ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 279/ CA din 6 iulie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC S.C. SRL Constanța, în contradictoriu cu pârâții M.F.P. – A.N.A.F., prin A.F.P.C.M. Constanța, D.G.F.P. Constanța și A.N.R.M., având ca obiect anulare act administrativ; a anulat decizia de impunere nr. 219 din 24 noiembrie 2008 emisă de A.F.P.C.M.M. Constanța și decizia nr. 11 din 26 ianuarie 2009 emisă de D.G.F.P. Constanța; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.M. și a respins acțiunea față de aceasta.

Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.N.R.M., că aceasta este întemeiată, întrucât pârâta nu își justifică, în cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă, dat fiind faptul că acțiunea are ca obiect anularea unor acte administrativ - fiscale emise de către organele fiscale ca urmare a activității proprii, ce intră în competența lor exclusivă, iar, în aceste condiții, reclamanta își poate realiza interesul urmărit, respectiv anularea deciziilor fiscale, în contradictoriu cu emitenții și nicidecum față de A.N.R.M.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut, în esență, următoarele: Societatea reclamantă a făcut, în perioada 04 noiembrie 2008 - 06 noiembrie 2008, obiectul controlului financiar privind redevențele miniere, efectuându-se reverificări pentru perioada 12 octombrie 2007 - 30 iunie 2008 și verificări pentru perioada 01.07 - 30 septembrie 2008. Acest control financiar s-a finalizat prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 24 noiembrie 2008 și care a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în sumă de 739.524 lei, reprezentând debit și majorări de întârziere în sumă de 95.796 lei. Organele fiscale au constatat că SC S.C. SRL a calculat redevența minieră aplicând eronat cota de 2 %, în loc de cota de 10 %. În baza raportului fiscal a fost emisă, de către A.F.P.C.M.M.

Constanța, Decizia de impunere nr. 219 din 24 11.2008 pentru sumele sus menționate, iar împotriva acestei decizii reclamanta a formulat, conform art. 205 alin. (1) și (4) C. proc. fisc., contestație ce a fost soluționată prin decizia nr. 11 din 26 ianuarie 2009 emisă de D.F.P. Constanta. S-a reținut în această decizie că, în raport de dispozițiile art. 21 alin (2) și (4) din Legea minelor nr. 85/2003, modificată prin O.U.G. nr. 101/2007, s-a aplicat corect cota de 10 % pentru calculul redevenței miniere, întrucât licențele de exploatare erau încheiate, dar neintrate în vigoare.

Instanța de fond a mai reținut că reclamanta este titulara licențelor de exploatare nr. 2453/2001, privind zăcământul C. județul Constanța și nr. 2454 din 24 mai 2001, resemnată pe 21 iunie 2004, privind transferul drepturilor și obligațiilor de exploatare pentru exploatarea resurselor și rezervelor din zăcământul S. II-Valea cu Izvorul, licențe încheiate în anul 2001 în condițiile stabilite prin Legea minelor nr. 61/1998, lege care prevedea, în art. 31 alin. (l), cota de 2 % din valoarea producției miniere realizate anual, cotă pe care reclamanta o avea de plată conform licențelor de exploatare acordate pentru cele două perimetre. Cota de 2 %, în raport de care se calculează redevența minieră, a fost modificată succesiv prin O.U.G.

nr. 47/2002, care a modificat art. 31 din Legea nr. 61/1998, în sensul că diferențiază această cotă în funcție de resursele minerale extrase în vederea prelucrării și/sau comercializării de către titular și apoi prin Legea nr. 85/2003, art. 45 alin. (l) lit. c), în care se stabilește o redevență minieră egală cu: „o cotă de 6 % pentru roci utile, cu excepția rocilor ornamentale, la care cota este de 10 %.” De asemenea, s-a subliniat faptul că potrivit art. 60 alin. (l) din Legea nr. 85/2003: „prevederile licențelor de explorare și/sau exploatare încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și aprobate sau în curs de aprobare de către Guvern rămân valabile pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol: „La solicitarea titularilor de licențe de explorare și/sau exploatare, prevederile licențelor valabil încheiate la data intrării în vigoare a prezentei legi se modifică și se completează în sensul prevederilor prezentei legi”.

