ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1180/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.L.M. Cluj Napoca a chemat-o în judecată pe pârâta SC D.E.F. SRL și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se constate (1) că a încetat contractul de asociere nr. 203/2001 încheiat între părți la data de 1 martie 2003 (2) să fie obligată pârâta la plata sumei de 38.127,50 Ron cota de asociere, rata inflației, TVA, penalități și dobânzi (3) și să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul situat în Cluj Napoca, B-dul Eroilor. Litigiul a fost soluționat în primă instanță de Tribunalul Comercial Cluj, care prin sentința nr. 2206/2007, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâta a prezentat dovezi din care a rezultat că este proprietara tabulară a spațiului în discuție, dreptul său de proprietate fiind intabulat cu titlu de drept de cumpărare în baza unei sentințe irevocabile pronunțată de Tribunalul Cluj. Față de aceste dovezi s-a apreciat că cererea reclamantului prin care a solicitat să se constate încetat contractul de asociere în participație începând cu data de 1 martie 2006 în temeiul pactului comisoriu de gradul IV este nefondată, deoarece la acea dată, contractul încetase deja, ca urmare a dobândirii proprietății de către pârâta SC D.E.F. SRL. Sentința a fost confirmată prin respingerea apelului declarat de reclamantul C.L.M.

Cluj Napoca de către Curtea de Apel Cluj - Napoca. Prin decizia nr. 139 din 21 iunie 2007, Curtea a reținut în considerente, după examinarea temeiniciei sentinței prin prisma criticilor formulate de apelant, că de la data intabulării în cartea funciară, dreptul pârâtei a devenit opozabil terților astfel că primul petit a fost corect respins, contractul de asociere fiind încetat prin dobândirea de către pârâtă a dreptului de proprietate asupra spațiului. Pe cale de consecință, a mai reținut instanța de apel, sunt nefondate și celelalte pretenții privind cota de asociere, penalități, dobândă și TVA, cât și cererea de evacuare a pârâtei din imobil. Împotriva deciziei nr. 139 din 21 iulie 2007 a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., reclamantul C.L.M. Cluj Napoca. Recurentul a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru a susține că atât considerentele cât și dispozitivul deciziei pronunțată de Curtea de Apel Cluj sunt greșite. Potrivit recurentului înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate consacră principiul opozabilității față de terți, și nu principiul publicității absolute a înscrierilor, iar sentința nr. 1163/2004 nu echivalează cu un contract de vânzare-cumpărare pentru că nu s-a încheiat un proces verbal de predare primire a spațiului. În condițiile arătate recurentul a arătat că pârâta figurează în evidențele contabile ale C.L. cu sumele pe care le-a pretins prin acțiune, respinse greșit de instanțele anterioare.

În consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului său și în fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Recursul este nefondat. 1. Pentru examinarea criticilor aduse deciziei pronunțată de instanța de apel, în prealabil, trebuie să se rețină că apelul declarat de reclamantul C.L. Cluj, nu a fost motivat și că instanța de apel conformându-se dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., a examinat pe baza actelor de la dosar temeinicia și legalitatea sentinței pronunțată de tribunal. Cu alte cuvinte instanța de apel s-a pronunțat în fond „numai pe baza celor invocate în primă instanță” astfel că susținerile privind „netemeinicia considerentelor” cât și a dispozitivului deciziei nu vor fi reținute.

2. Recurentul a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., or, pentru a se da eficiență criticii întemeiată pe articolul citat trebuia să demonstreze că hotărârea este nelegală pentru că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Întrucât a beneficiat de o cale de atac devolutivă, pe care însă nu a valorificat-o prin argumentarea motivelor de netemeinicie și nelegalitate, pe care să le supună instanței de apel spre analiză, nu ar putea ca într-o cale de atac extraordinară de reformare, nedevolutivă să solicite reanalizarea unor chestiuni de fond. Prin urmare, criticile vizând drepturile care în opinia sa izvorăsc dintr-un contract valabil de asociere vizează chestiuni de fond și nu nelegalitatea soluțiilor anterior pronunțate.

De remarcat este și faptul că toate criticile care au fost încadrate în motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., care nu vizează oricum chestiuni de ordine publică, au fost făcute pentru prima dată în recurs, fără ca în prealabil să fie supuse controlului instanței de apel astfel că nu s-ar putea, omisso medio, să fie examinate din punctul de vedere al nelegalității în această cale extraordinară de atac. Dacă s-ar trece peste aceste chestiuni încă nu s-ar putea reține interpretarea dată de recurent art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 care introduce în argumentele sale noțiunea de publicitate absolută.

Din acest punct de vedere instanțele anterioare au reținut corect, în alți termeni, că reclamanta este proprietară tabulară încă de la data de 14 mai 2004. În contextul arătat intimata, care deținea doar folosința spațiului, a dobândit și celelalte atribute ale dreptului de proprietate astfel că procesul verbal de predare a spațiului nu putea să mai aibă vreo semnificație din moment ce așa cum s-a mai arătat intimata deținea deja folosința spațiului. Problema încetării contractului de asociere în participație și a operării pactului comisoriu la o dată ulterioară momentului dobândirii proprietății a fost corect reținută de instanțele anterioare, iar recurentul nu se poate prevala de nerespectarea unei hotărâri judecătorești prin care a fost obligat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în scopul de a-și proteja drepturi care în opinia sa au rezultat în continuare din contractul de asociere în participație, care a încetat anterior.

În consecință, nu sunt motive pentru a se reține aplicarea greșită a legii așa cum a solicitat recurentul, astfel că, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.L.M. CLUJ NAPOCA prin Primar împotriva deciziei civile nr. 139 din 21 iunie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2008.