ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2668/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2668/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 261 din 08

iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a

schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis in judecata

inculpatul A.I. - astfel:

a)- dintr-o

infracțiune de evaziune fiscală infracțiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit.

b) și f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în două

infracțiuni de evaziune fiscală: una prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin.

(3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și alta prev.

de art. 9 alin (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005;

b)- din

infracțiunea prev. de art. 23 lit. b) si c) din Legea nr. 656/2002 în

infracțiunea prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002;

În baza art. 9 alin.

(1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. a fost condamnat inculpatul A.I. la o pedeapsa de 5 (cinci) ani

închisoare.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 a fost condamnat același inculpat la 2 (doi)

ani închisoare.

În baza art. 65

C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

(teza a ll-a) lit. b) și lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al

vreunei societăți comerciale, pe o durata de 3 (trei) ani.

În baza art. 23

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

a fost condamnat același inculpat la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 290

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat pe același

inculpat la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33

lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit

pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 5

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) (teza a ll-a) lit. b) și lit. c) C. pen., respectiv de a fi

administrator al vreunei societăți comerciale pe o durata de 3 (trei) ani.

În baza art. 71

C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă

accesorie.

În baza art. 14

si 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. a fost obligat inculpatul A.I.

la plata sumei de 6.984.318 lei, in favoarea părții civile M.F.P. - A.N.A.F. - Garda

Financiară București, cu titlu de despăgubiri civile.

S-au menținut

măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanța procurorului din 02 iulie 2010

prin care s-a dispus indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile aparținând

inculpatului A.I. și procesul-verbal din 05 iunie 2010 de aplicare a

sechestrului prin care s-a procedat la indisponibilizarea și declararea ca

sechestrate a unor bunuri aparținând inculpatului A.I. și soției sale A.Ș.

În baza art. 348

C. proc. pen. s-a dispus anularea tuturor actelor false existente la dosarul

cauzei (borderourile de achiziție cu nume de persoane, serii și număr carte de

identitate care nu existau în realitate sau cu serie și numere de cărți de

identitate care aparțineau altor persoane decât cele menționate și pe care

inculpatul a semnat că a ridicat bani în locul în care ar fi trebuit să semneze

persoanele menționate).

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul, la plata a sumei de 5.500

lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză,

instanța de fond a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, că SC

R. SRL este înregistrată la O.N.R.C. Giurgiu în 2006 are codul unic de

înregistrare, atribuit la data de 24 ianuarie 2006, iar sediul social declarat

în comuna Singureni, județul Giurgiu. Societatea are ca principal obiect de

activitate, potrivit Certificatului de înregistrare, comerțul cu ridicata al deșeurilor

și resturilor cod C.A.E.N. Potrivit datelor înscrise la O.N.C., SC R. SRL este

reprezentată de numita A.Ș., care are atât calitatea de asociat unic cât și pe

aceea de administrator al societății. în fapt, de conducerea societății s-a

ocupat inculpatul A.I., soțul numitei A.Ș., deoarece aceasta din urmă nu știe

să citească și să scrie în limba română.Astfel, se ocupa atât de identificarea

furnizorilor de deșeuri și resturi cât și a beneficiarilor de astfel de

materiale, tot inculpatul fiind cel care se ocupa de livrarea mărfurilor, de

încasarea sumelor de bani de la beneficiar, precum și de plata furnizorilor.

În acest sens,

inculpatul fost împuternicit de soția sa A.Ș., pentru a efectua operațiuni

bancare, depuneri și ridicări de sume de bani din/în conturile pe care

societatea le deținea la SC B. SA, SC R.B. SA, SC P.B. SA, bănci la care

inculpatul avea specimen de semnătură.în cursul lunilor august - septembrie

2009, Garda Financiară - Comisariatul General a efectuat mai multe controale la

SC R. SRL. având obiect stabilirea obligațiilor fiscale ale societății,

verificări ce au vizat perioada 2006 - iunie 2009. în urma acestor verificări,

organele de control au estimat că această societate, prin reprezentanții săi,

au cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 6.875.809 lei, din care T.V.A.

3.732.571 lei, iar impozit pe profit în sumă de 3.143.238 lei.

În vederea

stabilirii obligațiilor fiscale pe care societatea le datora bugetului de stat

s-au solicitat D.G.F.P. Giurgiu raportările periodice privind impozitele și

taxele. Din analiza acestor înscrisuri a rezultat că societatea a depus

raportările la organele fiscale teritoriale pe toată durata cât a funcționat. Astfel,

inculpatul A.I. a depus declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul

general consolidat, deconturile de T.V.A. pentru perioada martie 2006 - iunie

2009, declarația privind impozitul pe profit aferent anilor 2007, 2008, 2009,

precum și declarațiile informative privind livrările, prestările și achizițiile

efectuate pe teritoriul național aferent anilor 2007, 2008 și 2009. De

asemenea, inculpatul a depus la organele fiscale bilanțul contabil 2006, 2007),

bilanțul contabil prezentat la data de 31 decembrie 2008, rapoarte semestriale

2007, 2008), iar începând cu data de 27 ianuarie 2010 SC R. SRL a fost

declarată inactivă.Cu privire la T.V.A., în Raportul de constatare

tehnico-științifică dispus în cauză și realizat de specialiști din cadrul D.N.A.

(filele 31-131 Vol. l-bis) s-a evidențiat faptul că în deconturile de T.V.A., SC

R. SRL a declarat în marea majoritate a cazurilor un T.V.A. deductibil egal cu

cel colectat, fără a fi corelat cu sumele din balanțele de verificare, acelea

care au mai putut fi puse la dispoziție de organele fiscale, ce însoțeau dările

de seamă semestrială și bilanțurile contabile. Cu titlu de exemplu se

menționează că în luna decembrie 2006, în balanța de verificare, T.V.A.

deductibil este de 121.574,47 lei, T.V.A. colectat 121.674,47 lei, iar în

decontul de T.V.A. nr. 180 din 25 ianuarie 2007, aferent lunii decembrie 2006 T.V.A.

deductibil este de 97.945 lei, iar T.V.A. colectată 97.945 lei.