Instanța a reținut însă că, în cauză, redevența stabilită prin licențele de exploatare acordate SC S.C. SRL Constanța se calculează la cota de 2 %, stabilită conform Legii nr. 61/1998 în vigoare la data emiterii licențelor, întrucât nu au fost renegociate licențele și încheiate acte adiționale semnate de ambele părți prin care să se modifice licențele, conform art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 101/2007. În considerentele hotărârii atacate s-a mai menționat că Legea nr. 262/2009, privind aprobarea O.U.G. nr. 101/2007, a stabilit că alin. (1) al art. 60 va avea următorul conținut: „prevederile licențelor în vigoare rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate, respectând principiul securității și stabilității raporturilor juridice existente între părți în baza actelor juridice încheiate”.

Pe cale de consecință, Curtea a apreciat că în mod nelegal organul de control financiar a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare, prin aplicarea eronată a cotei de 10 % la calculul redevenței miniere, drept pentru care a admis acțiunea și a anulat actele fiscale contestate. Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs pârâtele D.G.F.P. Constanța – S.S.C. și A.F.P.C.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar, pe cale de consecința, respingerea acțiunii formulate de SC S.C. SA Constanța, ca nefondată, cu consecința menținerii actelor administrative atacate ca temeinice și legale. Prin motivele de recurs formulate recurentele au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a M.F.P.

– A.N.A.F., arătând că față de obiectul cauzei și în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) si (2) din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea si funcționarea M.F.P., cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 1 si 2 din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea si funcționarea A.N.A.F., calitate procesuală pasivă în speța dedusă judecății o au D.G.F.P. Constanța și A.F.P.C.M. Constanța, ca autorități emitente ale actelor administrativ – fiscale contestate. Pe fondul cauzei recurentele au arătat că intimata - reclamantă deține licențele de exploatare nr. 2453/2001 și nr. 2454/2001, care nu erau în vigoare, întrucât nu au fost aprobate prin hotărâre de Guvern și nu au fost publicate în M. Of.

ori art. 21 din Legea minelor nr. 85/2003 face referire la licențele care erau în vigoare. Recurentele au mai arătat că prin art. 45 din Legea nr. 85/2003, astfel cu am fost modificat prin O.U.G. nr. 101/2007, redevența minieră a fost stabilită în cotă de 10 % pentru roci utile și că, în același timp, art. I pct. 3 alin. (4) și art. IV alin. (1) din O.U.G. nr. 101/2007 precizează în mod clar faptul că licențele de concesiune/administrare încheiate și neintrate în vigoare, precum și cele intrate în vigoare, se renegociază în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 101/2007. S-a mai precizat în motivele de recurs că din interpretarea textelor de lege menționate mai sus rezultă indubitabil faptul că prevederile art. 45 din Legea nr. 85/2003, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G.

nr. 101/2007, se aplică atât în cazul licențelor intrate în vigoare (dar care nu au fost renegociate), cât și pentru cele preluate înainte de intrarea în vigoare a ordonanței, dar nepublicate în M. Of. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, recurenta - reclamantă SC S.C. SRL este titulara licențelor de exploatare nr. 2453/2001, privind zăcământul C., județul Constanța și nr. 2454 din 24 mai 2001, resemnată pe data de 21 iunie 2004, privind transferul drepturilor și obligațiilor de exploatare pentru exploatarea resurselor și rezervelor din zăcământul S. II-Valea cu Izvorul, aceste licențe fiind încheiate în anul 2001, în condițiile stabilite prin Legea minelor nr. 61/1998.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din acest act normativ: „exploatarea minieră se realizează pe baza unei licențe exclusive care se acordă pentru toate resursele minerale dintr-un perimetru de exploatare”, iar potrivit art. 11 alin. (2) „prevederile licenței rămân valabile pe toată durata acesteia, în condițiile existente la data încheierii”. În ceea ce privește redevența minieră datorată bugetului de stat, Legea nr. 61/1998 prevedea, în art. 31 alin. (l), cota de 2 % din valoarea producției miniere realizate anual, cotă pe care recurenta - reclamantă o avea de plată conform licențelor de exploatare acordate pentru cele două perimetre. Ulterior, O.U.G.

