ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3818/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3818/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 205/CA din 3
iunie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,
contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC R.T.
SA în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. – S.A.F. - Activitatea de Inspecție
Fiscală și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 392 din 29
martie 2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 2730 din 29 martie 2010,
până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta A.N.A.F.
- D.G.F.P. – S.A.F. - Activitatea de Inspecție Fiscală a declarat recurs,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La primul termen de judecată din
data de 23 septembrie 2010 recurentul a depus la dosar Decizia nr. 76 din 30
iulie 2010, prin care a fost admisă contestația formulată împotriva Deciziei
nr. 392 din 29 martie 2010.
Examinând cauza și sentința atacată
în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul a
rămas fără obiect.
Pentru a ajunge la această soluție
Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată,
„înainte de a se adresa instanței de contencios
administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al
său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie
să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,
dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,
revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.
În cauză, contestația formulată
împotriva actului administrativ a cărei suspendare s-a solicitat a fost admisă prin
emiterea Deciziei nr. 76 din 30 iulie 2010.
Astfel fiind, rezultă, fără putință
de tăgadă, că acțiunea formulată, prin care se solicită suspendarea acestui act
administrativ a rămas fără obiect.
În consecință, pentru considerentele arătate și
în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte
va respinge recursul ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. - D.G.F.P.
– S.A.F. - Activitatea de Inspecție Fiscală, împotriva sentinței civile nr.
205/CA din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă
și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 septembrie
2010.