ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2922/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 127 din

23 iunie 2011 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul M.l., fără

antecedente penale, la pedepsele de 2 ani și două luni închisoare și 1 an

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a

lit. b) și lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și 64 C. pen.

În baza art.

81, art. 71 alin. (5) C. pen. executarea pedepsei principale și a celei

accesorii a fost suspendată pe durata prev. de art. 82 C. pen. și s-a atras

atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Au fost

anulate înscrisurile false.

A fost

obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor

civile.

A fost

respinsă cererea părții civile de instituire a măsurii asigurătorii.

Pentru a se

pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut:

Inculpatul M.l.

a avut calitatea de asociat la SC F. SRL Vaslui, societate înființată în anul

2008 și înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Vaslui, alături de

asociatul R.l., având cote de participație la capitalul social de câte 50%.

Asociatul R.l. avea și calitatea de administrator, însă, prin procura

autentificată la Biroul Notarilor Publici Asociați „I." din Vaslui din 16

septembrie 2008 aceasta l-a împuternicit pe inculpat să se ocupe de

administrarea firmei. La data de 25 mai 2010 a fost înregistrată la Oficiul

Registrului Comerțului Vaslui cesiunea părților sociale deținute în firmă de

către cei doi asociați către numitul M.C., acesta din urmă dobândind și

calitatea de administrator.

Prin procesul-verbal

din 29 martie 2010 încheiat de Garda Financiară Vaslui cu ocazia controlului de

specialitate efectuat la SC F. SRL Vaslui s-a constatat că în perioada mai-august

2009, societatea administrată de inculpat a înregistrat în evidența contabilă 14

facturi fiscale privind achiziții de mărfuri de la SC B.A. SRL Timișoara.

În urma verificărilor

încrucișate s-a constatat că SC B.A. SRL Timișoara nu funcționează la sediul social

declarat și că au fost demarate procedurile de instrumentare ca societate de tip

„fantomă". Față de această situație, exista suspiciunea că operațiunile comerciale

consemnate în cele 14 facturi fiscale sunt fictive și că prin înregistrarea acestora

în evidența contabilă a SC F. SRL, inculpatul a cauzat un prejudiciu bugetului de

stat în valoare de 27.361,20 RON (echivalentul a 6.673,54 euro), reprezentând impozit

pe profit și TVA.

Inculpatul nu

a recunoscut săvârșirea faptelor, susținând că operațiunile comerciale menționate

în cele 14 facturi fiscale s-au desfășurat în realitate.

Instanța a reținut

că susținerile inculpatului sunt apărări de circumstanță, atât timp cât rezultă

fără dubiu că cele 14 facturi fiscale, precum și chitanțele aferente nu figurează

în evidența contabilă a emitentului SC B.A. SRL Timișoara; deținătorii mijloacelor

de transport menționate pe 4 dintre facturi nu au confirmat efectuarea de activități

de transport pentru SC B.A. SRL Timișoara sau SC F. SRL Vaslui; cele 14 facturi

fiscale, precum și chitanțele aferente au fost completate de către numita R.l.,

care este și concubina învinuitului; cele 14 facturi fiscale au seriile în ordine,

fără întreruperi, deși au fost emise în perioada 12 mai 2009-14 august 2009, ca

și cum SC F. SRL. Vaslui a fost unicul client al SC B.A. SRL Timișoara în perioada

respectivă.

De asemenea au

fost emise și cele 26 de chitanțe, care au seriile, fără întreruperi.

Garda Financiară

Timiș a identificat și alte facturi fiscale, în care la emitent figurează SC B.A.

SRL Timișoara, dar care nu sunt înregistrate în evidența contabilă a emitentului,

ci numai în evidența contabilă a altor 4 societăți comerciale beneficiare, ceea

ce duce la concluzia că facturi fiscale în alb pe care la emitent apar datele de

identificare ale SC B.A. SRL Timișoara au fost puse în circulație, cu atât mai mult

cu cât seriile și numerele facturilor identificate la cei 5 așa-ziși „beneficiari"

sunt diferite, deși ar fi fost emise în aceeași perioadă de timp.

Pentru a crea

aparența realității operațiunilor comerciale consemnate în cele 14 facturi fiscale,

inculpatul M.l. a plăsmuit și un contract de vânzare-cumpărare între SC B.A. SRL

Timișoara și SC F. SRL Vaslui. S-a reținut că acest contract nu are nici o relevanță

probatorie, neputând dovedi realitatea operațiunilor comerciale consemnate în cele

14 facturi fiscale.