Pornindu-se și

de la această împrejurare care trezea suspiciuni în legătură cu adevărata

activitate a SC R. SRL s-a solicitat rulajele conturilor deținute de societate

la SC B. SA, SC P.B. SA și SC R.B. SA. S-a procedat în această modalitate,

deoarece, la momentul controlului, societatea mai sus-amintită nu mai deținea

documentele contabile, pe care le predase odată cu cesionarea părților sociale.

Din analiza

extraselor de cont puse la dispoziție de unitățile bancare mai sus amintite, a

deconturilor de T.V.A. depuse la organele fiscale de SC R. SRL rezultat că

există diferențe între sumele încasate de inculpatul A.I. prin cele trei bănci,

ce reprezintă contravaloarea mărfurilor comercializate, și sumele declarate de

acestea la organele fiscale teritoriale conform deconturilor de T.V.A..Potrivit

deconturilor de T.V.A. depuse în perioada 25 aprilie 2006 -7 07 2009, baza de

impozitare declarată a fost de 28.993.703 lei, iar T.V.A. colectată de

2.580.128 lei (în total 31.563.831 lei).Pe de altă parte din analiza extraselor

de cont puse la dispoziție de unitățile bancare a rezultat că în perioada 13

martie 2006 - 31 decembrie 2009, SC R. SRL prin inculpatul A.I. a încasat suma

totală de 55.462.676, inclusiv T.V.A., din vânzările mărfurilor către diverși

beneficiari.

Astfel, în

perioada 13 martie - 31 decembrie 2006 prin contul pe care SC R. SRL îl deținea

la R. Bank, a încasat suma de 13.614.324 lei incluzând aici și T.V.A.

În perioada 01

ianuarie - 31 decembrie 2007 S.C Raifal S.R.L. a încasat prin contul deschis la

SC R.B. SA de la diverși beneficiari suma totală de 9.955.166 lei, incluzând și

T.V.A.-ul.

În perioada 01

ianuarie - 31 decembrie 2008 SC R. SRL a încasat în total sumaj 12.566.714 lei,

inclusiv T.V.A.

În perioada 01

ianuarie - 31 decembrie 2008 SC R. SRL a încasat în total sumaj 12.566.714 lei,

inclusiv T.V.A.

În perioada 21

august - 01 noiembrie 2006 SC R. SRL a încasat prin contul deschis la SC B. SA

suma totală de 1.411.650 lei, de la societățile SC G. SRL și SC G. SRL.

În perioada

aprilie - decembrie 2007 SC R. SRL a încasat în contul bancar deținut la SC B.

SA suma de 3.272.650.182 lei de la SC E.G. SRL, A.E. SRL și SC B. S.R.L, fără

factură.

În perioada 01

ianuarie - 01 iunie 2008 SC R. SRL. a încasat în contul bancar deținut la S.C.

Bancpost S.A. suma de 910.516 lei, inclusiv T.V.A. de SC A.E. S.R.L. și SC B.

SRL.

În perioada 78

iunie - 01 august 2009 SC R. SRL a încasat în contul bancar deținut la S.C. B.

S.A. suma de 1.966.476 lei, astfel în luna iunie 2009 a încasat suma de

955.255,54 lei, iar în luna iulie 2009 a încasat suma de 1.011.220,26 lei.

În perioada

anului 2008, respectiv în luna martie 2008 SC R. SRL a încasat prin contul

deschis la SC P.B. SA, suma totală de 349.662 lei, fiind emisă o singură

factură de către SC L. SRL.

În toate

situațiile societățile beneficiare a deșeurilor livrate de către SC R. SRL, au

achitat prețul produselor cu ordin de plată.

S-a mai

stabilit că, în anul 2006, SC R. SRL prin inculpatul A.I. nu a evidențiat în

contabilitate venituri în sumă de 8.307.918 lei inclusiv T.V.A., în anul 2007

venituri în sumă de 2.229.910 inclusiv T.V.A., în anul 2008 venituri în sumă de

309.787 lei inclusiv T.V.A., iar în anul 2009 venituri în sumă de .235.447 lei

inclusiv T.V.A.

S-a arătat că,

activitatea infracțională a inculpatului A.I. este mai evidentă câtă vreme

pentru anii în discuție s-a făcut dovada că veniturile societății au fost mai

mari pe de o parte, iar pe de altă parte există veniturile declarate la F.S.

Potrivit

documentelor depuse de SC R. SRL la F.S. Giurgiu în perioada 25 aprilie 2006 -

27 iulie 2009 baza de impozitare declarată a fost de 28.993.703 lei din care, în

anul 2006 - 4.318.520.550 lei, în anul 2007 9.965.546 lei, în anul 2008

12.699.281 lei, iar în anul 2009 suma de 2.009.926 lei.

În urma

analizării extraselor de cont, s-a constatat că inculpatul A.I. nu a evidențiat

în contabilitate în perioada 2006 - 2009 suma de 23.898.845 lei din totalul de

55.462.676 venituri obținute de societate, fapt ce a avut drept consecință

neplata către bugetul statului a obligațiilor fiscale în sumă de 6.984.318 lei,

reprezentând impozitul pe profit și T.V.A.

S-a reținut că

activitatea infracțională a inculpatului a vizat neevidențierea în actele

contabile ale SC Raifal S R.L. sau în alte documente legale, în parte a

operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.Din analiza

rulajelor de cont mai rezultă că, pe lângă faptul că nu au fost evidențiate în

contabilitatea societății documentele de livrare a mărfii, pentru o altă

cantitate de marfă inculpatul nu a emis facturi fiscale.Pe lângă activitatea

infracțională menționată și care se circumscrie infracțiunii de evaziune

fiscală, inculpatul A.I. a întreprins acțiuni menite să ascundă adevărata

natură a provenienței banilor, în sensul că aceștia provin din săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală.

