ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2018/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 314 din 16 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov s-a dispus următoarele: În baza art. 9 alin (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin (2), art. 74 alin. (1) lit. a), b), c), art. 80 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B.M.S. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată - 57 acte materiale. În baza art. 14 din O.U.G. nr. 16/2001 raportat la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 80 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc.

pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată - 57 acte materiale. În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 43 din 2 februarie 2011 pronunțată în Dosarul penal nr. 8328/62/2010 al Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 60 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare și 2 luni închisoare aplicate prin această hotărâre cu pedeapsa de 5 luni închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatei. În baza art. 86 2 C. pen. s-a stabilit un termen de încercare 5 ani. În baza art. 86 3 C. pen. a fost obligată inculpata să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost reținută și arestată preventiv de la 18 octombrie 2010 la 22 octombrie 2010. S-a constatat disjunsă latura civilă prin încheierea din 9 noiembrie 2011 (Dosar nr. 13807/62/2011 al Tribunalului Brașov). S-a menținut măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpată a sumei de 2.000 RON dispuse prin sentința penală nr. 43 din 2 februarie 2011 pronunțată în Dosarul penal nr. 8328/62/2010 al Tribunalului Brașov. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea în parte, numai în ceea ce privește inserarea nereală a mențiunii,, vânzătorul B.M. declară pe propria răspundere că deșeurile provin din gospodăria proprie" a unor contracte de vânzare-cumpărare și adeverințe de primire și plată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 08 septembrie 2010, organele de poliție judiciară din cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi Brașov - Biroul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpata B.M.S., în perioada 2009-2010, a predat la SC R. SA Brașov mari cantități de fier vechi, declarând că acestea provin din gospodăria proprie. Astfel, inculpata a predat deșeuri reciclabile de materiale feroase și neferoase în cantitate de 303.460 kg, în baza a 57 adeverințe de primire și plată. Pentru cantitatea de fier vechi menționată, SC R. SA Brașov a eliberat către inculpata B.M.S. cele 57 adeverințe de primire și plată, pe aceste documente fiind menționat, potrivit declarației făcute de către învinuită, că deșeurile de fier vechi provin din gospodăria proprie, aceasta predând materiale reciclabile și primind contravaloarea acestora.

În urma cercetărilor s-a stabilit că respectiva cantitate de 303.460 kg nu provenea din gospodăria proprie, ci a fost colectată de la persoane fizice, iar inculpata nu a respectat realitatea operațiunilor efectuate, declarând în mod nereal proveniența deșeurilor, încălcând astfel prevederile art. 7 din O.U.G. 16/2001 și ale anexei nr. 4 din ordinul nr. 265/S003/2001 și s-a sustras de la plata unui impozit de 16% din venitul obținut, care trebuia stopat la sursă și achitat către bugetul de stat de către SC R. SA Brașov. Aceste aspecte au rezultat atât din declarațiile date de către învinuită, cât și din nota explicativă dată la 06 decembrie 2010 în fața organelor de inspecție fiscală.

Prin raportul de inspecție fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a stabilit la capitolul „Determinarea impozitului pe profit" că inculpata B.M.S., în perioada ianuarie 2009 -august 2010 a predat către SC R. SA Brașov o cantitate de 303.460 kg deșeuri reciclabile de materiale feroase și neferoase. Pentru aceste cantități de deșeuri reciclabile de metale, SC R. SA a eliberat adeverințe de primire și plată pe care s-a menționat că deșeurile reciclabile de materiale feroase și neferoase provin din gospodăria proprie, așa cum a declarat învinuita la predarea deșeurilor reciclabile și la primirea contravalorii acestora.

Din verificările efectuate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov a rezultat faptul că inculpata B.M., împreună cu soțul acesteia, B.A., figurează ca administratori și asociați la SC B. SRL, înființată în anul 2004, având ca obiect principal de activitate "recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile", însă activitatea SC B. SRL a fost suspendată la data de 25 noiembrie 2009. Din declarația inculpatei dată în fața organelor de cercetare penală la data de 18 octombrie 2010, a rezultat faptul că în anul 2007 societatea a fost autorizată să colecteze fier vechi, iar pentru cantitățile de fier vechi primite de la persoane fizice elibera adeverințe de primire și plată pe care ulterior le înregistra în contabilitate.

O dată cu introducerea impozitului forfetar, activitatea societății a început să meargă foarte prost, motiv pentru care s-a decis suspendarea activității societății. Cu toate acestea, fiind cunoscut în localitate că se ocupă de colectarea deșeurilor reciclabile, cetățenii au continuat să aducă fier vechi. Inculpata a recunoscut că aceste cantități pe care le achiziționa de la populație erau predate la R. ca persoană fizică, prezentând cartea sa de identitate, declarând în mod nereal că proveniența deșeurilor era gospodăria proprie.