S-a reținut că

cele 14 facturi și 26 chitanțe fiscale au fost întocmite fictiv și înregistrate

în evidența contabilă a SC F. SRL Vaslui cu intenția evidentă a inculpatului de

a influența negativ impozitul pe profit datorat statului și de a deduce necuvenit

TVA-ul ce rezultă din acele operațiuni comerciale. Fapta inculpatului M.l. de a

înregistra în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale care nu au fost

efectuate în realitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune

fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

A fost admisă

acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. București și va fi obligat inculpatul

în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Vaslui, să-i achite acesteia

suma de 27.361,20 RON din care TVA în sumă de 14.853,20 RON și impozit pe profit

în sumă de 12.508,35 RON, cu titlu de despăgubiri civile, precum și dobânzile și

penalitățile aferente debitului, pe care le datorează până la data stingerii obligațiilor.

A fost respinsă

cererea formulată de partea civilă A.N.A.F. București în ceea ce privești instituirea

de sechestru asigurător asupra eventualelor bunuri ale inculpatului și părții responsabile

civilmente.

Împotriva sentinței

sus-menționate, inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea, cu motivarea că

situația de fapt nu este cea reținută de instanță întrucât operațiunile derulate

de societatea administrată de inculpat cu cea din Timișoara s-au făcut în baza unui

contract ce avea ca obiect vânzarea de produse agricole, că facturile și chitanțele

au fost înregistrate, că facturile au fost achitate în numerar și că nu a creat

prejudiciu.

Prin decizia penală

nr. 190 din 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel lași, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

S-a reținut că

din probe rezultă că înscrisurile contabile au fost fictiv întocmite, iar înregistrarea

în evidențele contabile ale societății s-a făcut cu scopul de a diminua contribuțiile

datorate bugetului de stat.

Motivele de apel

invocate în scris cu privire la situația de fapt, nu relevă o situație de fapt care

să excludă incidența dispozițiilor art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, fiind

doar aprecieri ale inculpatului asupra inexistenței faptei.

Existența unui

contract între societatea administrată de inculpat SC B.A. Timișoara, nu exclude

întocmirea de facturi și chitanțe false.

Din probele administrate

s-a dovedit că cele 14 facturi și 26 chitanțe înregistrate în contabilitate, nu

au avut la bază operațiuni reale chiar dacă au fost semnate și de reprezentanții

societății SC B.A. SRL Timișoara.

Din moment ce

se retine că s-au efectuat în contabilitate operațiuni fictive, nu are relevanță

identificarea beneficiarilor produselor și nici proprietarii mijloacelor de transport.

Prejudiciul rezultat

ca urmare a înregistrărilor fictive în contabilitate a fost corect stabilit de prima

instanță, probele administrate în cursul urmăririi penale confirmând existența acestuia.

La stabilirea

pedepsei și a modalității de executare instanța a avut în vedere toate circumstanțele

atenuante, inclusiv vârsta înaintată a inculpatului.

Împotriva acestei

decizii, inculpatul a declarat recurs.

Prin recursul

declarat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a solicitat

casarea hotărârilor atacate și reducerea pedepsei aplicate, invocând temeiul

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând cauza

în raport cu motivele de recurs invocate de inculpat, Înalta Curte constată că recursul

nu este fondat.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția

inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale

și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată inculpatului.

În ce privește

cuantumul pedepsei aplicate, Înalta Curte constată că a fost just individualizat,

în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele având în vedere

gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care

inculpatul a conceput și realizat infracțiunea de evaziune fiscală și prejudiciul

cauzat bugetului de stat în valoare de 27.361,20 RON (echivalentul a 6.673,54 euro),

precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are antecedente

penale și are o vârstă înaintată.

Instanța a avut

în vedere toate aceste criterii și Ie-a valorificat în operațiunea de individualizare

a cuantumului și modalității de executare a pedepsei aplicate, apreciind în mod

just că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea pedepsei.

Neexistând nici

alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca

recursul declarat de recurentul inculpat M.l. împotriva deciziei penale nr. 190

din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu

minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat M.l. împotriva deciziei penale nr. 190

din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 septembrie 2012.