat, s-a apreciat că, livrările de păcură fac parte din categoria uleiurilor minerale întrucât nu s-a putu stabili calitatea produsului, uleiuri ce ar fi fost comercializate în afara antrepozitului fiscal, situația în care SC B.N.R.G.D. SRL trebuia să plătească acciză în cuantum de 739.142 lei și T.V.A. aferent accizei de 242.946 lei.

Pe parcursul urmăririi penale, în legătură cu faptele pentru care a fost acuzat, inculpatul B.G.R. a relatat faptul că persoana care a inițiat și desfășurat activitatea infracțională ar fi învinuitul R.F.M., acesta fiind cel care i-ar fi propus înființarea societății și s-a ocupat efectiv în fapt de desfășurarea tranzacțiilor comerciale, motiv pentru care s-a început urmărirea penală în cauză și față de R.F.M. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit b) și c) din Legea nr. 241/20057. De asemenea, inculpatul a mai arătat că l-a cunoscut pe numitul I.L.C. prin intermediul învinuitului R.F.M. iar acestuia îi dădea banii care erau scoși din bancă de către el. Organele de poliție s-au deplasat la locul indicat de către inculpatul B.G.

ca fiind locuința numitului I.L.C., însă acesta nu a fost găsit, în luna octombrie 2012, fiind găsită soția acestuia, numita I.L., care a relatat că soțul ei este plecat în Spania de peste un an de zile. Învinuitul R.F.M. pe parcursul urmăririi penale a confirmat faptul că, îl cunoaște pe B.R.G., că l-a ajutat în completarea unor documente fiscale și bancare, însă susține că, nu a avut niciun fel de implicare în derularea tranzacțiilor comerciale ale societății administrate de învinuitul B.G.R. Acesta a fost administrator la SC M. SRL Buzău, societate ce a efectuat operațiuni comerciale cu SC B.R.G.D. SRL Munteni Buzău, reprezentând achiziții de păcură, păcură pe care apoi la rândul său a vândut-o altei societăți comerciale, lucru confirmat de cercetările efectuate.

În timpul urmăririi penale s-a reușit contactarea telefonică a numitei B.A., administrator la SC M.P. SRL Brașov, care a relatat că într-adevăr a vândut păcură către SC B.R.G.D. SRL, păcură ce o achiziționase de la SC T. SA Pitești, unde s-a achitat acciza aferentă. Din declarațiile informative depuse de organele fiscale de SC T. SA Pitești și SC M.P. SRL Brașov pentru semestrul 1/2011, rezultă că într-adevăr s-au efectuat operațiunile comerciale de vânzare-cumpărare de păcură. Pe baza acestor date s-a efectuat de către Garda Financiară, secția Ialomița, o nouă verificare (proces-verbal din 07 iunie 2012), consemnându-se că, prejudiciul creat bugetului de stat prin activitatea infracțională a inculpatului B.G.R.

este de 215.471 lei, din care, T.V.A. 129.283 lei, iar impozitul pe profit este de 86.188 lei. Acest prejudiciu a rezultat ca urmare a înregistrării de cheltuieli nereale în cuantum de 538.678 lei cheltuieli ce provin din înregistrarea facturilor emise de SC N.O.I. SRL și SC E. SRL. Aceste facturi sunt fictive, în realitate cele 'două societăți neefectuând nici un fel de prestare de serviciu către SC B.R.G.D. SRL. Fictivitatea facturilor a rezultat din faptul că, nu există documente de prestări servicii încheiate de SC B.R.G.D. SRL cu cele două societăți din care să rezulte natura serviciilor prestate. De asemenea nu a existat nici un fel de situații de lucrări, procesele verbale de recepție, rapoarte de lucru din care să reiasă cer servicii s-au prestat de către cele două societăți.

Plata facturilor s-a făcut numerar din casierie, în facturi menționându-se că plata s-a făcut numerar iar valoarea fiecărei facturi fiind de 4.999,68 lei, în cazul tuturor celor 127 facturi emise (sub 5.000 lei). Achitarea facturilor s-a făcut în perioada lunilor :august-martie, trei bănci de către inculpatul B.G.R. Prima instanță a mai avut în vedere că poziția avută de inculpatul B.G.R. pe parcursul urmăririi penale a fost de negare a faptei ce i se reține în sarcină susținând că, în fapt, operațiunile comerciale efectuate pe firma sa au fost făcute de către învinuitul R.M.F.