Din verificarea adeverințelor de primire și plată a rezultat că în perioada 28 ianuarie 2009-17 august 2010, inculpata a predat în calitate de persoană fizică la SC R. SA cantitatea totală de 303.460 kg deșeuri reciclabile, pentru care a primit suma de 176.889 RON, aceasta desfășurând în acest mod acte de comerț cu deșeuri metalice, iar veniturile obținute din colectarea deșeurilor metalice feroase și neferoase provenite din alte surse decât gospodăria proprie se încadrează în prevederile H.G. nr. 44/2004, pct. 152, norme metodologice de aplicare a art. 78 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

modificată, potrivit cărora veniturile obținute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deșeurile de metal, hârtie, sticlă și altele asemenea și care nu provin din gospodăria proprie se includ în categoria "alte surse". S-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 79 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările ulterioare, astfel de venituri trebuiau impozitate de către plătitorul de venituri (adică SC R. SA) prin reținere la sursă, aplicându-se cota de 16% asupra venitului brut de 176.889 RON, iar impozitul obținut trebuia virat la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut. Impunerea venitului realizat de inculpată prin reținere la sursă cu un impozit în cotă de 16% nu s-a reținut de către SC R. SA datorită falsului în declarații al acesteia, așa cum este incriminat prin dispozițiile art. 14 din O.U.G.

16/2001, potrivit cu care "falsul în declarația deținătorului de deșeuri industriale reciclabile referitoare la proveniența acestora, precum și furturile sau sustragerile de materiale, produse sau echipamente în vederea valorificării ca deșeu, constituie infracțiune și se pedepsește conform C. pen.". Prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului de 176.889 RON obținut de către inculpată prin predarea deșeurilor reciclabile feroase și neferoase, organele fiscale au calculat un impozit pe profit în valoare de 28.302 RON. La această sumă, potrivit art. 119 și art. 120 alin. (2) și alin. (7) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., cu modificările și completările ulterioare, s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere în cuantum de 0,1 % pe zi în sumă de 8.405 RON, astfel încât prejudiciul total produs de către inculpata B.M.S.

bugetului de stat este în sumă totală de 36.707 RON. În temeiul raportului de inspecție fiscală și a celor constatate în cuprinsul său, organele de control fiscal au emis decizia de impunere privind impozitul pe venit nr. 273 din 08 decembrie 2010. Starea de fapt astfel prezentată a fost reținută pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; raport de inspecție fiscală; notă explicativă a inculpatei din data de 06 decembrie 2010; certificat de înregistrare mențiuni; istoric SC B. SRL; adeverințe de primire și plată și declarațiile inculpatei. S-a reținut că infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 este săvârșită într-o legătură indisolubilă cu infracțiunea incriminată prin dispozițiile art. 14 din O.U.G.

nr. 16/2001, căci fără existența acestei forme speciale de fals în declarații, evaziunea nu ar subzista, aflându-ne în prezența unui concurs de infracțiuni ce presupune o conexitate etiologică. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 14 din O.U.G.

nr. 16/2001, s-a reținut că potrivit anexei 1 din această lege, sunt deșeuri industriale reciclabile "deșeuri metalice feroase, deșeuri metalice neferoase, deșeuri de hârtie-cartoane, deșeuri de sticlă, deșeuri de mase plastice, deșeuri de cauciuc, deșeuri textile", iar potrivit Anexei 2 „colectarea deșeurilor industriale presupune strângerea, sortarea și/sau regruparea (depozitarea temporară) a deșeurilor în vederea transportării spre valorificare". Partea vătămată Statul Român prin ANAF prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului Brașov s-a constituit parte civilă la urmărire penală cu suma de 28.302 RON reprezentând impozit pe profit și 8.405 RON reprezentând obligații fiscale accesorii, în total valoarea prejudiciului fiind de 36.707 RON; din această sumă inculpata a achitat în cursul urmăririi penale 5.500 RON, iar la instanță încă 8.500 RON.