Pe timpul

cercetărilor s-a stabilit că, în perioada 2006 - 2009, inculpatul A.I. în baza

împuternicirilor primite de la soția acestuia, numita A.Ș. a retras sume de

bani din conturile SC R. SRL pe care aceasta le deținea la SC B. SA, SC R.B. SA,

SC P.B. SA. Astfel, în cursul anului 2006, inculpatul a retras din contul

aparținând SC R. SRL, deschis la R. Bank Agenția Berceni suma de 13.542.877,94

lei.

În cursul

anului 2007 din aceeași bancă și același cont inculpatul a retras suma de

9.900.753,59 lei, iar în anii 2008 și 2009 a retras sumele de 12.589.986,92

lei, respectiv 11.200.139,00 lei.

Din contul

deschis de SC R. SRL. la SC B. SA, Agenția Măgurele, în cursul anului 2006, inculpatul

a retras suma de 1.315.690,00 lei.

În cursul

anului 2007 din aceeași bancă și același cont inculpatul retras suma de

3.252.300.000 lei, iar în anii 2008 și 2009 a retras sumele de 905.600,00 lei,

respectiv 1.956.350,00 lei. În ceea ce privește retragerile de sume de bani din

contul deschis de SC R. SRL la SC P.B. SA, Agenția - U.S., se menționează

faptul că în acest cont a existat activitate doar în luna martie 2008,

respectiv 10 - 28 martie 2008, perioadă în care inculpatul A.I. a retras suma

de 320.818 lei.

Pentru a

justifica retragerea sumelor de bani intrate în conturile SC R. SRL de la SC B.

SA, SC R.B. SA, SC P.B. SA provenite din săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală, inculpatul A.I. a întocmit în fals borderouri de achiziție, în care a

consemnat în mod neadevărat că a achiziționat deșeuri de la persoane fizice

cărora Ie-a achitat diferite sume de bani corespunzătoare cantităților predate.

Pe de o parte

elementele de fals consemnate de inculpatul în borderourile de achiziții sunt

în legătură cu sumele de bani plătite și cantitățile de deșeuri.

Pe de altă

parte elementele de fals privesc și datele referitoare la persoanele fizice

menționate în aceste borderouri, la serii și numărul de cărți de identitate din

dreptul acestor nume. Cu privire la încadrarea juridică a infracțiunilor

reținute în sarcina inculpatului s-a stabilit că, faptele inculpatului A.I. de

a nu evidenția în contabilitate, în parte, în perioada 2006 - 2009,

operațiunile comerciale efectuate prin SC R. SRL și a veniturilor realizate de

această societate în sumă de 23.898.845 lei modalitate în care s-a sustras de

la plata obligațiilor fiscale către stat în sumă de 6.984.318 lei echivalentul

a 1.838.938 euro, din care 3.168.536 lei reprezentând impozitul pe profit, iar

3.815.782 lei reprezentând T.V.A. întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.De asemenea, fapta de a se sustrage de la

efectuarea verificărilor financiare fiscal prin declarațiile fictive

referitoare la sediul principal al societății, în sensul că în documentele

oficiale a declarat sediul social SC R. SRL în comuna Singureni, județul

Giurgiu, iar în realitate nu a desfășurat niciodată activitate în acest punct,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii evaziune fiscală în formele

prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. f) din legea nr. 1/2005. Faptele de

evaziune fiscală săvârșite de inculpatului A.I. întrunesc elementele

constitutive a două infracțiuni de evaziune fiscală: una prev. de art. 9 alin.

(1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și alta prev. de art. 9 alin (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 și, nu

doar o infracțiune de evaziune fiscală prev. art. 9 alin. (1) lit. b) și f) din

Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cum s-a reținut prin

rechizitoriu.

Potrivit art. 9

alin. (1) din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiuni de evaziune fiscală și

se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi,

între altele, următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la

îndeplinirea obligațiilor fiscale:

b) omisiunea,

în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente

legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

f) sustragerea

de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin

nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile

principale sau secundare ale persoanelor verificate;

Potrivit alin.

(3) al art. 9 din Legea nr. 241/2005 dacă prin faptele prevăzute la alin. (1)

s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro,

În echivalentul

monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă

a acesteia se majorează cu 3 ani

În ceea ce

privește forma de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005

latura obiectivă constă în fapta de a nu evidenția în întregime sau în parte în

acte contabile ori în alte documente a operațiunilor comerciale efectuate sau a

veniturilor realizate având drept urmare neplata obligațiilor fiscale.

În context,

prin a nu evidenția în acte contabile în tot sau în parte veniturile realizate

sau operațiunile comerciale va trebui să înțelegem după caz:

- a nu

înregistra anumite venituri în actele contabile;

- a înregistra

venituri mai mici decât cele realizate în realitate. Urmările, consecințele

cerute de lege sunt neplata obligațiilor fiscale prevăzute de lege și plata

unor obligații fiscale micșorate (reduse) în raport cu cele prevăzute de lege.

În urma

analizării extraselor de cont, s-a constatat că, inculpatul A.I. a evidențiat

în contabilitate în perioada 2006 - 2009 suma de 23.898.845 lei totalul de

55.462.676 venituri obținute de societate, fapt ce a avut drept consecință

neplata către bugetul statului a obligațiilor fiscale în sumă de 6.984.318 lei,

reprezentând impozitul pe profit și T.V.A.. Ca urmare, încadrarea corectă a

faptei de evaziune fiscală descrisă mai sus este în art. 9 alin. (1) lit. b) și

alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece

prejudiciu adus bugetului de stat este mai mare de 500.000 euro, în

echivalentul monedei naționale.

