ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2922/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2922/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 127 din
23 iunie 2011 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul M.l., fără
antecedente penale, la pedepsele de 2 ani și două luni închisoare și 1 an
interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a
lit. b) și lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-au aplicat
dispozițiile art. 71 și 64 C. pen.
În baza art.
81, art. 71 alin. (5) C. pen. executarea pedepsei principale și a celei
accesorii a fost suspendată pe durata prev. de art. 82 C. pen. și s-a atras
atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Au fost
anulate înscrisurile false.
A fost
obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor
civile.
A fost
respinsă cererea părții civile de instituire a măsurii asigurătorii.
Pentru a se
pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut:
Inculpatul M.l.
a avut calitatea de asociat la SC F. SRL Vaslui, societate înființată în anul
2008 și înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Vaslui, alături de
asociatul R.l., având cote de participație la capitalul social de câte 50%.
Asociatul R.l. avea și calitatea de administrator, însă, prin procura
autentificată la Biroul Notarilor Publici Asociați „I." din Vaslui din 16
septembrie 2008 aceasta l-a împuternicit pe inculpat să se ocupe de
administrarea firmei. La data de 25 mai 2010 a fost înregistrată la Oficiul
Registrului Comerțului Vaslui cesiunea părților sociale deținute în firmă de
către cei doi asociați către numitul M.C., acesta din urmă dobândind și
calitatea de administrator.
Prin procesul-verbal
din 29 martie 2010 încheiat de Garda Financiară Vaslui cu ocazia controlului de
specialitate efectuat la SC F. SRL Vaslui s-a constatat că în perioada mai-august
2009, societatea administrată de inculpat a înregistrat în evidența contabilă 14
facturi fiscale privind achiziții de mărfuri de la SC B.A. SRL Timișoara.
În urma verificărilor
încrucișate s-a constatat că SC B.A. SRL Timișoara nu funcționează la sediul social
declarat și că au fost demarate procedurile de instrumentare ca societate de tip
„fantomă". Față de această situație, exista suspiciunea că operațiunile comerciale
consemnate în cele 14 facturi fiscale sunt fictive și că prin înregistrarea acestora
în evidența contabilă a SC F. SRL, inculpatul a cauzat un prejudiciu bugetului de
stat în valoare de 27.361,20 RON (echivalentul a 6.673,54 euro), reprezentând impozit
pe profit și TVA.
Inculpatul nu
a recunoscut săvârșirea faptelor, susținând că operațiunile comerciale menționate
în cele 14 facturi fiscale s-au desfășurat în realitate.
Instanța a reținut
că susținerile inculpatului sunt apărări de circumstanță, atât timp cât rezultă
fără dubiu că cele 14 facturi fiscale, precum și chitanțele aferente nu figurează
în evidența contabilă a emitentului SC B.A. SRL Timișoara; deținătorii mijloacelor
de transport menționate pe 4 dintre facturi nu au confirmat efectuarea de activități
de transport pentru SC B.A. SRL Timișoara sau SC F. SRL Vaslui; cele 14 facturi
fiscale, precum și chitanțele aferente au fost completate de către numita R.l.,
care este și concubina învinuitului; cele 14 facturi fiscale au seriile în ordine,
fără întreruperi, deși au fost emise în perioada 12 mai 2009-14 august 2009, ca
și cum SC F. SRL. Vaslui a fost unicul client al SC B.A. SRL Timișoara în perioada
respectivă.
De asemenea au
fost emise și cele 26 de chitanțe, care au seriile, fără întreruperi.
Garda Financiară
Timiș a identificat și alte facturi fiscale, în care la emitent figurează SC B.A.
SRL Timișoara, dar care nu sunt înregistrate în evidența contabilă a emitentului,
ci numai în evidența contabilă a altor 4 societăți comerciale beneficiare, ceea
ce duce la concluzia că facturi fiscale în alb pe care la emitent apar datele de
identificare ale SC B.A. SRL Timișoara au fost puse în circulație, cu atât mai mult
cu cât seriile și numerele facturilor identificate la cei 5 așa-ziși „beneficiari"
sunt diferite, deși ar fi fost emise în aceeași perioadă de timp.
Pentru a crea
aparența realității operațiunilor comerciale consemnate în cele 14 facturi fiscale,
inculpatul M.l. a plăsmuit și un contract de vânzare-cumpărare între SC B.A. SRL
Timișoara și SC F. SRL Vaslui. S-a reținut că acest contract nu are nici o relevanță
probatorie, neputând dovedi realitatea operațiunilor comerciale consemnate în cele
14 facturi fiscale.