nr. 47/2002 a modificat art. 31 din Legea nr. 61/1998, în sensul că a diferențiat cota în raport de care se calculează redevența în funcție de resursele minerale extrase în vederea prelucrării și/sau comercializării de către titular astfel: „a) o cotă de 2 % pentru cărbuni, minereuri feroase, neferoase, de aluminiu, auro-argentifere, de metale nobile, radioactive, minereuri de metale rare și disperse, roci aluminifere și produse reziduale miniere; b) o cotă de 6 % pentru substanțe utile, nemetalifere; c) o cotă de 8 % pentru săruri haloide; d) o cotă de 6 % pentru roci utile, cu excepția rocilor ornamentale la care cota este de 10 %”. Prin Legea nr. 85/2003 s-a abrogat Legea nr. 61/1998, iar la art. 45 alin. (l) lit. c) din această lege, s-a stabilit ca redevență minieră: „o cotă de 6 % pentru roci utile, cu excepția rocilor ornamentale, la care cota este de 10 %”.

De asemenea, potrivit art. 60 alin. (l) din Legea nr. 85/2003: „prevederile licențelor de explorare și/sau exploatare încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și aprobate sau în curs de aprobare de către Guvern rămân valabile pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate”. Conform prevederilor alin. (2) al aceluiași articol: „La solicitarea titularilor de licențe de explorare și/sau exploatare, prevederile licențelor valabil încheiate la data intrării în vigoare a prezentei legi se modifică și se completează în sensul prevederilor prezentei legi”. Analizând dispozițiile legale sus menționate în succesiunea adoptării lor, se poate reține că legiuitorul a modificat cota în raport de care se calculează redevența minieră, dar această cotă se aplică licențelor de exploatare emise sub imperiul acestor dispoziții, în vigoare la data emiterii.

Această intenție a legiuitorului de a menține condițiile în care au fost acordate licențele pe toată durata valabilității acestora a fost fără echivoc exprimată în art. 60 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2003. Este adevărat că O.U.G. nr. 101/2007 a abrogat alin. (1) și (2) ale art. 60, însă, la art. 21, a introdus două noi alineate potrivit cu care: „(3) În cazul prelungirii duratei licenței de concesiune/administrare sau transferului licenței de concesiune, autoritatea competentă va renegocia condițiile concesiunii/administrării, conform prezentei legi, prin încheierea de acte adiționale, semnate de aceasta și titular. (4) Modificarea/completarea licențelor în vigoare se realizează prin acte adiționale semnate de autoritatea competentă și titular.” Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că, în cauză, redevența stabilită prin licențele de exploatare acordate SC S.C.

SRL Constanța se calculează la cota de 2 %, stabilită conform Legii nr. 61/1998, în vigoare la data emiterii licențelor, întrucât nu au fost renegociate licențele și încheiate acte adiționale semnate de ambele părți, prin care să se modifice licențele, conform art. 21 alin. (2) din ordonanța de urgență. De asemenea, trebuie avute în vedere și prevederile Legii nr. 262 din 7 iulie 2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 101/2007, care stabilește că alin. (1) al art. 60 din ordonanță va avea următorul conținut: „prevederile licențelor în vigoare rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate, respectând principiul securității și stabilității raporturilor juridice existente între părți în baza actelor juridice încheiate”.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că instanța de fond a procedat corect admițând acțiunea și anulând actele fiscale contestate, apreciind că în mod nelegal organul de control financiar a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare prin aplicarea eronată a cotei de 10 % la calculul redevenței miniere. De asemenea, Înalta Curte apreciază că instanța de fond s-a pronunțat și a apreciat corect calitatea părților, prin prisma obiectului acțiunii și a interesului părților, arătând că „prezenta acțiune are ca obiect anularea unor acte administrative fiscale emise de organele fiscale ca urmare a activității proprii ce intră în competența lor exclusivă”. În același sens, instanța de fond a admis în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.M.

și a respins acțiunea față de aceasta. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentelor sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Constanța – S.S.C. și A.F.P.C.M. Constanța, împotriva sentinței civile nr. 279/ CA din 6 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.