ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2965/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Prin sentința penală nr. 384 din 18 octombrie 2012 a Tribunalului Prahova a fost condamnată inculpata B.A.M., după cum urmează: în baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, fapte din perioada 2003-2007, la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, fapte din perioada 2003-2007, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul disp.art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Conform art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Potrivit art. 82 C. pen. termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de lege de 2 ani, fiind în final de 3 ani și 6 luni.

În temeiul disp.art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra disp.art. 83 C. pen. și art. 84 C. pen. privind efectele revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în caz de neexecutare cu rea credință a obligațiilor civile stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat prin fapta inculpatei, iar în baza art. 348 C. proc. pen. au fost anulate înscrisurile falsificate.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 1.200 lei.

S-a reținut că prin rechizitoriul nr. 3036/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecata a inculpatei B.A.M., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de: fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. și evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, rep cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea ca, în calitate de administrator al SC A.P. SRL Campina, a determinat cu intenție, mai multe persoane, în perioada 2003 -2007, să completeze parțial sau total cu date nereale 41 facturi fiscale și 40 chitanțe (privind pretinse relații comerciale încheiate cu diferite societăți; furnizori ai SC A.P.n SRL Câmpina) ori a falsificat personal aceste facturi și chitanțe fiscale, în baza unei rezoluții infracționale unice; de asemenea, a dispus înregistrarea acestora în contabilitatea societății ori le-a înregistrat personal, cauzând prin acesta un prejudiciu bugetului de stat în suma totala de 47.213,77 lei din care 17.774 lei (impozit pe profit în perioada 2005 - 2008) și 29.439,77 lei T.V.A. (datorat suplimentar în perioada 2003 - 2008).

În motivarea rechizitoriului s-a arătat că pentru stabilirea situației de fapt reținută în sarcina inculpatului în faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: sesizarea D.G.F.P. Prahova și proces - verbal de control; declarațiile învinuiților; declarațiile martorilor; raport de expertiză contabilă, anexe și rezolvare obiecțiuni; supliment de expertiză contabilă și anexe; răspunsul D.G.F.P. Prahova cu privire la suplimentul de expertiza, deconturile privind taxa pe valoare adăugata, chitanțe de achitare parțială a prejudiciului; copii facturi fiscale; rezultatul verificărilor societăților comerciale furnizoare la O.N.R.C.; rezultatul verificărilor efectuate de organele de control și anexe; informații despre istoricul SC A.P.n SRL și al societăților comerciale furnizoare, de la O.R.C., copie certificat de atestare fiscala SC A.P. SRL, copie certificat de înregistrare în scopuri de T.V.A., copie certificat de înregistrare; facturi fiscale și chitanțe în original, chitanța privind achitare parțiala a prejudiciului; adresa A.F.P. din Câmpina din care rezulta ca SC A.P. SRL nu a solicitat și nici nu a beneficiat în perioada 2003 - 2008, de restituiri sau compensări a unor sume de la bugetul de stat consolidat; ordonanța de extindere a cercetărilor penale și schimbarea încadrării juridice; declarațiile inculpatei B.A.M.; chitanțe privind achitarea parțială a prejudiciului.

După consultarea cu apărătorul ales inculpata a precizat că solicită aplicarea în cauză a disp.art. 320

1

C. proc. pen., privind judecata cauzei pe baza recunoașterii vinovăției.

Inculpata a fost ascultată în condițiile prev. de art. 320

1

alin.(1), (2), și (3) C. proc. pen., aceasta precizând personal, că recunoaște săvârșirea faptei reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, în modalitatea descrisă în rechizitoriul parchetului, își însușește în întregime probatoriile administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și pe baza cărora solicită să fie judecată, că nu solicită administrarea altor probatorii cu excepția înscrisurilor în circumstanțierea personală a acestuia.

Instanța a pus în discuția părților admisibilitatea cererii inculpatei de a se judeca potrivit disp.art. 320

1

C. proc. pen. și constatând că nu există nici un impediment, a admis cererea de a judecare potrivit disp.art. 320

1

C. proc. pen. pe baza recunoaștere a vinovăției făcute de inculpată și a acordat cuvântul părților în dezbateri.

Examinând probele administrate în faza de urmărire penală așa cum prevăd disp.art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., precum și declarația inculpatei dată în fața instanței de judecată în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., instanța reține vinovăția inculpatei în comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței și următoarea situație de fapt:

La data de 11 noiembrie 2008, D.G.F.P. Prahova - A.F.P. Ploiești (A.I.F.) a formulat plângere penala împotriva lui T.I. - administrator la SC A.P. SRL cu sediul în mun. Câmpina, jud. Prahova, învederând ca, urmare controlului efectuat la societatea sus-menționată, privind perioada 20 august 2003 - 31 august 2008, s-a constatat că, 93 facturi fiscale înregistrate în contabilitate, nu prezentau toate elementele de identificare ale furnizorului (nr. de înregistrare în Registrul Comerțului, adresa completă, cont bancar) precum și faptul că, nu existau elemente de identificare a bunurilor și a serviciilor aprovizionate.

