ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2477/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 182/F-CONT din 28

octombrie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată

de SC H.C. SA, sucursala Olt Superior, împotriva Ministerului Economiei și

Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare

Fiscală București – Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor, a anulat decizia nr. 322 din 3 octombrie 2008 emisă

de Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală

de Soluționare a Contestațiilor și procesul verbal încheiat la 4

iunie 2008 de Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea - Activitatea de

Inspecție Fiscală Vâlcea; a obligat intimatul la plata către

contestatoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.899,3 lei.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut în esență

următoarele:

În speță, organele de

control din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea, Structura de

Administrare Fiscală – Compartimentul de control financiar au efectuat la

societatea contestatoare, evidențierea și virare a redevenței

miniere și a taxei pentru activitatea prospecțiune, exploatare și

explorare a resurselor minerale aferente bugetului consolidat al statului; a

rezultat ca obligație de plată o sumă în valoare totală de

78.697 lei, din care 52.560 lei, reprezentând redevență minieră

debit suplimentar și 26.137 lei reprezentând majorări de întârziere.

Cu privire la aceste sume,

instanța de fond a reținut că au fost stabilite în mod nelegal

ca debite suplimentare în sarcina societății contestatoare și,

drept urmare, nici accesoriile nu sunt legal datorate de către aceasta,

motiv pentru care instanța a admis contestația și a anulat

decizia emisă de intimat și procesul verbal de control, obligând

intimatul la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare.

Împotriva acestei hotărâri,

pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se

greșita aplicare a legii și aprecierea eronată a probelor

administrate.

Se arată în motivele de recurs

că sentința atacată este dată cu aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 45 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003

art. 119 alin. (1) din H.G. nr. 1208/2003, iar în cele ce privește

raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul contabil desemnat

nu are calitatea unui specialist din domeniul minelor conform art. 201 alin. (3)

C. proc. civ. și concluzia raportului de expertiză este eronată

deoarece cheltuielile de extracție nu sunt cuprinse în cheltuielile de

prelucrare.

Se solicită admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea

acțiunii ca neîntemeiate.

Intimata-reclamantă prin

întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În ședința publică

din 12 mai 2010, Curtea în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ. a pus în

discuția părților, din oficiu motivul de casare de ordine

publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Pentru următoarele considerente

Curtea apreciază ca fondat acest motiv de recurs.

În cauză sentința

recurată pronunțată de Curtea de Apel Pitești este

dată cu încălcarea competenței materiale a Tribunalului Vâlcea

care era instanța competentă material conform dispozițiilor art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de cuantumul sumei contestate în

valoare totală de 78.697 lei reprezentând redevență minieră

și majorări de întârziere aferente.

Cuantumul acestei sume contestate,

care se încadrează în categoria taxelor și accesoriilor acestora

și care este de sub 500.000 lei determină competența

materială în primă instanță a Tribunalului Vâlcea, secția

de contencios administrativ și nu a Curții de Apel Pitești.

Faptul că reclamanta-intimata

are calitatea de mare contribuabil și calitatea autorității

recurentei - emitente a deciziei contestate nu atrag competența materiale

a curții de apel deoarece în cauză are prioritate, în raport de

obiect criteriul valoric al sumei contestate și nu rangul

autorității pârâte, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ. va admite

recursul și va casa sentința atacată trimițând cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Vâlcea, secția de contencios

administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva

sentinței civile nr. 182/F-CONT din 28 octombrie 2009 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la

Tribunalul Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 mai 2010.