Sari la conținut
RO RU EN
Intrare Cont gratuit
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Respins
Instanța
Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
Data
10 septembrie 2013

Decizia nr. 2664/2013 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 424/2012 a Tribunalului Ialomița

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 424 din 19 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, s-au dispus următoarele: În baza art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) - 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen.

s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 și 84 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În latură civilă, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, inculpatul M.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.S. SRL Amara reprezentată de lichidatorul judiciar E.I.S.P.R.L. Slobozia, fiind obligat la plata către partea civilă a sumei de 43.715 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a a instituit sechestru asigurător asupra unui autoturism D., aparținând inculpatului și asupra fabricii de mobilă în suprafață de 530 mp, construită în Amara, jud. Ialomița, pe un teren concesionat în suprafață de 1175 mp. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca la data rămânerii definitive a hotărârii să fie comunicată Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului acesteia. În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul M.A.

a fost asociat și administrator al SC M.S. SRL Amara, societate aflată în procedura falimentului, având numit lichidator judiciar E.I.S.P.R.L. Slobozia, prin sentința civilă nr. 2632/F din 12 octombrie 2012. La începutul anului 2010, SC M.S. SRL Amara a înregistrat un debit la bugetul statului în sumă de 71.489 lei (taxe și impozite), debit ce nu a fost achitat în termenul legal, motiv pentru care a fost declanșată procedura de executare silită. In acest sens, la data de 09 iunie 2010, în Dosarul de executare silită nr. 7815/2010, pentru stingerea creanțelor fiscale, conform O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, executorii fiscali din cadrul Administrației Finanțelor Publice Slobozia au procedat la punerea sub sechestru fiscal a unui autocamion marca I. înmatriculat sub nr. x, bunul fiind lăsat în custodia inculpatului M.A.

Totodată, în același scop, la data de 22 noiembrie 2010, a fost pus sub sechestru și autoturismul R.M., înmatriculat sub nr. x, ce a fost lăsat în custodia inculpatului. Pentru stingerea creanțelor fiscale restante ale debitorului SC M.S. SRL Amara s-au organizat și susținut câte trei licitații pentru fiecare dintre cele două bunuri mobile, însă demersurile au rămas fără rezultat întrucât nu au existat oferte de cumpărare. La data de 18 februarie 2011, deși cunoștea faptul că bunurile sunt sechestrate, inculpatul a întocmit factura nr. 198, în baza căreia SC M.S. SRL Amara a vândut către inculpatul M.A., ca persoană fizică, autoturismul Renault Megane la prețul de 806,45 lei, la care se adaugă TVA în sumă de 193,55 lei, în total 1.000 lei.

În baza acestei tranzacții, inculpatul a înregistrat autoturismul la Serviciul Permise și înmatriculări Auto pe numele său. Deși funcționarii din cadrul AFP Slobozia l-au atenționat pe inculpat că a încălcat dispozițiile legale solicitându-i să anuleze actul de vânzare cumpărare și să facă demersuri pentru reînmatricularea autoturismului pe numele societății, inculpatul a anulat factura, însă nu a făcut demersuri și la Serviciul înmatriculări Auto (decât în timpul procesului penal, conform dovezii depuse la dosarul instanței). În plus, deși fusese atenționat cu privire la eventualele consecințe ce decurgeau din înstrăinarea autoturismului Renault, la data de 17 august 2011, inculpatul M.A. a vândut autocamionul marca I. numitului A.A.

din Slobozia, cu suma de 20.000 lei. Din prețul de vânzare, s-au primit 5000 lei la data de 17 august 2011 și 15.000 lei la data de 22 noiembrie 2011. Din banii încasați, inculpatul a depus la Administrația Finanțelor Publice Slobozia o sumă mult mai mică decât cea obținută din vânzarea celor două bunuri, mai exact 9.800 lei din 21.000 lei. Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, arătând că a cunoscut împrejurarea că bunurile sunt sechestrate și că nu avea voie să le înstrăineze, însă a procedat astfel pentru a acoperi datoriile către stat. Situația de fapt anterior prezentată a fost pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de sechestru din 09 iunie 2010 (fila 13), procesul-verbal de sechestru din 20 noiembrie 2012 (fila 18), factura din 17 august 2011, factura din 18 februarie 2011, .procesele-verbale de licitație organizate de A.F.P.

Slobozia (fila 66 și urm.), declarațiile inculpatului, înscrisurile emise de Serviciul înmatriculări A., fișa cazului judiciar, adresele de constituire de parte civilă ale D.G.F.P. Ialomița și documentele anexate acestora. În drept, fapta inculpatului M.A. a fost încadrată în dispozițiile art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., individualizarea judiciară a pedepsei realizându-se în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - D.G.F.P. - Ialomița, criticând netemeinicia soluției în ceea ce privește cuantumul prejudiciului și solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 71.489 lei.

Prin Decizia penală nr. 43/A din 20 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul părții civile. În considerentele acestei decizii s-a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, dând și o încadrare juridică corespunzătoare faptei săvârșite de inculpat, fapta săvârșită de inculpatul M.A., constând în aceea că în calitate de asociat și administrator la SC M.S. SRL Amara a înstrăinat două autovehicule care erau sechestrate, conform Codului de .procedură fiscală, pentru acoperirea unor creanțe fiscale, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai reținut că Statul Român - A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 71.489 lei, reprezentând datorii la bugetul de stat, respectiv:

ÎN

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița împotriva Deciziei penale nr. 43/A din 20 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat M.A., se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 septembrie 2013.

Hotărâri asemănătoare

ÎCCJ17.02.2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 587/2014
ÎCCJ09.12.2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3919/2013
ÎCCJ27.03.2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 943/2012
ÎCCJ14.03.2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 889/2013
ÎCCJ08.05.2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1451/2012

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.

Creați un cont gratuit Am deja cont