Ținând cont însă de probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că răspunderea penală pentru faptele comise aparține în totalitate inculpatului B.G.R., pentru următoarele considerente: acesta este administratorul societății în același timp fiind și asociatul unic, răspunderea potrivit legii pentru întreaga activitate a societății revenindu-i lui; mare parte a documentelor contabile (facturi, chitanțe), au fost scrise de către inculpatul B.G.R.; inculpatul B.G.R. este cel care a predat toate documentele financiare ale firmei spre înregistrare Serviciului Contabilitate, inclusiv facturile emise de SC N.O.I. SRL și SC E. SRL; B.G.R. este cel care avea semnătura în bancă și care a scos numerar din bancă în perioada mai-iunie 2011 suma totală de 673.262 lei.

Totodată, instanța de fond a apreciat că probele administrate pe parcursul urmăririi penale nu dovedesc în niciun mod participarea învinuitului R.M.F. și nici a numitului I.L.C. la comiterea unor fapte de natură penală. Prima instanță a apreciat că în drept, fapta inculpatului de a înregistra în evidența contabilă a societății pe care o administra, cheltuieli fictive constând în facturi fictive prin care s-ar fi efectuat de două societăți prestări servicii, lucru ce a dus la prejudicierea bugetului consolidat al statului cu suma de 215.471 lei constituie infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege enunțate în ședință publică, în baza cărora inculpatul urmează a fi condamnat.

Pentru săvârșirea acestei infracțiuni s-a aplicat inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol sociale concret al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmările acestora și persoana inculpatului, astfel încât să se realizeze eficient scopul pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen. Stabilirea limitelor de pedeapsă s-a făcut ținând seama de incidența prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Fiind o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, incidența prev. de art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc.

pen., s-a regăsit și în dispozitivul hotărârii. Având în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, are o caracterizare bună la locul de muncă și a recunoscut comiterea faptei, s-au reținut în favoarea acestuia circumsțante atenuante, conform art 74 lit. a) C. pen. Instanța de fond a apreciat că se impune ca pedeapsa să fie coborâtă potrivit art. 76 lit. d) C. pen. sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită. Față de circumstanțele atenuante reținute în cauză, instanța de fond a apreciat că se impune coborârea pedepsei principale la un cuantum de 6 luni închisoare, rezonabil pentru atingerea scopului educativ, preventiv și coercitiv al pedepsei.

Instanța a apreciat că această coborâre a minimului pedepsei este suficientă. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus, în temeiul art. 81 C. pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani la care a fost adăugată durata pedepsei ce a fost aplicată inculpatului prin prezenta, termen stabilit în condițiile art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Totodată, instanța de fond a avut în vedere că, aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată, atât în baza articolelor 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței C.E.D.O.

care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994. Astfel, raportat la cauzele Calmanovici c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta s-a impus față de natura infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului. În plus, față de jurisprudența Curții în materie, instanța de fond a avut în vedere și Decizia nr. 74 din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că dispozițiile art. 71 C. pen.

referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și c) C. pen. nu s-a făcut, în mod automat, prin efectul legii, ci s-a supus aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. Astfel, natura faptei săvârșite determină instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată, motiv pentru care, în baza art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., instanța de fond a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de Statul Român prin A.N.A.P. reprezentată de D.G.F.P. Ialomița, potrivit art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998 și următoarele C. civ., art. 119 și următoarele C. proc. fisc. Statul Român prin A.N.A.F. reprezentat de D.G.F.P. Ialomița s-a constituit parte civilă prin adresa din 21 noiembrie 2012 cu suma de 1.197.559 lei reprezentând: T.V.A. - 129.283 lei, impozit pe profit - 86.188 lei, acciza datorată - 793.142 lei și T.V.A. la acciză - 242.946 lei. Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat numai referitor la prejudiciul de 215.471 lei din care T.V.A.

- 129.283 lei și impozit pe profit - 86.188 lei, așa cum rezultă din procesul-verbal din 07 iunie 2012 încheiat de Garda Financiară, secția Ialomița filele 28-30. Inculpatul a fost obligat în acest sens la prejudiciul în cuantum de 215.471 lei din care T.V.A. - 129.283 lei și 86.188 lei impozit pe profit, plus dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data controlului 07 iunie 2012 până la data achitării integrale a debitului, potrivit art. 119 și următoarele C. proc. fisc. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel A.N.F.P. - D.G.F.P. Ialomița criticând-o pentru nelegalitate. În motivarea apelului, partea civilă a susținut că, în ceea ce privește SC B.R.G.D. SRL, prin administrator B.R.G., a fost întocmit procesul-verbal de verificare din data 05 martie 2012 de către Garda Financiară, secția Ialomița, iar în urma acestui control s-a constatat că societatea datorează un prejudiciu total estimat în sumă de 1.197.559.