Art. 160 din C.

fisc. cu denumirea marginală „Măsuri de simplificare" așa cum a fost

modificat prin art. 1 pct. 138 din Legea nr. 343/2006 dispune la alin. (1) că

furnizorii și beneficiarii bunurilor/serviciilor prevăzute la alin. (2) au

obligația să aplice măsurile de simplificare prevăzute de prezentul articol.

Condiția obligatorie pentru aplicarea măsurilor de simplificare este ca atât

furnizorul, cât și beneficiarul să fie înregistrați în scopuri de T.V.A.,

conform art. 153.

Alin. (2),

modificat prin art. 1 pct. 70 din O.U.G. nr. 106/2007 dispune că, între altele,

bunurile și serviciile pentru livrarea sau prestarea cărora se aplică măsurile

de simplificare sunt deșeurile și materiile prime secundare, rezultate din

valorificarea acestora, astfel cum sunt definite de O.U.G. nr. 16/2001 privind

gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările

ulterioare;

Alin. (3),

prevede că pe facturile emise pentru livrările de bunuri prevăzute la alin. (2)

furnizorii sunt obligați să înscrie mențiunea «taxare inversă», fără să înscrie

taxa aferentă. Pe facturile primite de la furnizori, beneficiarii vor înscrie

taxa aferentă, pe care o evidențiază atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă

în decontul de taxă. Pentru operațiunile supuse măsurilor de simplificare nu se

face plata taxei între furnizor și beneficiar.

Alin. (4),

prevede că beneficiarii care sunt persoane impozabile cu regim mixt aplică și

prevederile art. 147, în funcție de destinația achizițiilor respective.

Alin. (5),

prevede că, de aplicarea prevederilor prezentului articol sunt responsabili

atât furnizorii/prestatorii, cât și beneficiarii. în situația în care

furnizorul/prestatorul nu a menționat «taxare inversă» în facturile emise

pentru bunurile/serviciile care se încadrează la alin. (2), beneficiarul este

obligat să aplice taxare inversă, să nu facă plata taxei către

furnizor/prestator, să înscrie din proprie inițiativă mențiunea «taxare

inversă» în factură și să îndeplinească obligațiile prevăzute la alin. (3)

SC R. SRL nu

beneficiază de dispozițiile art. 160 alin. (2) lit. a) din C. fisc. privind

taxarea inversă deoarece nu a respectat dispozițiile art. 160 alin. (3) din

același act normativ potrivită căruia inculpatul A.I. avea obligația de a

determina taxa aferentă care urma a fi evidențiată în deconturile T.V.A.,

obligație care, potrivit art. 160 alin. (5) din același act normativ, o avea

atât în calitate de furnizor cât și în calitate de beneficiar. Or, inculpatul,

prin SC R. SRL, a avut atât calitatea de furnizor, cât și pe aceea de

beneficiar.

Din materialul

probator administrat în cauză rezultă că inculpatul nu a evidențiat în

contabilitate activitățile comerciale în perioada 2006 -2009, modalitate în

care, nu a respectat obligația de determinare a T.V.A.-ului aferent, care,

trebuia înregistrat ulterior în decontul de T.V.A.

Forma de

vinovăție cu care se săvârșește această infracțiune este intenția directă,

calificată prin scop, fapta săvârșindu-se pentru a se sustrage de la

îndeplinirea obligațiilor fiscale. în ceea ce privește infracțiunea prev. și

ped. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 „sustragerea de la

efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale prin nedeclararea sau

declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau

secundare ale persoanelor verificate, se reține faptul că SC R. SRL figura în

documentele oficiale la sediul din comuna Singureni, județul Giurgiu, însă

societatea mai sus amintită nu și-a desfășurat niciodată activitate în locul

declarat.

Inculpatul a

precizat că nu a colectat niciodată deșeuri în punctul de lucru declarat și

pentru care avea încheiat contract de închiriere, deci sediul respectiv era

unul fictiv. Același lucru îl susține și proprietara de la care învinuitul A.I.

a închiriat imobilul, martora F.S. Obiectul material al infracțiunii este

reprezentat de documentele în care se inserează date fictive sau inexacte cu

privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii se caracterizează prin

sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

Forma de

vinovăție cu care se săvârșește această infracțiune este intenția directă,

calificată de scopul sustragerii de la controlul fiscal.

Fapta

inculpatului A.I. de a folosi în folosul SC R. SRL și în interesul său personal

a sumei de 23.898.845 lei despre care cunoștea că provine din săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de spălare de bani prev. și ped. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002

și nu infracțiunea prev. de art. 23 lit. b) si c) din Legea nr. 656/2002. Potrivit

art. 23 din Legea nr. 656/2002, constituie infracțiunea de spălare a banilor,

între altele:

b) ascunderea

sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a

circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora,

cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;

c) dobândirea,

deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea

de infracțiuni.

În modalitatea prev.

de art. 23 alin. (1) lit. b) elementul material al laturii obiective a

infracțiunii poate consta în acțiuni de ascundere sau disimulare a adevăratei

naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau

proprietății bunurilor sau a dreptului asupra acestora cunoscând că aceste

bunuri provin din săvârșirea infracțiunii. Or, în speță nu există acțiuni de

ascundere sau disimulare a adevăratei naturi a provenienței, a situării, a

dispoziției, a circulației sau proprietății bunurilor sau a dreptului asupra

acestora. Faptul că inculpatul a întocmit în fals borderourile de achiziție, nu

poate constitui acțiuni de ascundere sau disimulare a adevăratei naturi, a

provenienței sumelor de bani din conturile SC R. SRL.

Modalitatea

prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 poate să constea

alternativ în acțiuni de dobândire, deținere sau folosire de bunuri cunoscând

că acestea provin din săvârșirea infracțiunii.

Din materialul

probator administrat în cauză mai rezultă că inculpatul A.I. a folosit banii

atât pentru societate cât și pentru nevoi personale.

