ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1944/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constatată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Pitești, reclamanta Administrația Națională „A.R.” – D.A. Olt a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, nulitatea absolută a deciziei nr. 139 din 30 mai 2007 emisă de pârâtă, iar în subsidiar anularea acesteia ca netemeinică și nelegală, pentru întreaga sumă stabilită de inspectorii fiscali, reprezentând taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar de plată și accesorii aferente. În motivarea cererii a arătat faptul că Administrația Națională A.R.

este persoană impozabilă pentru întreaga activitate figurând în evidențele D.G.F.P. Vâlcea ca instituție publică plătitoare de TVA, având atribut fiscal R în anul 2006 sau RO în anul 2007. Prin decizia contestată, reclamantei i s-a anulat dreptul de deducere și apoi reîntregire a TVA-ului aferent investițiilor finanțate de la bugetul de stat, credite BDCE, fonduri Watman etc. S-a criticat faptul că Inspectorii fiscali ai D.G.F.P. Vâlcea au împărțit eronat, fără niciun temei legal, activitățile Direcției Apelor Olt în două categorii și anume în: „activități specifice mecanismului economic ” și „ activități specifice de interes național și social”. Reclamanta a precizat că Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor București nu a precizat care este temeiul de drept al acestei împărțiri arbitrare a activității, ceea ce îi îndreptățește să considere soluția adoptată nulă de drept.

Reclamanta a arătat că în mod greșit autoritatea pârâtă a reținut faptul că trebuie să achite suma de 2.544.542 RON reprezentând TVA suplimentar și majorări de întârziere aferente de 480.893 RON, întrucât organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile obligației fiscale pe teritoriul României. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. S-a precizat faptul că instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile pe care le desfășoară în calitate de autorități publice, nefiind îndeplinite condițiile expres prevăzute în art. 126 din C. fisc.

Prin sentința nr. 127/F-C din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că reclamanta desfășoară atât activități privind realizarea unor investiții finanțate integral din alocații bugetare pentru obiective de interes public național, cât și activități destinate obiectivelor proprii de investiții finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale. Instanța de fond a constatat că reclamanta este o persoană impozabilă cu regim mixt și care nu deduce TVA pentru activitățile de interes național și social finanțate din alocații bugetare, apreciind că soluția pronunțată de organele fiscale este în acord cu dispozițiile legale în materie.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În cadrul motivelor de recurs formulate, s-a arătat faptul că la înființarea Direcției Apelor Olt ca instituție publică, în ianuarie 2006, a fost calificată unitate plătitoare de TVA pentru întreaga activitate și ar fi absurd acum să se considere că este o unitate plătitoare de TVA cu regim mixt, inclusiv pentru anul 2006. S-a precizat faptul că Administrația Națională A.R. are 11 filiale în România, pentru care se încheie un singur bilanț contabil, iar toate celelalte filiale, au rambursat TVA către Direcțiile de Ape, numai această filială nu poate beneficia de rambursarea cerută. De asemenea, recurenta a precizat că încă de la apariția TVA practica a fost aceeași, în sensul că li s-au returnat întotdeauna sumele avansate cu titlu de TVA.

A detaliat pe larg modul de folosire a resurselor bugetare și modul în care sunt gestionate sumele respective, precum și faptul că în situația în care nu li se returnează aceste sume, activitatea filialei este în pericol de a fi blocată și în final va fi inevitabil falimentul acestei unități. Recurenta a criticat și faptul că instanța de fond, în mod subiectiv a făcut o aplicare greșită a legii, deși au fost depuse la dosar înscrisuri doveditoare din care rezultă că atât recurenta cât și celelalte 11 Direcții de Ape din țară au procedat în mod unitar la deducerea TVA atât pentru activitatea curentă, finanțată din venituri proprii, cât și pentru cea finanțată din alocații bugetare, arătându-se că tratamentul fiscal al TVA a fost același pentru ambele surse de finanțare.

În finalul motivelor de recurs formulate, recurenta a invocat excepția nulității absolute a deciziei de impunere atacată, întrucât datele de identificare ale Direcție Apelor Olt nu sunt corecte, în sensul că nu sunt arătate C. fisc. și calificativul fiscal RO, esențiale în opinia recurentei, deoarece prin acestea se arată clar că sunt unitate plătitoare de TVA, iar instanța de fond a trecut cu ușurință peste această nulitate invocată. Înalta Curte analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat pentru considerentele ce urmează.