Prin încheierea de la termenul de judecată din 9 noiembrie 2011, în baza art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., instanța a dispus disjungerea laturii civile, formându-se un nou dosar sub nr. 13807/62/2011.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv pericolul social moderat al faptelor, împrejurările săvârșirii acestora, numărul mare al actelor materiale și perioada îndelungată de timp în care s-a săvârșit activitatea ilicită, faptul că inculpata a încercat să atenueze urmările faptelor, achitând o mare parte din prejudiciul cauzat statului, dar și circumstanțele personale ale inculpatei, care este în vârstă de 37 ani, a avut o atitudine sinceră și de regret, însă a fost condamnată definitiv prin sentința penală nr. 43 din 2 februarie 2011 pronunțată în Dosarul penal nr. 8328/62/2010 al Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 60 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni concurente de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 81 C. pen. (respectiv în contextul în care inculpata era cercetată în calitate de făptuitor în prezentul dosar, înregistrat inițial sub nr. 9035/P/2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, a oferit efectiv suma de 2.000 RON ofițerului de poliție care instrumenta cauza pentru ca acesta să nu-și îndeplinească îndatoririle de serviciu legate de stabilirea existenței caracterului penal al faptei și tragerea la răspundere penală a persoanei responsabile). Față de argumentele prezentate, văzând cauza legală de atenuare a pedepsei prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., reținând în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin (1) lit. a), c) pentru ambele infracțiuni, iar în plus cea prevăzută de art. 74 alin (1) lit. b) C. pen.

relativ la infracțiunea de evaziune fiscală, dar apreciind potrivit art. 80 alin. (2) C. pen. că nu se impune coborârea pedepselor sub minimul special, Tribunalul a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații. Constatându-se că prezentele fapte sunt concurente cu fapta de dare de mită pentru care inculpata a fost condamnată anterior, instanța de fond, în temeiul art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 5 luni închisoare și în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit cele trei pedepse de 1 an și 4 luni închisoare, 2 luni închisoare și 5 luni închisoare, inculpata având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, care a criticat hotărârea pentru netemeinicie în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei. Ministerul Public a mai arătat că Legea nr. 211 din 2011 a intrat în vigoare la data de 25.11.2011, iar prin dispozițiile art. 68 din lege a fost abrogată O.U.G. nr. 16/2001, ceea ce atrage soluția de achitare a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată prevăzută de art. 14 din O.U.G. nr. 16/2001 raportat la art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (57 acte materiale), în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., pe motiv că fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

Suplimentar, cu prilejul dezbaterii apelului, Ministerul Public a solicitat și comunicarea deciziei atât Oficiului Național al Registrului Comerțului, cât și A.N.A.F. pentru a fi înscrisă în cazierul fiscal. Prin decizia penală nr. 5/Ap din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 314 din 16 noiembrie 2011 Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, a omisiunii privind comunicarea hotărârii în Registrul Comerțului și în cazierul fiscal și, rejudecând în aceste limite: A înlăturat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.

și a majorat pedeapsa aplicată inculpatei B.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., de la 1 an și 4 luni închisoare la 2 ani închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatei B.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 14 din O.U.G. nr. 16/2001 rap. la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A menținut aplicarea art. 86 1 C. pen. și a majorat în mod corespunzător termenul de încercare de la 5 ani la 5 ani și 6 luni. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 și art. 7 din Legea nr. 26/1990 republicată, s-a dispus comunicarea hotărârii către Registrul Comerțului.

În baza art. 4, 6 alin. 1 1 din O.G. nr. 75/2001 s-a dispus comunicarea hotărârii către A.N.A.F. Brașov pentru a fi înscrisă în cazierul fiscal. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, s-a dispus a se suporta din fondurile Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Verificându-se hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 378 C. proc. pen., s-a constatat că este întemeiată critica formulată de Ministerul Public cu privire la condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată prevăzută de art. 14 din O.U.G. nr. 16/2001 raportat la art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(57 acte materiale), deoarece Legea nr. 211 din 2011 a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2011, prin dispozițiile art. 68 din lege a fost abrogată O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, cu modificările ulterioare, ceea ce atrage soluția de achitare a inculpatei, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. pe motiv că fapta nu mai este prevăzută de legea penală. S-a reținut că la data pronunțării sentinței dispozițiile amintitei ordonanțe erau încă în vigoare, Legea nr. 211/2011 fiind publicată la data de 25 noiembrie 2011, astfel că prima instanță nu putea cunoaște aceste dispoziții.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de apel a constatat că au fost respectate toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., însă a fost avut în vedere că pentru una dintre cele două infracțiuni componente ale concursului urmează a se dispune achitarea conform art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu mai este prevăzută de legea penală), ceea ce este de natură a reduce pericolul social al faptei, iar pe de altă parte, că în speță sunt aplicabile și dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. referitoare la acordul de vinovăție. Instanța de control judiciar a apreciat că în situația în care sunt aplicabile și circumstanțe atenuante legale sau judiciare prevăzute de art. 73-74 1 C. pen.

în favoarea inculpatei, aplicarea efectelor circumstanțelor atenuante se face prin raportarea la limitele pedepsei închisorii reduse ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Totodată, a fost avută în vedere și persoana inculpatei, împrejurarea că este în vârstă de 37 ani, că a avut o atitudine sinceră și de regret, însă a fost condamnată definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni concurente de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 81 C. pen..