Fapta

învinuitului A.I. de a completa în fals, în perioada 2006 -2009 borderourile de

achiziție în care a consemnat date nereale cu privire la persoanele de la care

a achiziționat deșeuri, la cantitățile de materiale refolosibile colectate și

sumele plătite, precum și la seriile și numerele cărților de identitate pentru

a retrage sume de bani din conturile deținute de SC R. SRL la SC B. SA, SC P.B.

SA, SC R.B. SA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. Inculpatul A.I. a completat în fals borderourile de

achiziție cu nume de persoane, serii și număr carte de identitate care nu

existau în realitate sau serie și numere de cărți de identitate care aparțineau

altor persoane decât cele menționate, a semnat că a ridicat bani în locul în

care ar fi trebuit să semneze persoanele menționate. Deci au prezentat drept

veritabile date nereale, de asemenea, inculpatul a folosit borderourile de

achiziție pentru a retrage sume de bani introducându-le în circuitul bancar.

Față de cele

reținute anterior, nu a fost primită susținerea apărătoarei inculpatului

potrivit căreia, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și că, în speță, nu s-ar fi dovedit faptul

că fapta de omisiune s-a săvârșit tocmai pentru a se sustrage de la obligațiile

fiscale. Așa cum s-a arătat anterior, forma de vinovăție cu care se săvârșește

această infracțiune este intenția directă, calificată de scopul sustragerii de

la controlul fiscal. Nu a fost primită nici susținerea potrivit căreia nu ar fi

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de

art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, prin declararea fictivă a

sediului societății întrucât nu s-ar fi urmărit sustragerea de la îndeplinirea

obligațiilor fiscale ci a fost o simplă conjunctură economică. SC R. SRL figura

în documentele oficiale la sediul din comuna Singureni, județul Giurgiu, însă

societatea mai sus amintită nu și-a desfășurat niciodată activitate în locul

declarat și nici nu a exercitat gestiunea administrativă și conducerea

afacerilor la sediul social declarat.Inculpatul A.I. a precizat în cursul

urmăririi penale că nu a colectat niciodată deșeuri în punctul de lucru

declarat și pentru care avea încheiat contract de închiriere, iar în cursul

cercetării judecătorești a susținut că a desfășurat activitate la acest punct

de lucru, doar în anul 2006, aproximativ două luni de zile, după care nu a mai

desfășurat activitate la acest punct de lucru deoarece nu găsea suficient fier

vechi în comuna Singureni. A precizat însă că, în încăperea închiriată, nu a

lăsat vreodată vreun act al societății, deci sediul respectiv era unul fictiv.

Martora F.S. proprietara spațiului „închiriat" a declarat în cursul

urmăririi penale și al cercetării judecătorești că, niciodată nu s-a colectat

fier vechi sau alte materiale refolosibile la acest amplasament, iar firma SC R.

SA nu a desfășurat nici un fier de activitate în acest spațiu.

Nu a fost

primită nici susținerea apărării privind neîndeplinirea elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 23 lit. c) din

Legea nr. 656/2002, deoarece nu s-ar fi dovedit proveniența ilicită a sumelor

de bani și că acestea provin din săvârșirea unei infracțiuni.Din întreg

probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpatul a săvârșit

infracțiunea de evaziune fiscală în modalitățile prev. de art. 9 alin. (1) lit.

b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

9 alin (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cauzând bugetului de stat un

prejudiciu de 6.984.318 lei parte din această sumă fiind folosită în interesul

personal al inculpatului. Vinovăția inculpatului este dovedită prin probele

administrate în cauză și nu se pune problema achitării lui pentru vreuna din

infracțiunile reținute în sarcina sa. La individualizarea pedepselor aplicate

inculpatului, s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., text de lege

care înscrie criteriile generale de individualizare și prevede că la stabilirea

și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a

codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.în ceea ce

privește circumstanțele personale ale inculpatului s-a reținut acesta că nu

este cunoscut cu antecedente penale și a manifestat o atitudine relativ

sinceră, și cooperantă cu organele judiciare. Nu în ultimul rând instanța a

avut în vedere nivelul de instruire scăzut al inculpatului și faptul că a avut

anterior o conduită bună, aspecte ce rezultă din caracterizarea întocmită de

Primarul comunei Vărăști și din depoziția martorului în circumstanțiere V.G. Totuși,

împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale și conduita bună

anterioară, invocată în apărare inculpatului pentru a justifica reținerea

circumstanțelor atenuante, nu prezintă relevanța ce i s-a atribuit, ea fiind

avută în vedere, la stabilirea unor pedepse spre limitele minime prevăzute de

lege.în baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului a drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) (teza a ll-a) lit. b) și lit. c) C. pen., respectiv de a fi

administrator al vreunei societăți comerciale pe o durata de 3 (trei) ani,

pedeapsa complementară fiind obligatorie potrivit art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Deși inculpatul A.I. nu a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală în

calitatea de administrator al unei societăți comerciale, respectiv SC R. SRL. a

exercitat în fapt aceste atribuții, în baza împuternicirii acordate de soția

sa. în această situație, se impune interzicerea inculpatului a dreptului de a

mai exercita activitatea de administrator al unei societăți comerciale.

În cursul

urmăririi penale, M.F.P. - A.N.A.F. - Garda Financiară, s-a constituit parte

civilă în procesul penal cu suma de 6.984.318 lei reprezentând contravaloarea

prejudiciului adus bugetului de stat consolidat.