Urmare consultării site-ului M.E.F. și O.N.R.C., pentru 25 dintre societățile comerciale furnizoare (cu sediul comercial în București), organele fiscale au constatat că, acestea nu aveau depuse bilanțurile anuale contabile pe mai mulți ani, nu desfășurau activitate sau cifrele de afaceri declarate în bilanțurile contabile anuale erau nule sau sub nivelul valorilor înscrise în documentele fiscale prezentate de inculpata B.A.M. (ce a reprezentat SC A.P. SRL Campina în timpul controlului efectuat de organele fiscale).

Au fost verificați 25 agenți economici, furnizori ai SC A.P. SRL și s-a constatat ca: patru dintre societăți (SC C.I. SRL, SC T.A.C. SRL, SC W.G. SRL, SC V.I. SRL), figurau ca radiate; opt dintre societăți (SC S.S.I. SRL, SC M.E. SRL, SC M.D.I.E. SRL, SC L.A.G.I. SRL, SC C.S.M.I. SRL, SC P.C. SRL) figurau ca inactive. Totodată, denumirea agentului economic SC S.I. SRL a fost schimbată la data de 22 ianuarie 2007, în SC E.E.T. SRL, iar O.R.C. București a dispus dizolvarea societății sus-menționate, ca urmare a nedepunerii situațiilor financiare anuale. În ce privește SC S. SRL, societatea nu a fost identificată după denumire, iar C. fisc. înscris în documente nu este deținut de nicio societate.

Documentele (facturile fiscale și chitanțele pretins emise de cele 25 societăți) reprezentau justificări pentru: achiziționarea mijloacelor fixe (ex. camera de filmat digitala), aprovizionarea cu unele materiale (etichete, mape, calendare, agende, fluturași, pliante, cârti de vizita, vaze, etc.) și prestări de servicii efectuate de terți în contul agentului economic supus inspecției fiscale (concepție grafica, personalizare agende și calendare, prinț banner, grafica etichete, pag. WEB - site, servicii ambalare, înrămare și transport tablouri, servicii printare, consultare pag. WEB, aranjamente florale, servicii închiriere, servicii cusut și serigrafie eșarfe, renovare sediu social etc). Procedând la verificarea realității operațiunilor înscrise în documentele sus-menționate s-a constat ca, SC A.P. SRL deține mijloace fixe de natura celor sus-precizate (ex. camera de filmat video) dar nu au putut fi identificate întrucât pe documentele în cauza nu erau specificate marca, seria, culoarea sau alte elemente de identificare. Materialele publicitare achiziționate pe documentele analizate au fost înregistrate integral pe costuri, în momentul aprovizionării, fără a avea la baza situații de lucrări, balanța analitica materiale.

În general, pe facturile emise de clienți era specificat „prestări servicii publicitate conform contract" și nu s-a putut stabili daca materialele achiziționate și înregistrate imediat pe cheltuieli erau aferente unor venituri realizate. învinuita B.A.M. nu a putut pune la dispoziția organelor de control contractele de prestări servicii încheiate cu prestatorii înscriși în facturile fiscale prezentate, pentru lucrările efectuate. Pentru operațiunile mai sus precizate societatea nu a putut să facă dovada intrării în gestiune a bunurilor achiziționate și punerea lor în opera, nefiind demonstrata realitatea operațiunilor.

Totodată, s-au constatat încălcări ale dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005, rep. în sensul că, reprezentantul societății a efectuat în perioada ianuarie - august 2008, viramente în contul impozitului pe veniturile din salarii, C.A.S. angajați, contribuție șomaj și C.A.S.S. angajați, cu întârzieri la plata mai mari de 30 zile de la scadenta. Sumele au fost achitate integral pana la data controlului, nefiind stabilite debite suplimentare și/sau restante. Societatea a fost sancționată contravențional în acest sens.

Urmare probatoriului administrat în cauza s-a reținut următoarea situație de fapt: SC A.P. SRL era înmatriculata la O.R.C. Prahova sub nr. J29/1414 din 20 august 2003, avea domiciliul fiscal în mun. C. și cod de înregistrare în scopuri de T.V.A. Totodată, societatea deținea certificat de înregistrare în scopuri de T.V.A., eliberat la data de 01 ianuarie 2007, de către M.F.P. - A.N.A.F. (prin care se preciza ca, firma era înregistrata în scopuri de T.V.A. din data de 01 septembrie 2003). Societatea a devenit plătitoare de T.V.A. prin opțiune, începând cu data de 01 septembrie 2003, încadrându-se în prevederile art. 156

1

din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, decont trimestrial (cifra de afaceri sub 100 000 euro).

Obiectul principal de activitate, conform statutului societăți l-a reprezentat „Publicitate" - și a constat în realizarea de: pliante, fluturași publicitari, cataloage de prezentare, reviste, mape, afișe, cârti de vizita, bannere poliplan; campanii publicitare, organizări evenimente, expoziții; agende, calendare, tricouri, șepci, tablouri; decorațiuni cu baloane și flori, artificii, sonorizări nunti, botezuri, petreceri copii și private, etc.