În acest context, s-a constatat că în mod greșit prima instanță a reținut în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., față de numărul mare de acte materiale, respectiv 57, dar și față de împrejurarea că a fost definitiv condamnată pentru o infracțiune de corupție comisă în strânsă legătură cu infracțiunea de evaziune fiscală, apreciindu-se că pedeapsa aplicată se impune a fi majorată, cu menținerea suspendării sub supraveghere a executării acesteia, o astfel de pedeapsă fiind suficientă și de natură să conducă la reeducarea inculpatei și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală, cu majorarea corespunzătoare a termenului de încercare și menținerea obligaților stabilite în sarcina sa.

Față de dispoziția legală din norma de incriminare, s-a aplicat inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., pe o perioadă de 1 an de la terminarea executării pedepsei principale. Cum legea prevede obligativitatea înscrierii hotărârii de condamnare în Registrul Comerțului și în cazierul fiscal, în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 și art. 7 din Legea nr. 26/1990 republicată, s-a dispus comunicarea deciziei către Registrul Comerțului, iar în baza art. 4, 6 alin. (1 1 ) din O.G. nr. 75/2001 s-a dispus comunicarea hotărârii către Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi înscrisă în cazierul fiscal. Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpata B.M.S..

În motivele scrise de recurs depuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov au fost indicate cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 2 și pct. 14 C. proc. pen., însă cu prilejul susținerii orale a recursului, procurorul de ședință a arătat că la baza promovării căii de atac se situează doar cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., precizând că în mod greșit a fost indicat în motivele scrise și cel reglementat de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. S-a solicitat majorarea cuantumului pedepsei, având în vedere numărul mare de acte materiale, respectiv 57, perioada îndelungată de timp pe care s-a întins activitatea ilicită, dar și prejudiciul cauzat. Totodată, a fost criticată hotărârea atacată și sub aspectul neaplicării pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., cu mențiunea că era obligatorie aplicarea acesteia, în condițiile în care pedeapsa principală este de 2 ani închisoare.

Recursul inculpatei a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. S-a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea deciziei penale atacate, în ceea ce privește înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea cuantumului pedepsei principale, susținându-se că pedeapsa aplicată de instanța de fond este în măsură a asigura respectarea dispozițiilor art. 52 C. pen. Ca atare, s-a solicitat menținerea sentinței primei instanțe în ceea ce privește pedeapsa principală, modalitatea de executare și termenul de încercare. Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma cazului de casare invocat, dar și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că este întemeiat doar recursul declarat de inculpata B.M.S., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov fiind nefondat pentru considerentele care urmează.

Înalta Curte reține că principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea, cât și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului. Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului. Funcția de exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsi nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune.

Individualizarea judiciară a pedepsei și modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurenta intimată inculpată apar ca fiind întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii ceRON mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatei, instanța de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., precum și dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. privind recunoașterea vinovăției, aplicând o pedeapsă rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, astfel încât în mod greșit instanța de apel a apreciat că sentința tribunalului este netemeinică sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei.

S-a ținut cont în acest sens de pericolul social moderat al faptelor, de împrejurările comiterii acestora, dar și de persoana inculpatei. Pornind de la aceste elemente, în mod corect prima instanță a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante, aplicând pedepse care, deși nu au fost coborâte sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere și dispozițiile art. 80 alin. (2) C. pen., au fost stabilite într-un cuantum adecvat.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte reține că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei, poate fi acordată de către instanță dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, ori în speță, având în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpatei - a încercat să atenueze urmările faptelor, achitând o mare parte din prejudiciul cauzat statului, are vârsta de 37 ani, a avut o atitudine sinceră și de regret -, în mod corect s-a apreciat că inculpata dovedește un comportament ce permite presupunerea că aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 86 1 și urm. C. pen., ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea sa și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Astfel fiind, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, apreciază că o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin disp. art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatei, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte. În acest context, criticile formulate de parchet referitoare la majorarea cuantumului pedepsei și la greșita neaplicare a pedepsei complementare, apar ca fiind neîntemeiate. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpata B.M.S.

împotriva deciziei penale nr. 5/Ap din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, va casa decizia penală atacată și va menține sentința penală nr. 314/S din 16 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov, urmând ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de parchet să fie respins, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta intimată inculpată, în cuantum de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Admite recursul declarat de inculpata B.M.S.

Împotriva deciziei penale nr. 5/Ap din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 314/S din 16 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva aceleiași decizii penale. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta intimată inculpată, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2012.