ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2477/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 182/F-CONT din 28 octombrie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de SC H.C. SA, sucursala Olt Superior, împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a anulat decizia nr. 322 din 3 octombrie 2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și procesul verbal încheiat la 4 iunie 2008 de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea - Activitatea de Inspecție Fiscală Vâlcea; a obligat intimatul la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.899,3 lei.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele: În speță, organele de control din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea, Structura de Administrare Fiscală – Compartimentul de control financiar au efectuat la societatea contestatoare, evidențierea și virare a redevenței miniere și a taxei pentru activitatea prospecțiune, exploatare și explorare a resurselor minerale aferente bugetului consolidat al statului; a rezultat ca obligație de plată o sumă în valoare totală de 78.697 lei, din care 52.560 lei, reprezentând redevență minieră debit suplimentar și 26.137 lei reprezentând majorări de întârziere.

Cu privire la aceste sume, instanța de fond a reținut că au fost stabilite în mod nelegal ca debite suplimentare în sarcina societății contestatoare și, drept urmare, nici accesoriile nu sunt legal datorate de către aceasta, motiv pentru care instanța a admis contestația și a anulat decizia emisă de intimat și procesul verbal de control, obligând intimatul la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare. Împotriva acestei hotărâri, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii și aprecierea eronată a probelor administrate.

Se arată în motivele de recurs că sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 45 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003 art. 119 alin. (1) din H.G. nr. 1208/2003, iar în cele ce privește raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul contabil desemnat nu are calitatea unui specialist din domeniul minelor conform art. 201 alin. (3) C. proc. civ. și concluzia raportului de expertiză este eronată deoarece cheltuielile de extracție nu sunt cuprinse în cheltuielile de prelucrare. Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate. Intimata-reclamantă prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În ședința publică din 12 mai 2010, Curtea în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ. a pus în discuția părților, din oficiu motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Pentru următoarele considerente Curtea apreciază ca fondat acest motiv de recurs. În cauză sentința recurată pronunțată de Curtea de Apel Pitești este dată cu încălcarea competenței materiale a Tribunalului Vâlcea care era instanța competentă material conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de cuantumul sumei contestate în valoare totală de 78.697 lei reprezentând redevență minieră și majorări de întârziere aferente. Cuantumul acestei sume contestate, care se încadrează în categoria taxelor și accesoriilor acestora și care este de sub 500.000 lei determină competența materială în primă instanță a Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și nu a Curții de Apel Pitești.

Faptul că reclamanta-intimata are calitatea de mare contribuabil și calitatea autorității recurentei - emitente a deciziei contestate nu atrag competența materiale a curții de apel deoarece în cauză are prioritate, în raport de obiect criteriul valoric al sumei contestate și nu rangul autorității pârâte, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată trimițând cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Vâlcea, secția de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 182/F-CONT din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.