La data efectuării controlului de organele inspecției fiscale, societatea dispunea de un capital social subscris și vărsat în valoare de 200 lei, ce aparțin astfel: 70 % asociatului T.I. și 30 % asociatului B.A.M., ambii erau administratori cu puteri depline în cadrul societății SC A.P. SRL realiza operațiuni de încasări și plați prin doua conturi virament deschise la B.C.R. Campina și Banca P. - Agenția Campina.

În fapt, de activitatea financiar - contabilă a societății s-a ocupat inculpata B.A.M., iar T.I. s-a ocupat de partea tehnică (editare, montaj, etc). Inculpata a fost cea care s-a ocupat de întocmirea facturii chitanțelor și predarea lor către contabila societății sau le-a înregistrat personal contabilitate. În perioada 2003 - 2007 contabilitatea societății a fost ținută de mai multe persoane succesiv, una dintre acestea fiind numita G.A. ( perioada 2005 - 2006).

În perioada 2003 - 2007, inculpata B.A.M. a procurat mai multe facturi fiscale și chitanțe în alb (doar stampilate) determinând diferite persoane (pe care nu le-a putut indica întrucât le întâlnea întâmplător cu diferite ocazii) să completeze total sau parțial, 41 facturi fiscale și 40 chitanțe, cu date nereale. De asemenea, a falsificat o parte dintre aceste facturi și chitanțe, menționând date nereale și semnând la rubrica primitor cu semnătura sa ori falsificai semnăturile (semnând indescifrabil).

Astfel, au fost falsificate:

- facturile fiscale din 04 decembrie 2003, din 19 decembrie 2004, din 28 iunie 2004, din 30 iunie 2004 și chitanțele din 23 martie 2004, din 31 martie 2004, din 08 aprilie 2004, din 20 aprilie 2004 pretins emise de SC B.G. SR București;

- facturile fiscale din 27 decembrie 2004, din 30 decembrie 2004 din 17 decembrie 2005, și chitanțele: din 27 decembrie 2004, din 30 decembrie 2004, din 17 decembrie 2005, pretins emise de SC M.E. SRL București;

- factura fiscală din 02 decembrie 2004 și chitanța din 02 decembrie 2004, pretins emise de SC G.C. SRL București;

- facturile fiscale din 25 noiembrie 2004, din 03 decembrie 20C și chitanțele din 03 decembrie 2004, din 08 decembrie 2004, din 10 decembrie 2004, pretins emise de SC P.C. SRL București;

- factura fiscală din 06 decembrie 2004 și chitanța din 06 decembrie 2004 pretins emise de SC M.D.I.E. SRL București;

- factura fiscală din 03 iunie 2005 și chitanța din 03 iunie 2005 pretins emise de SC C.I. SRL București;

- facturile fiscale din 28 februarie 2005, din 17 mai 200 și chitanțele din 28 februarie 2005, din 17 mai 2005 emise SC S.I. SRL București;

- factura fiscală din 31 martie 2005 și chitanța din 31 martie 2005 pretins emise de SC S. SRL București;

- factura fiscala din 08 aprilie 2005 și chitanța din 08 aprilie 2005 pretins emise de SC T.A.C. și București;

- facturile fiscale din 30 noiembrie 2005, 30 decembrie 2005 și chitanțele din 30 noiembrie 2005, din 30 decembrie 2005, pretins emise de SC N.I. SRL București;

- factura fiscală din 03 decembrie 2005 și chitanța din 03 decembrie 2005, pretins emise de SC S. SRL București;

- factura fiscală din 12 martie 2006 și chitanța din 12 martie 2006, pretins emise de SC D.T. SRL București;

- factura fiscală din 16 martie 2006, pretins emisa de SC W.G. SRL București;

- factura fiscala din 21 martie 2006, pretins emisa de SC L.G.I. SRL București;

- factura fiscală din 25 martie 2006, pretins emisa de SC C.S.M.I. SRL București;

- factura fiscală din 30 martie 2006 și chitanța din 30 martie 2006, pretins emise de SC P.C. SP București;

- factura fiscală din 07 martie 2006 și chitanța din 07 martie 2006, pretins emise de SC N.K.D.T.C. SRL București;

- factura fiscală din 10 martie 2006 și chitanța din 10 martie 2006, pretins emise de SC S.I. SR București;

- factura fiscala din 04 martie 2006 și chitanța din 04 martie 2006, pretins emise de SC V.I. SRL București;

- factura fiscală din 06 martie 2006 și chitanța din 06 martie 2006, pretins emise de SC H. SRL București;

- factura fiscala din 01,06.2006 și chitanța din 01 martie 2006, pretins emise de SC P.J. SRL București;

- facturile fiscale din 04 decembrie 2006, din 07 decembrie 2006 (din 08 decembrie 2006, din 11 decembrie 2006, din 15 decembrie 2001 din 18 decembrie 2006, din 19 decembrie 2006, din 01 iunie 2006 din 12 iunie 2007, din 18 iunie 2007, nedatată (privind servicii închiriere huse), nedatatâ (privind aranjamente florale) și chitanței din 04 decembrie 2006, din 07 decembrie 2006, din 08 decembrie 2006, din 11 decembrie 2006, din 15 decembrie 2006, din 18 decembrie 2006, din 19 decembrie 2006, din 01 iunie 2007, din 12 iunie 2006, din 8 iunie 2007, din 22 iunie 2007, din 29 iunie 2007, pretins emise de SC N.P. SRL București.

