ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1128/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 355/ CA din 20 octombrie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a Decizie nr. 92/2010 formulată de reclamanta SC DGP. SRL în contradictoriu cu D.R.A.O.V. Constanța. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că suspendarea executării actului administrativ se poate dispune dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: să existe un caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente. În privința primei condiții, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) lămuresc conținutul noțiunii de cazuri bine justificate, aceasta referindu-se la împrejurările legate de starea de fapt și de drept,care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că măsurile dispuse de către pârâtă sunt de natură a crea reclamantei și o pagubă iminentă în sensul art. 2 lit. ș) din Legea 554/2004 - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Împotriva hotărârii instanței de fond atât reclamanta cât și pârâta au declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Ulterior, la dosar a fost depusă Decizia nr. 34 din 1 februarie 2011 emisă de A.N.A.F. – D.G.S.C. prin care s-a desființat Decizia nr. 92 din 22 iunie 2010 pentru regularizarea situației, emisă în baza procesului verbal din 22 iunie 2010, încheiat de reprezentanții D.J.A.O.V.

Constanța, pentru suma totală de 426.061.701 lei din care suma de 303.528.624 lei reprezintă accize și TVA și suma de 122.533.077 lei reprezintă accesorii aferente. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate, iar cererea de suspendare a rămas fără obiect. Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

În cauză, actul administrativ a cărei suspendare s-a solicitat a fost revocat prin emiterea Deciziei nr. 34 din 1 februarie 2011. Având în vedere că prin emiterea Deciziei nr. 34 din 1 februarie 2011 a fost desființată Decizia nr. 92/2010 rezultă, fără putință de tăgadă, că acțiunea formulată, prin care se solicită suspendarea acestui act administrativ a rămas fără obiect. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de SC D.G.P. SRL Constanța și A.N.V. – D.R.A.O.V. Constanța, împotriva Sentinței civile nr. 355/ CA din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.