ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2639/2012

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 3727

din 25 mai 2011, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta

SC H. SA București, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de

Administrare Fiscală, și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr.

43/2011, emisă de autoritatea pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reținând următoarele:

Reclamanta SC H. SA a

solicitat suspendarea executării actelor de control fiscal emise de Direcția

Generala de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul A.N.A.F.

Prin decizia de

impunere nr. 43 din 18 aprilie 2011, a cărei executare s-a cerut a fi

suspendată, s-au stabilit obligații suplimentare în cuantum total de 8.437.427

lei, din care reclamanta a înțeles să conteste suma de 8.375.080 lei,

reprezentând redevențe miniere, dobânzi si penalități de întârziere.

În susținerea

acțiunii, reclamanta a menționat o serie de argumente referitoare la presupusa

nelegalitate a actelor de control - organele de control au făcut constatări

eronate care au dus la stabilirea unor obligații fiscale suplimentare, au

invocat în mod eronat acte normative inaplicabile situației reclamantei –

argumente care, în opinia primei instanțe, sunt întemeiate.

Prin invocarea

acestor aspecte s-a arătat că se dovedește existența cazului bine justificat,

întrucât actul administrativ a fost emis fără respectarea prevederilor legale,

însa asupra aplicării corecte sau nu a dispozițiilor O.U.G. nr. 101/2007 pentru

modificarea și completarea Legii minelor nr. 85/2003 și a Legii petrolului nr. 238/2004

se va pronunța organul de soluționare a contestației, precum si instanța de

judecata investita cu analizarea fondului cauzei.

Prima instanță a arătat

că, pentru a fi incidentă ipoteza unui caz bine justificat, astfel cum este

acesta definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, motivele de

nelegalitate a actelor administrative contestate trebuie să apară cu evidență

și să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității acestora,

nefiind necesară analizarea pe fond a legalității actelor, ci doar o

"pipăire a fondului".

În speță, reclamanta

a probat nelegalitatea vădită a actelor administrative a căror suspendare o

solicită, reușind să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură actele

administrative.

Desigur, câtă vreme

în legătura cu legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicita

nu s-a pronunțat încă nici o instanța de judecata, acesta este legal,

beneficiind de prezumția de legalitate si veridicitate.

Însă, în raport de

prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu privire la îndeplinirea condiției

referitoare la paguba iminenta, s-a reținut că stabilirea obligațiilor

suplimentare de plata în cuantum de 8.375.080 lei demonstrează existenta

acesteia.

Astfel cum a arătat și

reclamanta, achitarea acestei sume stabilite în sarcina sa ar afecta

activitatea societății, menționând că achitarea unor obligații datorate

bugetului general consolidat poate fi interpretată ca o pagubă iminenta.

S-a stabilit că probatoriul

administrat în cauză evidențiază împrejurări ce creează o îndoială serioasă în

privința legalității actelor administrative și chiar și criticile formulate de

reclamantă cu privire la actele a căror suspendare este solicitată prin

substanța lor reprezintă în sine un argument temeinic pentru a justifica

dispunerea măsurii de suspendare a actelor administrative.

Împotriva acestei

soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, în termen legal a declarat

recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., recurenta – pârâtă a

susținut, în esență, următoarele critici față de hotărârea atacată:

- instanța de fond a

admis cererea de suspendare a actelor administrative fără a-și motiva hotărârea

în sensul că nu a arătat care sunt argumentele pe care s-a întemeiat

convingerea sa în sensul că decizia de impunere are o aparență de nelegalitate;

- măsura suspendării

executării actului administrativ atacat a fost dispusă fără ca în speță să fie

îndeplinite cele două condiții prevăzute expres în art. 14 coroborat cu art. 15

din Legea nr. 554/2004, republicată.

instanței de control judiciar

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a prevederilor legale din

materia supusă verificării dar și potrivit art. 304

1

C. proc. civ.,

raportat și la conținutul înscrisurilor noi depuse în recurs, Înalta Curte reține

că nu este întemeiat recursul de față, astfel că va fi respins, pentru considerentele

în continuare arătate.

Cu referire la

criticile recurentei – pârâte subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acestea nu sunt întemeiate

câtă vreme considerentele hotărârii, astfel cum rezultă și din expunerea rezumativă

de mai sus, conțin argumentația logico – juridică pe baza căreia s-a

fundamentat soluția adoptată.

Astfel, conform

cerințelor art. 261 C. proc. civ., au fost motivat și corect înfățișate aspectele

de fapt pe baza cărora s-a apreciat în sensul îndeplinirii cumulative a

cerințelor art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, în ceea ce privește

cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 43 din 18 aprilie 2011

formulată de reclamanta – intimată, contrar celor susținute de recurentă.

Totodată Înalta

Curte, raportat la documentul nou depus în recurs, și anume Decizia A.N.A.F. nr.

296 din 21 iulie 2011 privind soluționare a contestației formulate de SC H. SA

împotriva deciziei de impunere nr. 43 din 18 aprilie 2011, privind obligațiile

fiscale suplimentare, reține lipsa de interes a recurentei în promovarea și continuarea

exercitării căii de atac a recursului.

Astfel, din cuprinsul

documentului prezentat rezultă, fără echivoc, că prin Decizia emisă de Agenția

Națională de Administrare Fiscală, sus – arătată, a fost admisă contestația SC H.

SA și s-a dispus anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 43/2011 pentru

suma de 8.375.080 lei (4.437.134 lei redevențe miniere stabilite suplimentar și

3.937.946 lei accesorii aferente acestora) acestea fiind și sumele expres

arătate și care formează obiectul cererii de suspendare a executării de față.

Cum atât în doctrină,

cât și în jurisprudența dezvoltată în această materie s-a reținut constant că

interesul care reprezintă folosul practic, imediat, pe care îl are o parte

pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, trebuie să existe

nu numai la declanșarea procedurii judiciare, ci pe tot parcursul procesului,

Înalta Curte reține că recurenta, la momentul soluționării prezentului recurs,

nu mai poate demonstra îndeplinirea uneia dintre condițiile legate de cerința

interesului, și anume aceea ca acesta să fie actual.

În mod evident, câtă

vreme chiar autoritatea administrativă competentă a apreciat asupra contestației

administrative a reclamantei, în sensul admiterii acesteia, nu se poate susține

în recursul aceleiași autorități inexistența unei aparențe de nelegalitate a

actului contestat, deja supus controlului prealabil și soluționat favorabil, în

procedura administrativă, cum s-a arătat.

Așadar, față de considerentele

arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul de față urmează

a fi respins ca lipsit de interes, ceea ce face ca toate celelalte critici ale

recurentei vizând nelegalitatea și greșita aplicare a legii să nu mai fie

necesar a fi cercetate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva

sentinței nr. 3727 din 25 mai 2011 a Curții de Apel București – secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2012.