Aceste facturi și chitanțe completate în fals au fost înregistrate în contabilitate din dispoziția inculpatei B.A.M. sau au fost înregistrate personal în vederea reducerii bazei impozabile. Sus-numita nu a spus persoanelor ce au ținut contabilitatea societății despre proveniența.

Facturile și chitanțele au fost înregistrate ca costuri, având ca implicație diminuarea frauduloasă a bazei de impozitare asupra căreia se aplică impozitul pe profit, precum și diminuarea T.V.A. - ului de plata prin majorarea artificială a T.V.A. - ului deductibil.

În materie de taxă pe valoare adăugată, un contribuabil, plătitor de T.V.A., va înregistra în contabilitate o T.V.A. deductibila - „totalul sumelor plătite cu titlu de T.V.A. pentru produsele, mărfurile, serviciile, utilajele achiziționate" și o T.V.A. colectata - „totalul sumelor încasate cu titlu de T.V.A. în urma vânzărilor făcute de contribuabil". Diferența dintre T.V.A. deductibila și T.V.A. datorata, pentru o anumita perioada fiscala - respectiv de o luna sau un trimestru - reprezintă TVA de plata, „în situația în care diferența este pozitiva" sau T.V.A. de rambursat, în situația în care diferența este negativa, fiind un excedent în perioada de raportare, denumit suma negativa a taxei.

Pentru fiecare factură falsificată și înregistrată, suma reprezentând T.V.A.-ul pretins a fi achitat de societate era ulterior considerată în mod fraudulos deductibilă fiind astfel compensată cu valoarea T.V.A. - ului pe care societatea era obligata să-l plătească. În acest mod T.V.A.-ul de plata era diminuat prin majorarea artificiala a T.V.A.-ului deductibil (pe care societatea avea dreptul de a-1 compensa). Trimestrial, inculpata a întocmit declarații privind taxa pe valoarea adăugată și s-a întocmit decontul privind T.V.A.

Dintre cele 93 facturi fiscale evidențiate în actul de control s-a constat ca, doar cele ale furnizorilor SC F.C. SRL București și SC T.M.P. SRL București au fost întocmite în baza relațiilor comerciale ce s-au derulat cu SC A.P. SRL Câmpina.

În perioada 20 august 2003 - 31 decembrie 2004, societatea a plătit impozit pe microîntreprindere, prin urmare achitând impozit la cifra de afaceri (total venituri), facturile false înregistrate în acesta perioada nu au implicații asupra impozitului datorat de societate ci numai a T.V.A.-ului considerat deductibil în mod fraudulos.

Prejudiciul creat bugetului de stat, de inculpata B.A.M., în perioada 2005 - 2008, ca urmare a înregistrării facturilor fiscale falsificate, este de 17.774 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, iar T.V.A. - ul datorat suplimentar, pentru perioada 2003 - 2008, totalizează 29.439,77 lei (a se vedea raportul de expertiza contabila efectuat în cauza din 05 iulie 2010 - vol I, filele 88 - 96, răspuns la obiecțiuni - vol. I, filele 105-107 și supliment de expertiza din 18 octombrie 2011-vol. I,filele 118-124).

Inculpata B.A.M. a achitat parțial prejudiciul cauzat bugetului de stat, respectiv suma de 8.500 lei.

În prezent SC A.P. SRL Câmpina a fost radiată (din data de 29 iulie 2010) urmare închiderii procedurii falimentului.

În drept, fapta inculpatei B.A.M., administrator al SC A.P. SRL Câmpina, de a determina cu intenție, mai multe persoane, în perioada 2003 - 2007, să completeze parțial sau total cu date nereale 41 facturi fiscale și 40 chitanțe (privind pretinse relații comerciale încheiate cu diferite societăți; furnizori ai SC A.P. SRL Campina) ori de a falsifica personal aceste facturi și chitanțe fiscale, în baza unei rezoluții infracționale unice; precum și faptele de a dispune înregistrarea acestora în contabilitatea societății ori de a le înregistra personal, cauzând prin acesta un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 47.213,77 lei din care 17.774 lei (impozit pe profit în perioada 2005 - 2008) și 29.439,77 lei T.V.A. (datorat suplimentar în perioada 2003 - 2008), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:fals în înscrisuri sub semnătura privata prev. de art. 290 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. Și evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din L.241/2005, rep cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În raport de criteriile arătate și făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. instanța a aplicat inculpatei o pedeapsa cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege redus cu 1/3, într-un cuantum apt spre a atinge scopul preventiv educativ al pedepsei.