Direcția Apelor Olt este o persoană impozabilă cu regim mixt, în înțelesul dispozițiilor art. 147 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., întrucât aceasta realizează atât operațiuni care dau drept de deducere, pentru activitățile specifice din structura ei pentru care se utilizează sistemul de contribuții, plăți, cât și operațiuni care nu dau drept de deducere. Direcția Apelor Olt este o instituție publică din categoria celor de interes național, conform O.U.G. nr. 73/2005 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 107/2002 de înființare a Administrației Naționale Apele Române, iar potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile desfășurate în calitate de autorități publice, constând în urmărirea și realizarea investițiilor finanțate integral din alocații bugetare pentru obiective de interes public național.

Actul administrativ atacat de recurenta-reclamantă a fost emis în urma verificărilor efectuate de organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea –Activitatea de Control Fiscal, dispuse ca urmare a cererii reclamantei de rambursare TVA. Cu această ocazie, organele de inspecție fiscală au constatat că Direcția Apelor Olt a exercitat dreptul de deducere, atât pentru operațiuni specifice mecanismului economic, cât și pentru activitatea de investiții finanțată de la bugetul de stat. În ceea ce privește activitățile specifice pentru care se încasează sistemul de contribuții, plăți, penalități și tarife, organele de inspecție fiscală au acordat contestatoarei dreptul de deducere pentru taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor emise de furnizori.

Pe aceeași perioadă verificată s-a constatat că reclamanta a dedus eronat taxa pe valoarea adăugată în sumă totală de 3.888.650 RON aferentă achizițiilor destinate în exclusivitate activităților specifice de interes național și social finanțate de la bugetul de stat și pentru care nu sunt îndeplinite condițiile de deducere pentru taxa pe valoarea adăugată, conform art. 145 alin. (3) din Legea nr. 571/2003. Pentru aceste considerente, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea a respins la rambursare taxa pe valoarea adăugată în sumă de 1.344.108 RON și a stabilit suplimentar ca obligație de plată taxa pe valoarea adăugată în suma de 2.544.542 RON și accesorii aferente în suma de 480.893 RON, iar instanța de fond a reținut ca legală și temeinică măsura dispusă.

Înalta Curte reține faptul că Direcția Apelor Olt nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor destinate pentru realizarea investițiilor de interes național și social, în condițiile în care aceste operațiuni nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. Astfel de activități publice de interes general și social nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 126 din C. fisc. coroborate cu prevederile din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. Dreptul de deducere a TVA din facturile de achiziții se exercită în funcție de natura operațiunilor efectuate de unitate, în raport de care aceasta poate beneficia sau nu de deducerea taxei aferente achiziției, precum și în funcție de calitatea reclamantei raportată la natura activităților desfășurate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a respins criticile formulate de recurenta-reclamantă cu privire la încadrarea în categoria persoanelor juridice cu regim mixt, precum și cu privire la faptul că fiind persoană juridică plătitoare de TVA, are dreptul la deducerea arătată. Raportarea la faptul că celelalte direcții de ape din teritoriu beneficiază de returnare a TVA nu poate fi luată în considerare de Înalta Curte, întrucât excede cadrului privind controlul judiciar cu care a fost învestită instanța de judecată. Dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. fixează limitele acestui control, iar actele financiare încheiate de direcțiile teritoriale de ape nu fac obiectul controlului de față.

În ceea ce privește critica referitoare la respingerea, de către instanța fondului, a excepției de nulitate a deciziei atacate, Înalta Curte constată nefondat și acest motiv pentru argumentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 46 C. proc. fisc., lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că actul administrativ atacat respectă condițiile de validitate, iar criticile cu privire la nulitatea actului atacat nu sunt întemeiate, întrucât se referă la elemente de identificare suplimentare ale unei societăți, pentru care legea nu prevede sancțiunea nulității actului încheiat. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul formulat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Administrația Națională A.R. – D.A. Olt împotriva sentinței nr. 127/F-C din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.