Totodată, A.N.F.P. - D.G.F.P. Ialomița a mai menționat că s-a constituit parte civilă, cu suma reprezentând contravaloarea dobânzilor și penalităților de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitului inclusiv, conform art. 119 și urm. C. proc. fisc. și a solicitat obligarea în solidar a învinuitului B.R.G. și a părții responsabile civilmente SC B.R.G.D. SRL la plata sumelor menționate, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat și instituirea de măsuri asigurătorii în conformitate cu art. 163 C. proc. pen. S-a menționat că Garda Financiară, secția Ialomița prin adresa din 05 martie 2012 a solicitat Activității de Control Ialomița să se efectueze inspecția fiscală pentru stabilirea în totalitate a obligațiilor fiscale datorate de societate.

Ulterior, A.I.F. Ialomița a înaintat D.J.A.O.V. adresa din 06 iunie 2012 solicitând efectuarea unui control prin care să se stabilească acciza datorată bugetului de stat de către SC B.R.G.D. SRL, întrucât competența le aparține, dar până la această dată nu s-a primit nici un răspuns pentru a se putea actualiza prejudiciul cauzat bugetului de stat. Față de aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței de fond, în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 1.197.559 lei către partea civilă D.G.F.P. Ialomița pentru A.N.A.F. ca reprezentant al Statului Român. Prin Decizia penală nr. 120/A din 15 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis apelul declarat de partea civilă A.N.A.F.

- D.G.F.P. Ialomița împotriva sentinței penale nr. 41 din 15 februarie 2013 a Tribunalului Ialomița. A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond: A fost instituită măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului B.G.R., până la concurența sumei de 215.471 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, onorariul cuvenit avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, urrnînd a se avansa din fondul Ministerului Justiției. Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., instanța de apel a constatat apelul ca fondat, în considerarea următoarelor argumente: S-a reținut că rechizitoriul este actul procedural în care se consemnează dispozițiile de trimitere în judecată a inculpatului, instanța de judecată fiind sesizată cu judecarea numai a faptei și a persoanei cuprinse în actul de sesizare, în conformitate cu dispozițiile art. 317 C. proc. pen. Or, prin actul de sesizare a instanței s-a dispus trimiterea în judecată a intimatului inculpat B.G.R. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, acesta a înregistrat, în evidența contabilă a societății pe care o administra, cheltuieli fictive constând în facturi fictive prin care s-ar fi efectuat prestări servicii de către două societăți comerciale, situație ce a dus la prejudicierea bugetului consolidat al statului cu suma de 215.471 lei.

Astfel, potrivit procesului-verbal din data de 07 iunie 2012 încheiat de Garda Financiară Ialomița a rezultat că prejudiciul creat bugetului de stat prin activitatea infracțională a inculpatului B.G.R. este de 215.471 lei, din cate T.V.A. 129.283 lei și impozit pe profit de 86.188 lei. Acest prejudiciu a rezultat urmare a înregistrării de cheltuieli nereale în cuantum de 538.678 lei, cheltuieli ce provin din înregistrarea facturilor emise de SC N.O.I. SRL și SC E. SRL. În consecință, instanța de prim control judiciar a constatat că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 215.471 lei, din care T.V.A. - 129.283 lei și 86.188 lei impozit pe profit, plus penalitățile de întărziere calculate de la data controlului, 07 iunie 2012 - până la data achitării integrale a debitului, potrivit art. 119 și următoarele C. proc.

fisc. În ceea ce privește solicitarea apelantei părți civile de obligare, în solidar, a inculpatului și a părții responsabile civilmente SC B.R.G.D. SRL la plata prejudiciului infracțional, instanța de apel a apreciat că aceasta este nefondată, având în vedere că această societate comercială a fost radiată de la O.R.C. la data de 18 ianuarie 2013, conform referatului depus la fila nr. 40 din dosarul instanței de fond. Instanța de prim control judiciar a constatat fondat apelul declarat în considerarea unui singur aspect și anume, a faptului că, prin declarația de constituire ca parte civilă, A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița a solicitat și instituirea de măsuri asigurătorii, în conformitate cu ort.