Din raportul de

constatare tehnico-științifică întocmit de U.D., specialist în cadrul D.N.A. -

Serviciul specialiști (filele 31-161 vol. l bis) a rezultat că, în perioada 13

martie 2006-31 decembrie 2009 SC R. SA a încasat suma totală de 55.426.676 lei,

inclusiv T.V.A.. Din vânzarea mărfurilor către diverși beneficiari. între

sumele totale declarate prin deconturile de T.V.A. de 31.363.831 lei și cele

rezultate din extrasele de cont, de 55.426.676 lei există o diferență

nedeclarată de 23.898.845 lei. Din diferența nedeclarată de 23.898.845 lei,

20.083.063 o reprezintă baza impozabilă, iar 3.815.782 lei o reprezintă T.V.A..Prin

nedeclararea veniturilor în sumă totală de 23.898.845 lei, inclusiv T.V.A. s-a

prejudiciat bugetul de stat cu un impozit pe profit în sumă de 3.168.536 lei și

T.V.A. în sumă de 3.815.782 lei, în total suma de 6.984.318 lei. În consecință,

în baza art. 14 si 346 Cod de procedură penală rap la art 998-999 C. civ. s-a

admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul A.I. la plata sumei de

6.984.318 lei, în favoarea părții civile M.F.P. - A.N.A.F. - Garda Financiară

București, cu titlu de despăgubiri civile.S-au menținut măsurile asigurătorii

dispuse prin Ordonanța procurorului din 02 iulie 2010 prin care s-a dispus

indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A.I. și

procesul-verbal din 05 iunie 2010 de aplicare a sechestrului prin care s-a

procedat la indisponibilizarea și declararea ca sechestrate a unor bunuri

aparținând inculpatului A.I. și soției sale A.Ș. În baza art. 348 C. proc. pen.

s-a dispus anularea tuturor actelor false existente la dosarul cauzei (borderourile

de achiziție cu nume de persoane, serii și număr carte de identitate care nu

existau în realitate sau cu serie și numere de cărți de identitate care

aparțineau altor persoane decât cele menționate și pe care inculpatul a semnat

că a ridicat bani în locul în care ar fi trebuit să semneze persoanele

menționate).

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.N.A., inculpatul A.I. și partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. -

Garda Financiară - Comisariatul General, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În apelul

parchetului se critică sentința pentru neaplicarea pedepsei complementare pe

lângă fiecare pedeapsă principală aplicată inculpatului, greșita neaplicare ca

pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c)

C. pen., deși aceste drepturi au fost interzise ca pedeapsă complementară.

O altă critică

a sentinței se referă la faptul că instanța, deși a dispus potrivit art. 348 C.

proc. pen. anularea înscrisurilor false, a omis să le enumere în concret ceea

ce îngreunează sub acest aspect, executarea hotărârii.

Parchetul a mai

criticat sentința și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei,

impunându-se majorarea pedepsei prin luarea în considerare, într-o măsură mai

importantă, a criteriilor prev. de art. 72 C. pen. și a cuantumului

prejudiciului, cum și a lipsei oricărei diligente a inculpatului pentru

acoperirea acestui prejudiciu.

În apelul

declarat de către inculpat se critică sentința - având în vedere poziția

procesuală exprimată în apel de către inculpat, în sensul de a se face

aplicarea beneficiului prevăzut de art. 320

1

C. proc. pen. - doar cu

privire la individualizarea pedepsei, solicitându-se ca prin reținerea art. 320

1

C. proc. pen. și a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a)

și c) C. pen. să-i fie aplicată o pedeapsă sub minimul special prevăzut de

lege, cu suspendarea executării pedepsei.

Se susține că

inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră, a conștientizat urmările și

consecințele faptelor comise, are o situație personală și familială dificilă

(soția bolnavă și doi copii), iar prejudiciul nu l-a acoperit din cauza lipsei

resurselor financiare.

În apelul său,

partea civilă critică sentința cu privire la soluționarea laturii civile a

cauzei, în sensul că inculpatul trebuie obligat și la plata creanțelor fiscale

accesorii (majorări de întârziere) pentru a se considera o acoperire integrală

a prejudiciului.

Curtea,

examinând potrivit art. 371 și art. 378 C. proc. pen. apelurile declarate în

cauză, prin prisma criticilor formulate, cum și din oficiu, a constatat că

acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Instanța de

apel, având în vedere dispozițiile art. 378 alin. (1)

1

C. proc. pen.

cum și cele ale art. 9 din O.U.G. nr. 121/2011, adoptate, urmare Deciziei Curții

Constituționale nr. 1483 din 08 noiembrie 2011, a procedat la audierea

inculpatului cu privire la poziția procesuală în raport cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., inculpatul declarând că solicită aplicarea beneficiului acestui

text de lege, recunoscându-și vinovăția și necontestând probele administrate în

cauză.

În aceste

împrejurări, dar având în vedere și dovezile administrate în cauză și apreciate

temeinic de prima instanță, potrivit art. 63 C. proc. pen., se constată că

situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrările juridice ale faptelor

au fost corect stabilite de către prima instanță.

Examinând

apelul declarat de către parchet s-a constatat temeinicia ambelor critici aduse

sentinței.

Astfel, pentru

infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005

și respectiv cea prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005,

pentru care inculpatul a fost condamnat, se prevede, pe lângă pedeapsa principală

a închisorii de la 2 la 8 ani închisoare, pedeapsă majorată cu 3 ani în

situația producerii unui prejudiciu mai mare de 500.000 euro, și aplicarea

pedepsei complemente a interzicerii unor drepturi, dintre cele prevăzute de art.

64 C. pen.

Instanța de fond,

deși a aplicat inculpatului pedeapsa principală cu închisoarea în cuantum de

minim 2 ani, a omis să aplice pentru fiecare faptă pentru care a stabilit

pedeapsa principală și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

S-a apreciat

că, aplicarea pedepsei complementare era obligatorie potrivit art. 65 C. pen.

pentru că, pe de o parte ea este prevăzută de lege, iar pe de altă parte,

pedeapsa aplicată pentru fiecare infracțiune este de cel puțin 2 ani.

Instanța de

fond, atunci când a contopit pedepsele principale, potrivit art. 33 lit. a) -

34 lit. b) C. pen., a stabilit și pedeapsa complementară potrivit art. 35 C.

pen., dar aplicarea acestui text s-a făcut pentru finalitatea stabilirii

sancțiunii penale, fără a avea în vedere că art. 35 C. pen. reglementează

contopirea unor pedepse complementare aplicate alături de pedepsele principale,

ceea ce în cauză nu s-a făcut. Sub acest aspect sentința este nelegală.

