ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1128/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 355/ CA din 20

octombrie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare

a Decizie nr. 92/2010 formulată de reclamanta SC DGP. SRL în contradictoriu cu D.R.A.O.V.

Constanța.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că

suspendarea executării

actului administrativ se poate dispune

dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: să existe un caz bine justificat

și pentru prevenirea unei pagube iminente.

În

privința primei condiții, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) lămuresc

conținutul noțiunii de cazuri bine justificate, aceasta referindu-se la

împrejurările legate de starea de fapt și de drept,care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că măsurile

dispuse de către pârâtă sunt de natură a crea reclamantei și o pagubă iminentă

în sensul art. 2 lit. ș) din Legea 554/2004 - prejudiciul material viitor și

previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public.

Împotriva hotărârii

instanței de fond atât reclamanta cât și pârâta au declarat recurs criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ulterior, la dosar a

fost depusă Decizia nr. 34 din 1 februarie 2011 emisă de A.N.A.F. – D.G.S.C. prin

care s-a desființat Decizia nr. 92 din 22 iunie 2010 pentru regularizarea

situației, emisă în baza procesului verbal din 22 iunie 2010, încheiat de

reprezentanții D.J.A.O.V. Constanța, pentru suma totală de 426.061.701 lei din

care suma de 303.528.624 lei reprezintă accize și TVA și suma de 122.533.077

lei reprezintă accesorii aferente.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că recursurile declarate sunt fondate, iar cererea de suspendare a

rămas fără obiect.

Pentru a ajunge la

această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată,

„înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie

să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,

dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,

revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

În cauză, actul administrativ

a cărei suspendare s-a solicitat a fost revocat prin emiterea Deciziei nr. 34

din 1 februarie 2011.

Având în vedere că

prin emiterea Deciziei nr. 34 din 1 februarie 2011 a fost desființată Decizia nr.

92/2010 rezultă, fără putință de tăgadă, că acțiunea formulată, prin care se

solicită suspendarea acestui act administrativ a rămas fără obiect.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va modifica sentința atacată în

sensul că va respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de SC D.G.P. SRL Constanța și A.N.V. – D.R.A.O.V. Constanța,

împotriva Sentinței civile nr. 355/ CA din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.