163 C. proc. pen. Or, potrivit art. 163 alin. (5) C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua la cererea părții civile sau din oficiu. Instanța de apel a avut în vedere că potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă A.N.A.F.- D.G.F.P. Ialomița. Prin motivele de recurs expuse chiar în cuprinsul cererii de recurs, depuse la dosar la data de 30 aprilie 2013, partea civilă a criticat hotărârile pronunțate de instanța de fond și de instanța de apel, pentru nelegalitate, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc.

pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în rejudecare, obligarea inculpatului B.G.R., în solidar cu partea responsabila civilmente SC B.R.G.D. SRL la plata sumei de 1.197.559 lei. În motivarea cererii de recurs, partea civilă a susținut că, prin hotărârea pronunțată, instanța de apel. a făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește stabilirea valorii prejudiciului cauzat bugetului de stat prin activitatea infracțională desfășurată de inculpat, având în vedere că, A.N.A.F.- D.G.F.P. Ialomița s-a constituit parte civila cu suma de 1.197.559 lei, reprezentând următoarele: T.V.A.-129.283 lei; impozit pe profit 86.188 lei; acciza datorată-739.142 lei; T.V.A.

la acciza - 242.946 lei; (total 197.559 lei). Instanța de apel a admis apelul, dispunând mstituirea de măsuri asigurătorii asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului până la concurența sumei de 215.471 lei și nu până la concurența întregului prejudiciu cauzat bugetului de stat, care cuprinde atât paguba efectivă, cât și beneficiul nerealizat, adică dobânzile și penalitățile calculate până la achitarea integrală a debitului inclusiv. Totodată, partea civilă a mai susținut că în cauză, instanța de apel a făcut o greșită aplicarea legii și cu privire la faptul că în mod eronat a constatat că inculpatul B.G.R. nu poate fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.R.G.D.

SRL la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat, întrucât această societate nu este radiată, situație confirmată de decizia civilă din 13 martie 2013 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul civil nr. 2433/98/2012, prin care a fost admis recursul creditoarei A.F.P. Slobozia, a fost casată hotărârea de închidere a procedurii insolvenței și trimisă cauza judecătorului sindic, pentru continuarea procedurii insolvenței. Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc.

pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi. înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limita a devoluției recursului, art. 385 C. proc. pen. prevede, în alin. (2) 1 , că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 15 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 11 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției a recursului, cum a fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., invocat de recurenta parte civilă, se constată că, într-adevăr, a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, că recurenta parte civilă și-a motivat recursul la data de 30 aprilie 2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 11 noiembrie 2013), respectându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. Însă, se apreciază că cele criticate de recurenta parte civilă nu se încadrează în niciun caz prevăzut de art. 385 alin. (1) C. proc. pen. Astfel, în ce privește critica privind obligarea în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente la plata prejudiciului se constată că. este nefondată. Se reține că partea responsabilă civilmente a fost radiată din data de 18 ianuarie 2013, iar radierea marchează încetarea deplină a capacității de folosință a societății comerciale, dar cel mai important lucru este că își pierde capacitatea juridică și nu mai poate sta în instanță în nume propriu. Astfel că în mod corect instanța a respins cererea de obligare în solidar a părții responsabile civilmente cu inculpatul, la plata prejudiciului.

Cât privește afirmația că prin Decizia civilă din 13 martie 2013 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul civil nr. 2433/98/2012, a fost admis recursul creditoarei A.F.P. Slobozia, a fost casată hotărârea de închidere a procedurii insolvenței și trimisă cauza judecătorului sindic, pentru continuarea procedurii insolvenței, se reține că la dosar nu a fost depusă nicio dovadă în acest sens. Critica recurentei părți civile referitoare la cuantumul prejudiciului la care a fost obligat inculpatul vizează aspecte de netemeinicie sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, în sensul că nu au fost acordate despăgubirile în cuantumul solicitat, astfel că aprecierea cuantumului daunelor nu poate fi cenzurat prin prisma niciunui caz de casare astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Drept urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 5 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Ialomița împotriva Deciziei penale nr. 120/A din 15 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe intimatul inculpat B.G.R. Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, urmează să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Ialomița împotriva Deciziei penale nr. 120/A din 15 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe intimatul inculpat B.G.R. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică astăzi, 9 decembrie 2013.