În temeiul textelor de lege indicate, instanța a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii.

Astfel, în baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, fapte din perioada 2003-2007, la pedeapsa de: 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/ 2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, fapte din perioada 2003-2007, la pedeapsa de: 1 (un) an și 6 (șase ) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de: 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev.de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Conform art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

Potrivit art. 82 C. pen. termenul de încercare s-a compus din cuantumul pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, la care se adaugă un interval de timp stabilit de lege de 2 (doi) ani, fiind în final de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni.

II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpata B.A.M. și partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova.

În motivarea scrisă a apelului, partea civilă a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul cuantumului despăgubirilor la care a fost obligată inculpata, întrucât s-a constituit parte civilă cu suma de 131.542 lei, la care se adaugă și accesoriile calculate până la data achitării integrale a debitului, iar prima instanță a luat act de achitarea prejudiciului ignorând documentația depusă la dosar.

În continuare partea civilă a adus argumente teoretice asupra consecințelor neplății obligațiilor datorate bugetului de stat, precum și dispozițiilor legale incidente.

Inculpata apelantă B.A.M. a criticat, prin motivele scrise depuse la dosar, hotărârea primei instanțe sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunile imputate, în sensul că acestea sunt prea ridicate în raport de conduita sa procesuală, atitudinea sinceră, plata prejudiciului și gradul de pericol social al faptelor.

Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate de apelanți, dar și din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel Ploiești a apreciat că numai apelul inculpatei este fondat.

Astfel, în ceea ce privește situația de fapt, Curtea de apel a constatat că în fața primei instanțe, inculpata a solicitat aplicarea procedurii simplificate, prev. de art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând săvârșirea faptelor și nesolicitând administrarea altor probe.

În această situație, instanța de control judiciar a avut obligația (că și prima instanță) de a verifica dacă probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru a se trage concluzia certă că fapta imputată există, a fost comisă de inculpată și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

În acest sens, Curtea de Apel Ploiești a reținut că la dosarul de urmărire penală există raportul D.G.F.P. Prahova de inspecție fiscală, raportul de expertiză contabilă și facturile fiscale cumpărate în alb de către inculpata B.A.M. (administrator al SC A.P. SRL) ce au fost completate cu date nereale (atât în conținutul lor cât și sub aspectul subscrierii), după care, înregistrate în contabilitatea firmei în vederea reducerii bazei impozabile în scopul diminuării obligațiilor datorate bugetului de stat.

În actul de sesizare în baza documentelor A.N.A.F. și a expertizei contabile s-a stabilit un prejudiciu creat bugetului de stat pentru perioada 2005-2008 în cuantum de 17.774 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar, iar T.V.A. în cuantum de 29.439,77 lei pentru perioada 2003-2008.

Această situație de fapt rezultată din probele administrate în faza urmăririi penale (documente fiscale, expertiză contabilă - fila 88 și urm. vol. I, dosar urmărire penală) ce a fost însușită de către inculpată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. și evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, ambele în formă continuată (art. 41 alin. (2) C. pen.).

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 290 C. pen., Curtea de Apel Ploiești a considerat că această infracțiune nu este absorbită în infracțiunea complexă prev. de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, așa cum a decis instanța supremă (Decizia nr. 4/2008 a Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite), întrucât inculpata a falsificat facturile fiscale în discuție după care, le-a înregistrat în contabilitate cu consecința falsificării, prin introducerea unor date nereale, a documentelor contabile de evidență. În acest fel, pe lângă infracțiunea de fals intelectual ce este absorbită în infracțiunea complexă de evaziune fiscală, există în mod autonom și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în falsificarea facturilor fiscale utilizate apoi la falsificarea documentelor contabile și pentru justificarea acestora (concurs real de infracțiuni sub forma conexității etiologice).

În concluzie, Curtea de apel nu a făcut aplicarea deciziei în interesul legii a instanței supreme care se referă la alte date factuale.

Referitor la incidența altor dispoziții legale, Curtea de apel a observat că în speță sunt aplicabile disp. art. 74

1

C. pen., fiind o dispoziție legală mai favorabilă, chiar dacă a fost declarată neconstituțională, întrucât conform art. 13 C. pen., de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei, aceasta a avut o perioadă de aplicare și de care poate beneficia apelanta inculpată.

Astfel, din datele cauzei rezultă că prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă și reținut în actul de sesizare, dar și de prima instanță, a fost achitat de către inculpată anterior pronunțării sentinței atacate.

În aceste condiții, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că față de inculpată sunt aplicabile disp. art. 74

1

alin. (2) teza a II-a C. pen., motive pentru care, considerând că aplicarea unei sancțiuni administrative prevăzute de acest text constituie o înlocuire a răspunderii penale, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., instanța de apel, pentru motivele expuse privind existența ei în concurs cu infracțiunea de evaziune fiscală, a apreciat că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

Astfel, pentru infracțiunea respectivă pedeapsa prevăzută de lege este de la 6 luni la 2 ani sau amenda, iar redusă cu o treime conform art. 320

1

al.7 C. proc. pen., de la 4 luni la 1 an și 4 luni închisoare sau amendă.