Mai mult,

instanța, deși a aplicat în modalitatea menționată pedeapsa complementară și a

avut în vedere drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit.

b) și c) C. pen., atunci când a stabilit pedeapsa accesorie, potrivit art. 71 C.

pen., a avut în vedere doar interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., neaplicând și interzicerea dreptului de a

ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de

natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru a săvârși infracțiunea.

Instanța, chiar a motivat aplicarea interzicerii acestui drept (de a fi

administrator al unei societăți comerciale), dar a făcut-o când a avut în

vedere pedeapsa complementară, însă această interdicție se impune și ca

pedeapsă accesorie, având în vedere existența aceluiași conținut al interdicției,

în cazul aplicării celor două pedepse, dar având în vedere și împrejurările și

activitatea infracțională desfășurată de inculpat, în baza împuternicii date de

soția sa pentru a se ocupa de administrarea SC R. SRL.

Și a doua

critică din apelul parchetului s-a apreciat că este întemeiată întrucât

instanța de fond, deși a dispus potrivit art. 348 C. proc. pen. anularea

înscrisurilor care s-au constatat că sunt false, a omis că le menționeze în

concret, ceea ce face ca măsura dispusă să fie lipsită de orice finalitate,

chiar executarea acestei măsuri fiind imposibil de executat.

Astfel, din

lucrările dosarului a rezultat că măsura anulării înscrisurilor false trebuie

să aibă în vedere actele aflate în - vol. 1 d.u.p. - filele 202 - 296; 220 - 243;

- vol. 3 d.u.p. - filele 1 - 248; -vol. 4 d.u.p. - filele 1 - 234; - vol. 5

d.u.p. - filele 66 - 261; - vol. 6 d.u.p. - filele 1 - 246; -vol. 7 d.u.p. - filele

1 - 329; -vol. 8 d.u.p. - filele 2 - 618.

În limitele

apelului declarat de către parchet, dar examinând și apelul părții civile s-a

constatat că la soluționarea laturii civile a cauzei, deși instanța a stabilit

corect că sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, iar

inculpatul a acționat ca administrator (pe baza împuternicii date de soția sa)

în numele SC R. SRL, societate ce a figurat în cauză ca parte responsabilă

civilmente și a fost citată în proces în această calitate, a omis a stabili și

răspunderea acestei societăți, în solidar cu inculpatul, așa cum prevede art. 14

și art. 16 C. pen.

În privința

cuantumului daunelor solicitate de partea civilă s-a constatat că instanța nu a

avut în vedere dispozițiile art. 119 și art. 120 din O.U.G. nr. 92/2003.

Astfel, art. 119

alin. (1) prevede că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor

a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen, dobânzi și penalități

de întârziere, iar art. 120 prevede că „dobânzile se calculează pentru fiecare

zi de întârziere, începând cu ziua următoare termenului de scadență și până la

data stingerii sumei datorate inclusiv". Ori în cauză, nu doar că nu a

achitat sumele datorate la termenul scadent, dar nici până la judecarea

apelului nu a achitat nimic din prejudiciul cauzat, partea civilă fiind

îndreptățită să primească și dobânda legală stabilită până la achitare.

În privința

apelului declarat de către inculpat s-a constatat că acesta este întemeiat doar

ca urmare a poziției procesuale exprimate în apel de către inculpat, în sensul

solicitării de a beneficia de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.,

celelalte solicitări de reindividualizare a pedepsei, reținerea de circumstanțe

atenuante și suspendare a executării pedepsei fiind neîntemeiate.

Astfel, natura

infracțiunilor comise - evaziune fiscală, spălare de bani, fals în înscrisuri

sub semnătură privată - și prin care s-a cauzat un prejudiciu important părții

civile, împrejurările comiterii și folosirea de înscrisuri false, perioada

îndelungată în care s-a desfășurat activitatea infracțională (2006 - 2009),

lipsa oricărei încercări a inculpatului de a stopa activitatea infracțională

până la control, dar și de a acoperi din prejudiciu, au relevat o

periculozitate sporită atât a faptelor, dar și a inculpatului, ce trebuie

sancționate ferm prin prisma criteriilor prev. de art. 72 C. pen., dar și

pentru a atinge scopul pedepsei potrivit art. 52 C. pen.

Astfel, s-a

apreciat că nu se justifică nici reținerea de circumstanțe atenuante și nici de

a reduce pedepsele decât prin aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și a

le stabili în limitele reduse cu o treime, situație care impune și stabilirea

unor pedepse complementare într-un cuantum suficient să-și atingă scopul.

Cât privește

modalitatea de executarea pedepsei, s-a apreciat că nu se justifică suspendarea

condiționată, scopul pedepsei, față de considerentele arătate, dar și față de

conduita inculpatului, atât pe parcursul procesului, cât și prin lipsa oricărei

încercări de a acoperi din prejudiciu, nu poate fi atins decât prin executarea

în regim de detenție.

Circumstanțele

personale invocate, s-a reținut că, nu pot conduce, făcând abstracție de

celelalte circumstanțe ale cauzei, la stabilirea unei pedepse mai reduse, cu

executare fără privare de libertate.

Pentru toate

aceste considerente, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost

admise apelurile declarate în cauză și s-a desființat sentința doar în limitele

ce preced, respectiv:"Desființează în parte, sentința penală apelată și,

rejudecând în fond.

Descontopește

pedeapsa principală rezultantă, de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară

de 3 ani, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art.

9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., condamnă de

inculpatul A.I., la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C.

pen., ca pedeapsă complementară.

În temeiul art.

9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., condamnă pe același

inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 1 an și 6 luni interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C.

pen., ca pedeapsă complementară.

În temeiul art.

23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.a și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., condamnă pe același

inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În temeiul art.

290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 320/1 C.

proc. pen., condamnă pe același inculpat, la o pedeapsă de un an închisoare.