S-a reținut că
cele 14 facturi și 26 chitanțe fiscale au fost întocmite fictiv și înregistrate
în evidența contabilă a SC F. SRL Vaslui cu intenția evidentă a inculpatului de
a influența negativ impozitul pe profit datorat statului și de a deduce necuvenit
TVA-ul ce rezultă din acele operațiuni comerciale. Fapta inculpatului M.l. de a
înregistra în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale care nu au fost
efectuate în realitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune
fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
A fost admisă
acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. București și va fi obligat inculpatul
în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Vaslui, să-i achite acesteia
suma de 27.361,20 RON din care TVA în sumă de 14.853,20 RON și impozit pe profit
în sumă de 12.508,35 RON, cu titlu de despăgubiri civile, precum și dobânzile și
penalitățile aferente debitului, pe care le datorează până la data stingerii obligațiilor.
A fost respinsă
cererea formulată de partea civilă A.N.A.F. București în ceea ce privești instituirea
de sechestru asigurător asupra eventualelor bunuri ale inculpatului și părții responsabile
civilmente.
Împotriva sentinței
sus-menționate, inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea, cu motivarea că
situația de fapt nu este cea reținută de instanță întrucât operațiunile derulate
de societatea administrată de inculpat cu cea din Timișoara s-au făcut în baza unui
contract ce avea ca obiect vânzarea de produse agricole, că facturile și chitanțele
au fost înregistrate, că facturile au fost achitate în numerar și că nu a creat
prejudiciu.
Prin decizia penală
nr. 190 din 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel lași, secția penală și pentru
cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
S-a reținut că
din probe rezultă că înscrisurile contabile au fost fictiv întocmite, iar înregistrarea
în evidențele contabile ale societății s-a făcut cu scopul de a diminua contribuțiile
datorate bugetului de stat.
Motivele de apel
invocate în scris cu privire la situația de fapt, nu relevă o situație de fapt care
să excludă incidența dispozițiilor art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, fiind
doar aprecieri ale inculpatului asupra inexistenței faptei.
Existența unui
contract între societatea administrată de inculpat SC B.A. Timișoara, nu exclude
întocmirea de facturi și chitanțe false.
Din probele administrate
s-a dovedit că cele 14 facturi și 26 chitanțe înregistrate în contabilitate, nu
au avut la bază operațiuni reale chiar dacă au fost semnate și de reprezentanții
societății SC B.A. SRL Timișoara.
Din moment ce
se retine că s-au efectuat în contabilitate operațiuni fictive, nu are relevanță
identificarea beneficiarilor produselor și nici proprietarii mijloacelor de transport.
Prejudiciul rezultat
ca urmare a înregistrărilor fictive în contabilitate a fost corect stabilit de prima
instanță, probele administrate în cursul urmăririi penale confirmând existența acestuia.
La stabilirea
pedepsei și a modalității de executare instanța a avut în vedere toate circumstanțele
atenuante, inclusiv vârsta înaintată a inculpatului.
Împotriva acestei
decizii, inculpatul a declarat recurs.
Prin recursul
declarat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a solicitat
casarea hotărârilor atacate și reducerea pedepsei aplicate, invocând temeiul
art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Examinând cauza
în raport cu motivele de recurs invocate de inculpat, Înalta Curte constată că recursul
nu este fondat.
Din examinarea
lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția
inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale
și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată inculpatului.
În ce privește
cuantumul pedepsei aplicate, Înalta Curte constată că a fost just individualizat,
în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele având în vedere
gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care
inculpatul a conceput și realizat infracțiunea de evaziune fiscală și prejudiciul
cauzat bugetului de stat în valoare de 27.361,20 RON (echivalentul a 6.673,54 euro),
precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are antecedente
penale și are o vârstă înaintată.
Instanța a avut
în vedere toate aceste criterii și Ie-a valorificat în operațiunea de individualizare
a cuantumului și modalității de executare a pedepsei aplicate, apreciind în mod
just că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea pedepsei.
Neexistând nici
alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca
recursul declarat de recurentul inculpat M.l. împotriva deciziei penale nr. 190
din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu
minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de recurentul inculpat M.l. împotriva deciziei penale nr. 190
din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu
minori.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 20 septembrie 2012.