Aplicând o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege, prima instanță a dat dovadă de clemență și deci, nu se poate afirma, așa cum susține inculpata apelantă, că pedeapsa aplicată este prea mare, în condițiile în care este incidentă și o cauză de agravare, respectiv săvârșirea infracțiunii în formă continuată, ceea ce atrage ipotetic o agravare a pedepsei ce i se poate aplica.

Chiar dacă inculpata a avut o atitudine sinceră și a achitat prejudiciul cauzat stabilit prin actul de sesizare, Curtea a apreciat că pedeapsa de 6 luni închisoare este destul de redusă, în condițiile perseverenței sale infracționale reflectată prin falsificarea unui număr mare de facturi fiscale și pe o perioadă îndelungată.

În concluzie, nu s-a impus reducerea pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen.

În ceea ce privește apelul declarat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că acesta este nefondat.

Astfel, prin actul de sesizare inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, reținându-se un prejudiciu de 17.774 lei reprezentând impozit pe profit și 29.439,77 lei T.V.A.

Atât în faza urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești la prima instanță, inculpata a achitat prejudiciul stabilit prin actul de sesizare (8,500 lei în faza urmăririi penale iar restul la prima instanță).

Prin constituirea de parte civilă la prima instanță, partea civilă a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 131.542 lei, reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat (fila 8), fără a specifica de unde provine această sumă totală (destul de mare față de aceea din actul de sesizare) și defalcată eventual pe categorii. Mai mult decât atât, partea civilă solicită adăugarea la această sumă și a majorărilor și accesoriilor până la data achitării integrale a debitului.

Curtea de Apel Ploiești a considerat că solicitarea părții civile nu poate fi primită, așa cum a conchis și tribunalul, întrucât inculpata a fost trimisă în judecată pentru un anumit prejudiciu stabilit prin expertiza contabilă, prejudiciu care a fost achitat de inculpată și care în acest fel poate beneficia de dispozițiile legii penale mai favorabile (art. 74

1

C. pen.).

Este îndeobște cunoscut faptul că, scopul principal al combaterii infracțiunilor de evaziune fiscală este, pe lângă sancționarea inculpatului, acoperirea prejudiciului cauzat bugetului de stat.

În cazul de față, promptitudinea organelor judiciare a avut că rezultat achitarea unei părți din prejudiciu, soldată în final cu acoperirea lui integrală în faza judecății.

Este adevărat că pe lângă suma stabilită că obligație către bugetul de stat, autorul pagubelor a datorat majorări de întârziere, penalități, etc. în cazul depășirii termenelor legale de plată, dar aceste sancțiuni fiscale pot fi solicitate de organele fiscale - în speță A.N.A.F.- de la debitor și pe cale separată, iar nu doar pe calea acțiunii civile alăturate celei penale.

Pe de altă parte, suma solicitată de partea civilă (131.542 lei) a reprezentat după părerea sa, prejudiciu cauzat bugetului de stat, iar nu o sumă totală la care s-au adăugat accesoriile, întrucât a solicitat la această sumă și adăugarea accesoriilor fiscale. Ori, inculpata a fost trimisă în judecată pentru un anumit prejudiciu și la care, după părerea Curții, s-a calculat accesoriile conform C. proc. fisc., iar nu pentru cel solicitat de partea civilă, care, așa cum s-a arătat, nu se înțelege de unde provine și cum este calculat.

În concluzie solicitarea părții civile de desființare a sentinței și obligarea inculpatei la plata sumei de 131.542 lei la care se adaugă accesoriile legale a fost neîntemeiată.

Față de toate aceste considerente și neconstatând alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie, Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a va admite apelul inculpatei, va desființa în parte hotărârea atacată, va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată pentru săvârșirea altor două infracțiuni și s-a făcut aplicarea disp. art. 74

1

C. pen. – așa cum s-a expus – cu consecința aplicării unei sancțiuni administrative în cuantum de 500 lei.

Urmează a fi menținută pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals, cu aplicarea disp. art. 81 C. pen., pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, precum și celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 24 din 4 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de inculpata B.A.M., împotriva sentinței penale nr. 384 din 18 octombrie 2012 a Tribunalului Prahova pe care a desființat-o în parte în latură penală.

Pronunțând o nouă hotărâre a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, în pedepsele componente de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. coroborat cu art. 41 alin. (2) C pen. și art. 320

1

alin. (7) C. pen. și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată coroborat cu art. 41 alin. (2) C pen. și art. 320

1

alin. (7) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. i) C. proc. pen rap. la art. 74

1

alin. (2) teza a II-a și art. 13 C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată coroborat cu art. 41 alin. (2) C pen. și art. 320

1

alin. (7) C. pen. și a aplicat inculpatei o amendă administrativă în cuantum de 500 lei.