În temeiul art.

33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., dispune ca inculpatul A.I.

să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit.

b) și c) C. pen., ca pedeapsă complementară.

Face aplicarea art.

71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art.

14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ., obligă pe inculpatul

A.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL, către partea

civilă M.F.P. - A.N.A.F. - Garda Financiară, la plata sumei de 6.984.318 lei cu

titlu de despăgubiri civile, sumă la care se adaugă dobânda legală aferentă,

calculată până la achitarea debitului.

În temeiul art.

348 C. proc. pen., dispune anularea înscrisurilor false existente la dosarul

cauzei în vol. 1 d.u.p. - filele 202 - 206 și 220-243; vol. 3 d.u.p. - filele 1

- 248; vol. 4 d.u.p. - filele 1 - 234; vol. 5 d.u.p. - filele 66 - 261; vol. 6

d.u.p. - filele 1 - 246; vol. I d.u.p. - filele 1 - 329; vol. 8 d.u.p. - filele

2-618.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.I., criticând decizia

recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Prin motivele

de recurs susținute și oral de apărătorul ales, s-a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei recurate să se rețină și să se dea eficiență sporită

dispozițiilor art. 74-76 C. pen., să se caseze hotărârile cu privire la

reindividualizarea pedepsei urmând a se aplica o pedeapsă redusă sub minimul

special cu suspendare sau la locul de muncă.

Examinând

decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev.de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. dar și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte

consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul

inculpat A.I., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa

aplicată inculpatului de către instanța de apel a fost corect individualizată,

atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât și a modalității de

executare, nefiind identificate circumstanțe favorabile inculpatului.

Așadar, Înalta Curte,

reține că, la individualizarea pedepsei de 4 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit.

b) și c) C. pen., ca pedeapsă complementară, s-a avut în vedere gradul ridicat

de pericol social al faptei,respectiv, inculpatul A.I. a depus declarațiile

privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat, deconturile de T.V.A.

pentru perioada martie 2006 - iunie 2009, declarația privind impozitul pe

profit aferent anilor 2007, 2008, 2009, precum și declarațiile informative

privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național

aferent anilor 2007, 2008 și 2009.

De asemenea,

inculpatul a depus la organele fiscale bilanțul contabil 2006, 2007), bilanțul

contabil prezentat la data de 31 decembrie 2008, rapoarte semestriale 2007,

2008), iar începând cu data de 27 ianuarie 2010 SC R. SRL a fost declarată

inactivă.

Cu privire la T.V.A.,

în Raportul de constatare tehnico-științifică dispus în cauză și realizat de

specialiști din cadrul D.N.A. (filele 31-131 vol. l-bis) s-a evidențiat faptul

că în deconturile de T.V.A., SC R. SRL a declarat în marea majoritate a

cazurilor un T.V.A. deductibil egal cu cel colectat, fără a fi corelat cu

sumele din balanțele de verificare, acelea care au mai putut fi puse la

dispoziție de organele fiscale, ce însoțeau dările de seamă semestrială și

bilanțurile contabile.

Cu titlu de

exemplu se menționează că în luna decembrie 2006, în balanța de verificare, T.V.A.

deductibil este de 121.574,47 lei, T.V.A. colectat 121.674,47 lei, iar în

decontul de T.V.A. din 25 ianuarie 2007, aferent lunii decembrie 2006 T.V.A.

deductibil este de 97.945 lei, iar T.V.A. colectată 97.945 lei.

Pornindu-se și

de la această împrejurare care trezea suspiciuni în legătură cu adevărata

activitate a SC R. SRL s-a solicitat rulajele conturilor deținute de societate

la SC B. SA, SC P.B. S.A. și SC R.B. SA.

S-a procedat în

această modalitate, deoarece, la momentul controlului, societatea mai

sus-amintită nu mai deținea documentele contabile, pe care le predase odată cu

cesionarea părților sociale.

Din analiza

extraselor de cont puse la dispoziție de unitățile bancare mai sus amintite, a

deconturilor de T.V.A. depuse la organele fiscale de SC R. SRL rezultat că

există diferențe între sumele încasate de inculpatul A.I. prin cele trei bănci,

ce reprezintă contravaloarea mărfurilor comercializate, și sumele declarate de

acestea la organele fiscale teritoriale conform deconturilor de T.V.A..

Potrivit

deconturilor de T.V.A. depuse în perioada 25 aprilie 2006 - 7 iulie 2009, baza

de impozitare declarată a fost de 28.993.703 lei, iar T.V.A. colectată de

2.580.128 lei (în total 31.563.831 lei).

Pe de altă

parte din analiza extraselor de cont puse la dispoziție de unitățile bancare a

rezultat că în perioada 13 martie 2006 - 31 decembrie 2009, SC R. SRL prin

inculpatul A.I. a încasat suma totală de 55.462.676, inclusiv T.V.A., din vânzările

mărfurilor către diverși beneficiari.

De asemenea

s-au avut în vedere, natura infracțiunilor comise -evaziune fiscală, spălare de

bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată - și prin care s-a cauzat un

prejudiciu important părții civile, împrejurările comiterii și folosirea de

înscrisuri false, perioada îndelungată în care s-a desfășurat activitatea

infracțională (2006 -2009), lipsa oricărei încercări a inculpatului de a stopa

activitatea infracțională până la control, dar și de a acoperi din prejudiciu,

au relevat o periculozitate sporită atât a faptelor, dar și a inculpatului, ce

trebuie sancționate ferm prin prisma criteriilor prev. de art. 72 C. pen., dar

și pentru a atinge scopul pedepsei potrivit art. 52 C. pen.

Astfel, correct

s-a apreciat că nu se justifică nici reținerea de circumstanțe atenuante și

nici de a reduce pedepsele decât prin aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen. și a le stabili în limitele reduse cu o treime, situație care impune și

stabilirea unor pedepse complementa