A menținut pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. coroborat cu art. 41 alin. (2) C pen. și art. 320

1

alin. (7) C. pen., precum și prevederile art. 81 C. pen. urmând că termenul de încercare să fie compus din durata acestei pedepse plus 2 ani, în total termenul de încercare fiind de 2 ani și 6 luni.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A respins că nefondat apelul declarat de A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Prahova cu sediul în Ploiești, Județ Prahova.

A obligat apelanta A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Prahova la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova și inculpata B.A.M.

În recursul părții civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova s-a reluat motivele de critică expuse și în fața instanței de apel, a Curții de Apel Ploiești, în sensul că potrivit actelor încheiate de organele de control din cadrul A.I.F. Prahova, prejudiciul produs prin activitatea infracțională a inculpatei a fost in suma de 131.542 lei, suma cu care s-a constituit parte civilă în termenul legal, la aceasta urmând să fie adăugate și accesoriile aferente calculate până la data achitării integrale a sumei.

S-a mai susținut că în cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză contabilă judiciară, organele de inspecție fiscală menținându-si punctul de vedere în ceea ce privește prejudiciul stabilit, prin obiecțiunile formulate și în mod nelegal, a fost ignorat faptul că, din documentația depusă, rezultă în mod fără echivoc că prejudiciul nu a fost recuperat.

O altă critică care a fost adusă s-a referit la acordarea creanțelor fiscale accesorii, arătându-se că acordarea creanțelor accesorii creanței principale, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului general consolidat de stat (dobânzi, penalități și majorări de întârziere) este obligatorie, potrivit prevederilor art. 119 alin. (1) C. proc. fisc., care statuează că „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.”

De asemenea, potrivit dispozițiilor exprese ale C. civ., orice prejudiciu dă dreptul la reparație, fiind reproduse dispozițiile art. 1380 alin. (1) „Orice prejudiciu dă dreptul la reparație."(2)„Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat” și art. 1385 (3) „Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit.”

În recursul declarat de inculpata B.A.M., decizia recurată a fost criticată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., apreciindu-se că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică în ceea ce privește infracțiunea de fals și, în consecință, s-a solicitat admiterea recursului inculpatei, casarea în parte a deciziei pronunțate în apel și încetarea procesului penal.

În susținerea recursului, s-a făcut trimitere la Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii și s-a învederat că infracțiunea de fals nu poate avea o existență de sine stătătoare, aceasta fiind absorbită în conținutul infracțiunii de evaziune fiscală și prin urmare, s-a apreciat că procesul penal ar fi trebuit să înceteze și pentru această faptă în temeiul art. 10 lit. i) C. proc. pen.

Cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de recurs a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la termenul de judecată din 18 septembrie 2013, reprezentantul parchetului a achiesat la punctul de vedere al apărării, care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 290 C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 doar în această din urmă infracțiune și respectiv încetarea procesului penal, având în vedere că prejudiciul a fost acoperit.

În acest sens s-a arătat că falsificarea respectivelor înscrisuri sub semnătură privată și înregistrarea acestora ca atare în contabilitate reprezintă o singură infracțiune, pentru că datele nereale sunt datele din acele înscrisuri falsificate.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică mai sus menționate și de cazul de casare indicat de inculpata B.A.M.; iar recursul declarat de partea civilă nominalizată, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că ambele recursuri de față, declarate de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova și inculpata B.A.M. se privesc ca nefondate și vor fi respinse în consecință, în baza disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

1) Cu referire la motivul de critică iterat în recursul declarat de inculpata B.A.M., Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că ambele instanțe, de fond și prim control judiciar, constatând că recurenta inculpată nominalizată a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320

1

alin. (1), 7 C. proc. pen. și a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală au reținut ca situație de fapt pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și anume: sesizarea D.G.F.P. Prahova și proces - verbal de control; declarațiile învinuiților; declarațiile martorilor; raport de expertiză contabilă, anexe și rezolvare obiecțiuni; supliment de expertiză contabilă și anexe; răspunsul D.G.F.P. Prahova cu privire la suplimentul de expertiză, deconturile privind taxa pe valoare adăugată, chitanțe de achitare parțială a prejudiciului; copii facturi fiscale; rezultatul verificărilor societăților comerciale furnizoare la O.N.R.C.; rezultatul verificărilor efectuate de organele de control și anexe; informații despre istoricul SC A.P. SRL și al societăților comerciale furnizoare, de la O.R.C., copie certificat de atestare fiscală SC A.P. SRL, copie certificat de înregistrare în scopuri de T.V.A., copie certificat de înregistrare; facturi fiscale și chitanțe în original, chitanța privind achitare parțială a prejudiciului; adresa A.F.P. din Câmpina din care rezultă că SC A.P. SRL nu a solicitat și nici nu a beneficiat în perioada 2003 - 2008, de restituiri sau compensări a unor sume de la bugetul de stat consolidat; ordonanța de extindere a cercetărilor penale și schimbarea încadrării juridice; declarațiile inculpatei B.A.M.; chitanțe privind achitarea parțială a prejudiciului că aceasta în calitate de administrator al SC A.P. SRL Câmpina, a determinat cu intenție, mai multe persoane, în perioada 2003 -2007, să completeze parțial sau total cu date nereale 41 facturi fiscale și 40 chitanțe (privind pretinse relații comerciale încheiate cu diferite societăți; furnizori ai SC A.P. SRL Câmpina) ori a falsificat personal aceste facturi și chitanțe fiscale, în baza unei rezoluții infracționale unice; de asemenea a dispus înregistrarea acestora în contabilitatea societății ori le-a înregistrat personal, cauzând prin acesta un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 47.213,77 lei din care 17.774 lei (impozit pe profit în perioada 2005 - 2008) și 29.439,77 lei T.V.A. (datorat suplimentar în perioada 2003 - 2008).

Pe de altă parte, în mod judicios aceleași instanțe, de fond și de apel, au statuat în mod legal și temeinic că faptele descrise mai sus, recunoscute de către recurenta inculpată Bucura Alice Melania întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. și evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., fiind aflate în concurs real.

Din această perspectivă, Înalta Curte mai are în vedere că în mod judicios prin decizia atacată, instanța de apel a Curții de Apel Ploiești a stabilit în mod legal cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. că aceasta nu este absorbită în infracțiunea complexă prev. de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, așa cum a decis instanța supremă (Decizia nr. 4/2008 a Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite), întrucât inculpata a falsificat facturile fiscale în discuție după care, le-a înregistrat în contabilitate cu consecința falsificării, prin introducerea unor date nereale, a documentelor contabile de evidență.

În acest fel, pe lângă infracțiunea de fals intelectual ce este absorbită în infracțiunea complexă de evaziune fiscală, există în mod autonom și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în falsificarea facturilor fiscale utilizate apoi la falsificarea documentelor contabile și pentru justificarea acestora (concurs real de infracțiuni sub forma conexității etiologice).

2) Nu este fondat nici motivul de critică devoluat prin recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova.

Aceasta, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Astfel cum s-a statuat și prin Decizia în interesul Legii nr. 8 din 9 februarie 2009, a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție incidența dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat soluția adoptată.

Așadar, prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci reținerea unei împrejurări esențiale fără ca probele administrate să o susțină sau o nereținere a unei astfel de împrejurări esențiale, deși probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.

Or, în speță, pornind de la aceste explicații din considerentele deciziei în interesul legii suscitată dezvoltate anterior și de doctrină, Înalta Curte, constată că nu există o contradicție evidentă între cele reținute prin hotărârea recurată și conținutul probelor administrate, starea de fapt reținută nefiind consecința unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora.

Astfel, cu titlu de premisă se are în vedere că prin actul de sesizare, inculpata nominalizată a fost trimisă în judecată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, reținându-se un prejudiciu de 17.774 lei reprezentând impozit pe profit și 29.439,77 lei T.V.A.

Atât în faza urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești la prima instanță, inculpata susmenționată a achitat prejudiciul stabilit prin actul de sesizare (8,500 lei în faza urmăririi penale iar restul la prima instanță).

Pe de altă parte, se reține că prin constituirea de parte civilă la prima instanță, partea civilă solicită obligarea inculpatei la plata sumei de 131.542 lei, reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat (fila 8), fără a specifica de unde provine această sumă totală și defalcată eventual pe categorii și solicită adăugarea la această sumă și a majorărilor și accesoriilor până la data achitării integrale a debitului.

Or, solicitarea părții civile nu poate fi primită, întrucât inculpata a fost trimisă în judecată pentru un anumit prejudiciu stabilit prin expertiza contabilă, prejudiciu care a fost achitat de aceasta și care în acest fel a beneficiat de dispozițiile legii penale mai favorabile (art. 74

1

C. pen.).

Este adevărat că pe lângă suma stabilită ca obligație către bugetul de stat, autorul pagubelor datorează majorări de întârziere, penalități, etc. în cazul depășirii termenelor legale de plată; dar aceste sancțiuni fiscale pot fi solicitate de organele fiscale - în speță A.N.A.F.- de la debitor și pe cale separată, iar nu doar pe calea acțiunii civile alăturate celei penale.

Concomitent se mai reține că suma solicitată de partea civilă (131.542 lei) reprezintă prejudiciu cauzat bugetului de stat, iar nu o sumă totală în care s-au inclus accesoriile. Ori, inculpata a fost trimisă în judecată pentru un anumit prejudiciu și la care, se pot calcula accesoriile conform C. proc. fisc., iar nu pentru cel solicitat de partea civilă; cărui, așa cum s-a arătat, nu i se cunoaște sursa și modul de calcul.

În concluzie solicitarea părții civile de desființare a sentinței și obligarea inculpatei la plata sumei de 131.542 lei la care se adaugă accesoriile legale este neîntemeiată.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.FP. PRAHOVA și inculpata B.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 04 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 02 octombrie 2013.